Interviu cu Lara Stegarescu, studentă şi bloggeriţă din Republica Moldova: „Sper totuși ca Igor Dodon să cântărească chibzuit consecințele negative ale unei politici sfidătoare și agresive”

Alegerea ca preşedinte a lui Igor Dodon în Republica Moldova a fost întâmpinată cu neîncredere de cetăţenii cu vederi pro-europene, din cauza mesajelor de îndepărtare de Uniunea Europeană, transmise în timpul campaniei. Neîncrederea a fost justificată, ultimele vizite ale liderului de la Chişinău, la Tiraspol şi, mai ales la Moscova, fiind însoţite de noi indicii ale politicii anti-europene ale noului preşedinte.

Care vor fi consecinţele unei asemenea poziţii a lui Igor Dodon asupra integrării europene şi a reformării Republicii Moldova este subiectul pe care îl dezvoltăm în cadrul interviului acordat de Lara Stegarescu, studentă la Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti şi bloggeriţă originară din Republica Moldova, lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt.

Vladimir Adrian Costea: Care este cea mai puternică „verigă” în relaţiile diplomatice dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană? Dar cea mai slabă?

Lara Stegarescu: Îmi permit mai întâi să fac o remarcă referitoare la conceptul de relații diplomatice dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană, un concept care sună foarte bine în teorie, dar care funcționează diferit în realitate, după cum m-am convins ulterior, în calitatea mea de simplu cetățean vizat și sper eu, conștient, de schimbările care s-au petrecut în Republica Moldova din anul de referință 2009 până în prezent.

Odată cu evenimentele dramatice din luna aprilie 2009, care au adus aparent o schimbare de paradigmă radicală în parcursul politic al Republicii Moldova prin venirea la guvernare a primelor partide democratice și presupusa lovitură de grație dată Partidului Comunist condus la acea vreme de fostul președinte Vladimir Voronin, comunitatea europeană a înțeles  mesajul clar din partea societății Republicii Moldova: dorința acesteia de a purcede pe calea integrării în Uniunea Europeană, reformarea din scoarță a întregului sistem, îmbrățișarea valorilor și ideilor europene, democratizarea societății în ansamblul ei, și de ce nu, înfăptuirea în sfârșit a unui ideal rămas de prea multă vreme doar la nivel de expectativă istorică: reunificarea cu patria-mamă România.

Pot să-mi amintesc foarte bine acea stare de spirit generală, entuziastă, acel suflu al libertății, care a tronat o vreme în conștiința colectivă a celor care au dorit schimbarea și au obținut-o chiar și cu prețul unor vărsări de sânge.

Totuși nu am operat cu anumiți factori ai realității, și anume: Republica Moldova nu avea o experiență diplomatică, fiind un stat tânăr, condus de 8 ani de zile de același Partid Comunist, ne-am orientat politica externă preponderent către Est, iar odată cu schimbarea produsă în anul 2009, ne-am găsit în situația de a nu dispune de un cadru instituțional și uman pregătit pentru a pune în aplicare proiectul european, și pentru a face față inevitabilelor presiuni din partea Moscovei, venite sub forma unor amenințări voalate.

Prin urmare, până acum, toate realizările ocazionate de „cooperarea’’ cu Uniunea Europeană nu au reprezentat decât nobile acte unilaterale de generozitate din partea forurilor europene, acte care nu au fost negociate și nici nu au fost o încununare a puterii de convingere a autorităților de la Chișinău, din motive lesne de înțeles. Neputința de a deveni un partener diplomatic al Chișinăului în fața Bruxellesului a generat situația de a primi tot ceea ce UE este dispusă să ofere, fiindu-ne frică să cerem noi ceva în mod expres. Deci, tot Uniunea Europeană a găsit o cale pentru a veni ea în întâmpinarea noastră.

Din acest motiv consider că cea mai puternică verigă în cadrul acestei cooperări o constituie viziunea de politică externă a Uniunii Europene care presupune consolidarea democrației, a statului de drept, a respectării drepturilor fundamentale ale omului, crearea unui spațiu de securitate politică și economică în Europa, și nu numai, iar Republica Moldova este inclusă în această strategie, fiind o graniță teritorială și ideologică foarte sensibilă dintre concepția europeană și cea anti-occidentală. Rolul pe care îl joacă Uniunea Europenă este unul extrem de important în asigurarea unui climat cel puțin neutru al relațiilor internaționale în spațiul estic.

Ca o ironie a sorții, tocmai pericolul pe care îl reprezintă Republica Moldova la adresa stabilității și păcii în Europa a atras atenția și preocuparea Uniunii Europene față de parcursul democratic al acesteia. Uniunea Europeană nu își permite neglijarea unui focar de conflict -Transnistria, care poate degenera oricând într-un scenariu similar cu cel al anexării Crimeei în 2014. Rațiuni care exced obiectivele mărunte ale unui stat atât de firav și neconsolidat precum este Republica Moldova, presupun în realitate o adevărată luptă ideologică dintre cele două curente majore în Europa: curentul europenist, occidental, și cel pro-rus, iar Republica Moldova fiind din păcate terenul de bătălie dintre aceste două ideologii care se exclud reciproc.

Veriga slabă o constituie lipsa unui cadru democratic transparent și eficient, în măsură să poată oferi autorităților și politicienilor libertatea și puterea efectivă de a decide asupra unor probleme majore și de interes național, precum integrarea în Uniunea Europeană sau reunificarea cu România.

Este o situație care nu poate fi privită nicidecum simplist. Republica Moldova e măcinată de probleme foarte grave, care îi afectează considerabil exercițiul suveranității. Cu o armată rusă dislocată pe teritoriul Transnistriei, la mai puțin de 30 de minute de inima Chișinăului, cu dificultăți în desfășurarea unui dialog constructiv cu UTA Găgăuzia, puternic sprijinită de Turcia, dar și cu partea de nord a republicii, cu orașe preponderent locuite de populație etnică rusă, și peste toate, puternica propagandă coordonată de Moscova, autorităţile nu sunt în situația de a-și permite promovarea unei politici ferme, clare. Există în mod evident frica de a nu risca sancțiuni dure din partea Federației Ruse, care nu ezită în a uza de asemenea practici, resimțite în mod special pe plan economic.

Atât timp cât guvernul de la Chișinău nu are posibilitatea și puterea reală de a-și asuma un proiect național de o asemenea anvergură, precum e cel al integrării în Uniunea Europeană, nesusținut de parteneri externi de încredere, dialogul cu Uniunea Europeană nu va excede prea curând etapa strict formală, ideatică.

Cum apreciaţi evoluţia din ultimul timp a relaţiilor dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană, în special pe plan politic și economic?

Relațiile dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană s-au intensificat în mod special în anul 2014.

Pe plan politic una dintre cele mai importante realizări a fost liberalizarea regimului de vize în aprilie 2014, oferindu-le cetățenilor Republicii Moldova posibilitatea libertății de a circula în peste 91 de țări și teritorii. Este o măsură îmbucurătoare, care a contribuit semnificativ la accesul unui număr impresionant de cetățeni la cultura și valorile europene.

Al doilea mare pas important a fost semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană pe 27 iunie 2014, care a asigurat Republicii Moldova calitatea de beneficiar al Zonei de liber schimb aprofundat și cuprinzător cu UE.

Pe plan economic, de la intrarea în vigoare a Acordului de Asociere, Comisia Europeană a oferit Republicii Moldova 64 mln. euro pentru dezvoltarea agriculturii din zonele rurale în cadrul programului ENPARD, semnat între Chişinău și Bruxelles în martie 2015. De asemenea Moldova a aderat la Programul pentru Competitivitatea Întreprinderilor Mici şi Mijlocii (2014-2020) cu un buget total de 2,3 mld. euro. A crescut considerabil și valoarea bunurilor exportate spre UE: de trei ori, de la 444 mln. USD în 2005 la 1,2 mld. în 2014. Potrivit datelor furnizate de Biroul Național de Statistică privind exportul Republicii Moldova, structurat pe principalele țări-partenere, după semnarea Acordului, exporturile Moldovei spre UE au crescut cu aprox. 100 de mln. de euro.

Acestea sunt doar câteva exemple ale avantajelor politice și economice ocazionate de cooperarea Republicii Moldova cu Uniunea Europeană, avantaje pe care cetățenii simpli le-au putut simți, oferindu-le o perspectivă diferită referitoare la parcursul viitor al Republicii Moldova. Ele au cântărit greu în balanța electorală a diverșilor candidați care și-au asumat proiectul integrării în Uniunea Europeană.

Firește, felul în care s-au implementat unele reforme și, mai ales, modalitatea în care au fost gestionate fondurile europene lasă loc de multă critică, mai ales după scandaloasa „dispariție’’ a miliardului de dolari din Banca Națională a Moldovei.

Cum va influența politica externă a Președintelui Igor Dodon relația cu Uniunea Europeană?

Raportându-ne la ultimele evenimente politice din Republica Moldova, alegerea ca președinte a lui Igor Dodon și primele sale vizite oficiale în Tiraspol și Moscova, ne oferă indicii clare a unei înrăutățiri iminente a relațiilor de cooperare cu Uniunea Europeană.

Potrivit declarațiilor făcute de acesta în cadrul întrunirilor de la Moscova, următorul pas al politicii sale ar fi denunțarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, iar ca dovadă a dorinței de cooperare cât mai strânse cu Federația Rusă – asumarea de către Guvernul Republicii Moldova a datoriei de 6 mld. USD a Transnistriei față de compania rusă Gazprom.

Republica Moldova se află deci într-o situație extrem de problematică, riscând să anuleze prin politica discreționară a noului președinte ales, rezultatele de până acum ale cooperării cu Uniunea Europeană și perspectivele unei posibile integrări, lărgind astfel prăpastia dintre aceasta și Uniunea Europeană. Sper totuși ca Igor Dodon să cântărească chibzuit consecințele negative ale unei politici sfidătoare și agresive, în detrimentul intereselor propriului stat, iar în caz contrar, mecanisme de cenzurare a acestei puteri discreționare și abuziv asumate, să intervină energic. Un asemenea mecanism este însăși voința poporului.

În ce măsură integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană este posibilă în timpul mandatului Preşedintelui Igor Dodon?

Posibilitățile sunt infime, deoarece dezideratul integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană este departe de obiectivele politice ale lui Igor Dodon, sau cel puțin asta lasă să se înțeleagă prin servilismul afișat față de Federația Rusă și Transnistria. Singura cale este ca prin dovedirea eșecului politicii dezastruoase a acestuia, societatea să conștientizeze la finalul său de mandat care este adevărata direcție spre care Republica Moldova trebuie să se îndrepte, și, respectiv, să acționeze în consecință. Un fapt cert este că valorile și spiritul pro-european nu a fost nicicând mai prezente în spiritul societății, decât acum. Ca mărturie stă lupta acerbă a candidatei pro-europene, Maia Sandu, în cadrul alegerilor prezidențiale, deşi şansele de care a dispus au fost inegale, precum și în persistența unei nemulțumiri populare generalizate față de modul fraudulos în care s-au desfășurat alegerile prezidențiale și a primelor manifestări anti-democratice din partea lui Igor Dodon. […]

Care sunt consecinţele pe care aproprierea de Rusia a președintelui Igor Dodon le generează asupra relațiilor diplomatice cu Uniunea Europeană?

În mod indubitabil, o asemenea apropiere periculoasă de Rusia se va răsfrânge negativ asupra credibilității Republicii Moldova ca partener de discuții la masa negocierilor cu Uniunea Europeană. Prin atitudinea sa vădit contrară politicii externe promovate până acum de Republica Moldova, dar și contrar intereselor și voinței poporului, Igor Dodon transmite un mesaj clar, nepotrivit, Uniunii Europene, și anume – dezinteresul față de idealul integrării europene – o greșeală politică catastrofală, pe care din păcate tot noi, cetățenii, o vom plăti.

În contextul instabilităţii din spaţiul regiunii estice a Europei, cum consideraţi că ar putea fi îmbunătăţite relațiile diplomatice ale Republicii Moldova cu Uniunea Europeană?

Consider că singura cale de îmbunătățire a acestor relații diplomatice ar fi asumarea efectivă a calității de „ambasador’’ al Republicii Moldova de către România – singurul partener strategic demn de mijlocirea unui dialog echilibrat cu forurile europene, atât prin prisma experienței europene bogate a României, dar mai ales prin legitimarea istorică, morală, a acestei misiuni. România a fost și rămâne legată de trecutul, prezentul și viitorul Republicii Moldova!

O altă posibilitate ar fi sancționarea Președintelui Igor Dodon pentru numeroasele încălcări ale Constituției Republicii Moldova prin încurajarea și recunoașterea separatismului, încălcarea valorilor și idealurilor naționale, trădarea intereselor naționale etc.

Care sunt consecinţele depărtării de Uniunea Europeană în raport cu dimensiunea corupţiei din Republica Moldova?

Cooperarea cu Uniunea Europeană are la bază tocmai un set de reforme și reguli clar definite în privința combaterii fenomenului corupției din Republica Moldova, iar o depărtare de Uniunea Europeană nu face decât să dea o lovitură puternică micilor progrese înregistrate pe acest palier și să reducă drastic șansele ca pe viitor să poată reuși vreodată Republica Moldova să lupte de una singură cu principala sa problemă-  corupția.

Sper totuși că nu va fi cazul să vorbim despre o depărtare efectivă de Uniunea Europeană, cât de o rătăcire vremelnică, o confuzie reglabilă la nivelul obiectivelor de țară, pe care Igor Dodon va înțelege spre binele său, că trebuie înlăturată!

Uniunea Europeană, înainte de a fi o construcţie instituțională, este o idee, un concept, un mod de gândire adânc implantat în tradiția democratică a statelor. Puterea și durabilitatea Uniunii Europene rezidă nu în structurile acesteia, ci în ușurința cu care reușește să convingă și să atragă membrii societății europene din care fac parte și cetățenii Republicii Moldova. Atât timp cât ideile și valorile Uniunii Europene există în spiritul cetățenilor, nici o politică nesăbuită, nici o graniță închisă sau o ușă ferecată, nu vor fi în măsură să fie stavilă în fața a ceea ce este și firesc să se întâmple – primirea Republicii Moldova în sânul marii familii europene!

Adevărul are marea prerogativă de a ieși mereu la suprafață, iar voința poporului a reflectat mereu acest adevăr, motiv pentru care sunt încredințată că idealurile autentice precum reunificarea sau integrarea în Uniunea Europeană au un viitor, pentru că sunt înainte de toate, adevărate!