Morcovul și bâta în telenovela Schengen
Miercuri, cu vizita la București a ministrului de interne austriac Gerhard Karner, s-a mai consumat încă un episod prost din telenovela în care România încearcă să convingă Austria să ridice veto-ul împotriva aderării sale la Schengen.
Pentru toți românii care sperau, așa cum îi asigura Rareș Bogdan mai deunăzi, că „cei din Austria … vor da un mesaj extrem de clar”, episodul a fost unul extrem de dezamăgitor. Austriacul a lăudat strădaniile României în chestiunea migrației ilegale, a empatizat cu cetățenii României, dar când veni vorba de ce ne doare – când ridică veto-ul privind aderarea la Schengen? – răspunsurile sale nici pe departe nu au fost încurajatoare, ba chiar dimpotrivă:
„Nu pot să vă ofer astăzi o dată privind aderarea României la Schengen”
„Suntem departe de momentul în care să susținem că sistemul [european de protecție a frontierelor externe, de care Austria leagă nejustificat votul său privind Schengen] este funcțional”
„Am făcut progrese foarte bune, suntem pe calea cea bună, dar trebuie să vă şi spunem că încă mai este o cale lungă”.
Cu alte cuvinte, guvernul austriac observă bunăvoința României, dar câtă vreme nu își atinge obiectivele sale în UE și în plan intern, acolo unde migrația ilegală reprezintă problema nr. 1 pe scena politică, îl doare fix în paișpe și de România și de români.
Ce contează că România nu poate oferi Austriei o rezolvare a problemelor ei cu migrația? Ce contează că România, după umilința pricinuită de veto-ul austriac din 8 decembrie 2022, s-a făcut luntre și punte pentru a arăta Austriei că ea face tot ce îi stă în putință, atât la granițe, cât și diplomatic, la nivel european?
Dacă ar fi să tragem linie, putem spune că tot efortul de bunăvoință al României, atitudinea sa pozitivă și lipsită de ranchiună, i-au adus până acum din partea guvernului austriac doar puțină compătimire – nu știm cât de ipocrită – și cam atât.
Și pe bună dreptate. De ce ar trebui Austria să nu mănânce liniștită morcovul oferit de România, fără a da nimic la schimb, câtă vreme nu există nicio bâtă de care să se teamă în cazul în care nu achită contravaloarea morcovului?
Deocamdată, guvernul României nu a lăsat să se înțeleagă deloc ce se întâmplă dacă, în ciuda atitudinii sale constructive, Austria alege să își continue jocul cinic, acceptând cu plăcere orice demers românesc în chestiunea migrației ilegale, fără a oferi însă nicio perspectivă palpabilă, nimic concret, privind aderarea la Schengen.
Ar fi cazul să o facă. Și încă foarte rapid, căci contextul favorabil oferit de 2023 va trece cu repeziciune.
Guvernul român, dacă ar fi profesionist în domeniul relațiilor internaționale, ar trebui să fie conștient că dacă dorește să convingă guvernul austriac pe marginea Schengen nu trebuie să se limiteze la a arăta Austriei ce beneficii are și poate avea în continuare dacă adoptă o poziție favorabilă României, ci neapărat trebuie să îi expună și ce mari costuri ar decurge dintr-un eventual refuz permanent.
Doar cu morcov, fără bâtă, eșecul în chestiunea Schengen este asigurat, după cum l-am văzut pe domnul Karner miercuri.
Marea temere este că România, în supușenia sa proverbială față de diverșii parteneri occidentali, nu doar că nu se gândește să folosească vreo bâtă, dar că nici nu are una împotriva Austriei… Și evident, nu ne referim aici la boicoturi fantasmagorice și alte chițibușuri de acest fel.
Telenovela aceasta, ca și seriile sale trecute, începute în 2011, este cam proastă, pentru că începe să își dezvăluie deznodământul, trist, cu mult înainte de final.
Sursa foto: Facebook/Lucian Bode
1 comentariu
E suficient să creștem redevențele la hidrocarburi pânâ la 30% și Austria va ceda.