În prima fază, îţi imaginezi că ai citit cartea. În a doua, evaluezi ce ai reţinut şi-ţi dezvolţi argumente să polemizezi cu autorul. În cele din urmă, apari la televizor într-un Talk-Show şi le spui tuturor cum stau lucrurile.

Asta am văzut săptămâna trecută la televizor. Am urmărit emisiunea pur întâmplător. Mărturisesc că nu mi-a fost prea clar de ce erau aşa supăraţi, însă nu mi-a luat mult să înţeleg că, în frunte cu moderatoarea, nimeni nu citise cartea adusă în discuţie: Lucian Boia, Primul Război Mondial. Controverse, paradoxuri, interpretări. Humanitas: 2014.

Dar cu toţii aveau o părere de neclintit şi erau revoltaţi: în ultima sa carte Lucian Boia ar fi terfelit ţara şi istoria naţională. Ar fi contestat proiectul naţional Românesc înfăptuit la finele Primului Război Mondial. Cum de poate cineva pune sub semnul întrebării “unanimitatea proiectului naţional de veacuri” împlinit atunci?

Ceea ce a scris Lucian Boia nu este şocant sau nemaiauzit. Şocantă este cecitatea şi neînţelegea unor lucruri absolut banale! Înainte de 1918, Transilvania “nu aparţinuse niciodată României sau vreunuia din principatele care formaseră România în 1859”; în 1918, românii puteau invoca “dreptul etnic asupra Transilvaniei (populaţia românească fiind majoritară), dar nu şi vreun drept istoric” – sunt frazele care au scandalizat. Într-adevăr principalul argument invocat, în 1918, la unirea Transilvaniei cu România, a fost cel etnic. Fără urmă de tăgadă, în Transilvania, românii erau cei mai numeroşi.

Pentru cazul Bucovinei a existat şi argumentul istoric: în 1775, Bucovina a fost ruptă de Moldova şi anexată de austrieci. Ce fel de atac, defăimare, terfelire a neamului şi a ţării sunt aceste evidenţe? Cine să-l plătească pe Lucian Boia să scrie asta, aşa cum s-a insinuat? Ce turneu fantasmagoric de conferinţe bine remunerate să facă Lucian Boia, pornind de la această carte? Unde vrea să ajungă domnul Boia, ce urmăreşte? Analiştii din platou s-au îndoit la unison că Lucian Boia ar fi un istoric adevărat…

Apoi s-au prezentat argumente care de care mai “ingenioase”: sentimentul naţional la Mihai Viteazul, cel care a vrut să-i unească pe români într-o Dacie Mare şi, desigur, nu putea lipsi Mihai Eminescu… a mai fost pomenită o Românie prin sec. XIV pentru că ar fi existat un Ghelasie, arhiepiscop al românilor. Adevărat, dar pe jumătate! Sfântul Ghelasie de la Râmeţ a fost arhiepiscop, dar nu al românilor, ci al Transilvaniei. Singura informaţie despre el este o însemnare din pronaosul mânăstirii Râmeţ. Nu e puţin lucru: în vremea lui Ludovic (rege de origine maghiară) exista un cap al bisericii ortodoxe în Transilvania! S-a mai invocat o “grozăvie”: deşi limba de cult în spaţiul nostru a fost vreme de secole slavona, de fapt, de la Sfântul Andrei încoace, s-ar fi utilizat limba română în biserici.

Apoi analistul Bogdan Chrieac care mereu vorbeşte la televizor, cu mină serioasă şi aer grav, despre orice, mărturiseşte că o doamnă de încredere i-a spus că demersul de demitologizare a istoriei întreprins de profesorul Boia este unul pueril. A spus asta fălos ca şi cum ar fi descoperit piatra filosofală. Mă întreb şi eu: oare mitologizarea istoriei este un demers matur? Ştiu că există “statui ale minţii” în vulgata noastră istorică (folosesc expresia dintr-un articol al lui Mihai Els) care îşi trag seva din istoriografia comunist-ceauşistă… şi care încă mai sunt obiecte de cult, inclusiv prin facultăţile de istorie româneşti. Chiar mai este nevoie să reproducem şi astăzi un discurs care în anii ‘80 reprezenta singurul confort al românilor ce nu mai credeau deloc în viitorul utopic promis de regim?

Spre final, un analist se întreabă, de ce acum această carte?… şi, tot el, dă răspunsul. Trebuie să fi apărut cu un scop ascuns că prea e în contextul “punerii la grea încercare a dreptului internaţional în Crimeea”. Ei bine, nicio coincidenţă de felul ăsta! Într-adevăr, cartea nu este întâmplătoare, dar raţiunea – oricât ar părea de banal raportat la un scenariu conspiraţionist – este trecerea timpului şi nevoia unui moment de reflecţie la un secol de la izbucnirea Primului Război Mondial. Ce a fost atunci, a determinat întreaga soartă a secolului XX!

Lucian Boia nu a spus nimic ieşit din comun în cartea despre Primul Război Mondial. Nu a reinterpretat prima conflagraţie mondială, nu a căutat să-şi sporească notorietate prin ceva şocant, să epateze sau să facă un exerciţiu de marketing, aşa cum s-a insinuat în emisiune. La un moment dat, cei prezenţi în platou se codeau să pronunţe numele “Lucian Boia”, ceva de felul în care vrăjitorii lumii lui Harry Potter evitau să rostească Voldemort – şi spuneau “He-Who-Must-Not-Be-Named”. Totuşi, ceea ce nu s-a discutat nicio secundă este capitolul despre problema cauzalităţii în istorie. Este un aspect esenţial pentru felul cum reconstituim trecutul. Este ceva despre natura intimă a istoriei, poate mai greu de înţeles şi discutat într-un talk-show – unde cei prezenţi nu cred că citiseră nimic din carte!

Spre sfârşitul emisiunii, a venit vorba despre prezentul proiect de ţară românesc. Dacă la 1918 a existat un proiect naţional, acum ce mai avem? Cineva a spus că l-am împlinit prin intrarea în NATO şi UE. Aşa să fie?

Ceea ce avem, astăzi, este o lipsă adâncă de viziune legat de viitorul nostru ca ţară. Vedem asta, în fiecare zi, la televizor. Şi să ştiţi că şi trecutul suferă din cauza asta! Chiar dacă pare paradoxal, istoria nu este exclusiv legată de ce a fost. Istoria rememorează şi reconstituie trecutul, dar, atunci când nu se mai întrevede niciun viitor, ea moare!

 

Articol preluat de pe LaPunkt.ro

 

Tags: , , , , , , ,

 

6 Comments

  1. Gabriela Resu spune:

    Una dintre intrebarile pe care le-as pune autorului Lucian Boia: de ce, in cei 1000 de ani de stapanire austro-ungara, nu au devenit majoritari ungurii sau austriecii? Au avut legi care le-au redus natalitatea? Au fost supusi la un trai subuman? Nu au avut drepturi si privilegii? DE CE?

  2. AGI spune:

    Nu are nicio legatura intrebarea ta cu ce spune Lucian Boia. cititi cu atentie si deschideti urechile. Ce sustii tu, sustine si el.

  3. mirkotdm spune:

    dinamica diferita a natalitatzii.in kosovo este la fel,acuma 100 de ani,albanezii erau relativ putzini-sub 35 la suta-acum sint 92 la suta.

    un politician maghiar-cred ca acel conte tisza,omorit chiar de ai lui in timpul revolutziei din 1918,la budapesta-spunea”nu mi-e frica de capacitatea lor(a romanilor),ci de natalitatea lor”.

    faptele ,insa,fac diferenta.

  4. Ovidiu spune:

    Apropo, eu cred tot ce a scris Boia, ca este adevarat… chiar daca nu-mi place acest adevar, dar il accept pt ca e logic si corect… si un om intreg la minte accepta adevarul…

  5. Ioan Crisan spune:

    „…la 1918 a existat un proiect naţional, acum ce avem? Cineva a spus că ne-am împlinit prin intrarea în NATO şi UE, aşa să fie? Ceea ce avem astăzi este o lipsă adâncă de viziune legată de viitorul nostru ca ţară, vedem asta în fiecare zi la televizor. Şi să ştiţi că şi trecutul suferă din cauza asta! Chiar dacă pare paradoxal, istoria nu este exclusiv legată de ce a fost. Istoria rememorează şi reconstituie trecutul, dar atunci când nu se mai întrevede niciun viitor, ea moare!”
    Bravo, Eugen Stancu, te pup!

  6. […] și analiști habarniști discută despre orice, pentru că pot și au opinii formate după ureche (vezi mai multe în acest articol). Tot acum câteva zile Gabriel Liiceanu era comparat cu un extremist de dreapta, anti-liberal. […]

Leave a Reply to Gabriela Resu