Adeseori, prea des, politicienii europeni uită că de la revenirea lui Putin la Kremlin în 2012, Rusia a recurs la cea mai amplă reprimare a drepturilor omului de la sfârșitul epocii sovietice. În umbra crizei din Ucraina, politicile represive s-au intensificat ȋngrijorator, iar Kremlinul caută să promoveze oameni de ȋncredere, adepți ai patriotismului revanșard novo-rus, care nu acceptă rolul Rusiei în Ucraina ca pe un act de “trădare națională” La fel de radicali in nationalism ca si leaderul lor, activiștii visului novorus identifică ȋn modelul pluralist occidental un pericol major pentru viitorul Rusiei-mamă.

Cu toate acestea, cu câteva excepții, politicienii și diplomații germani nu au ținut cont de standardele democratice ȋn relatiile internaționale- ci de presiunile grupurilor de afaceri, care avertizează împotriva criticilor vehemente la adresa regimului Putin. Printre grupurile pro-moscovite se numără și fostul cancelar al Germaniei Gerhard Schröder, purtătorul de cuvânt al politicii externe, dar și conservatorul Philipp Mißfelder, coordonator al departamentului relațiilor transatlantice al guvernului, precum și Rainer Lindner, directorul prestigiosului Comitet pentru Relații Economice din Europa de Est – fondat in 1952. Ei predică o abordare conciliatorie , denunțată adeseori ȋn ultimele zile ca iresponsabila – conform celor mai mulți analiști de școală americană – ȋn raport cu gravitatea multiplelor incălcări ale drepturilor omului și ale dreptului internațional de la Kremlin. Cei cu viziuni stângiste fac apel la viziunile „Ostpolitik”, invocând idealul unor relații politice normalizate cu Europa de Est. ( Sursa: HR Watch) , ȋntr-o retorică suta la suta autistă la marea, teribila amenințare a Rusiei ultimelor doua luni. Lor, chiar dacă acolo din rațiuni diferite,li se adaugă conciliatorii de generație nouă ai Europei Centrale, printre care primii-miniștrii Cehiei si Ungariei care incearcă sa impună că excesul de sancțiuni europene ȋmpotriva Rusiei (și o rostesc la unison cu alte partide socialiste europene!), vor determina o alterare majoră de paradigmă ȋn relatiile cu Rusia: conform teoriei acestora, Europa, atât de depenentă de resursele marelui vecin de la Răsărit, cât si de giganta piață de desfacere reprezentată de cumpărătorii ruși, nu iși poate permite luxul unui nou război rece – deci ar trebui sa accepte necondiționat ca Rusia are ȋncă interese strategice in fostele zone de influență: ȋntr-o citire neexhaustivă, această listă deschisă ar putea include curând și alte țări suverane din marginea fostului URSS, precum statele Baltice, Georgia sau Moldova, conform unei analize recente din revista Foreign Policy.

Urmând recentelor sancțiuni adoptate (dar neaplicate incă) de Uniunea Europeană ȋmpotriva Rusiei, ajutorul neașteptat pentru Vladimir Putin a venit ȋnsă dinspre cancelarul Germaniei, Angela Merkel, un politician creștin-democrat, cu viziuni de dreapta. Merkel a afirmat luni, 8 septembrie, că Uniunea Europeană şi Rusia ar putea preveni o si mai acută dispută , în pofida dezacordurilor cu privire la conflictul etnic de pe teritoriul Ucrainei, relatează agenţia Itar-Tass. “Rusia poate redeveni oricând un prieten bun”a declarat Merkel unui canal de televiziune german–cuprinsă inexplicabil de optimism și lăsând ușa Rusiei intredeschisă ȋmpotriva evidenței de pe câmpul de luptă ucrainian, unde numărul crimelor de razboi crește de la o oră la alta, laolaltă cu noi incălcări ale acordurilor de ȋncetare a focului, violări ale dreptului internațional și ale drepturilor omului din partea sepratiștilor rusofoni. Contrazicându-și propria declarație de mai demult când afirma că Putin “a pierdut contactul cu r ealitatea,” cancelarul german a manifestat ȋn urmă cu câteva zile intenția de susține comunicarea cu președintele Rusiei, “pentru a păstra (dialogul) prin toate mijloacele”. Declarația lui Merkel vine după convorbirea telefonică de săptămâna trecută dintre Putin si Președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, când leaderul rus amenința că poate lua Kievul ȋn două săptămâni. Noua tacticăa lui Merkel pare susținută, paradoxal, de o privire suspicioasă la adresa integrității psihologiei, caracterului și gesturilor președintelui rus, din ce ȋn ce mai fascinat de comportamentul autocratic si pare a se baza pe zicala: “dușmanii redutabili ține-i pe aproape!”

Care este pulsul politic la Moscova? În Rusia, propaganda istericoidă sponsorizată de stat cu privire la criza ucraineană este mai intensă ca niciodată, în vreme ce ziariștii independenți sunt din ce ȋn ce mai expuși abuzurilor si presiunilor regimului Putin. Urmând parcă momentului fatidic al asasinarii Annei Politkovskaya din 2006, o campanie părtinitoare, de anduranță,a fost lansată din laboratoarele puterii pentru a demoniza personalitățile culturale asociate opoziției din Rusia. Aceleași voci ale opoziției și-au asumat riscul de a critica prezența Rusiei în Ucraina, comentând astăzi politica neoimperialistă a Kremlinului, adeseori cu riscul propriilor vieți.

Pe cât de ȋngrijoratoare pentru politologi, deteriorarea accelerată a libertăților cetățenesti in Federația Rusă – ȋndelung anunțată de activiștii civici si observatorii internaționali- nu mai este o surpriză pentru nimeni: atât Human Rights Watch cât și alte grupuri militante locale au expus în mod repetat escaladarea politicilor represive dupa 2012. De-a lungul ultimilor ani, noi legi au limitat foarte mult libertatea de întrunire și de exprimare – inclusiv libertatea internetului, astăzi atent supravegheat pe tot teritoriul Federației Ruse. Așa cum menționam de curand intr-un alt articol destinat revistei virtuale LaPunkt.ro , de la începutul anului 2013, Rusia a înregistrat în mod forțat unele dintre agențiile sale neguvernamentale cele mai proeminente ca “agenți străini” – etichetându-le ca spioni și trădători – în parte pentru că au primit finanțare externă.

Nu trebuie nicidecum uitat că Putin urăște visceral organizatiile neguvernamentale democrate și că nu pierde nici o ocazie să critice spiritul democratiei occidentale- denunțând organizațiile societății civile ca agenturi de propagandă si spionaj ale Vestului dintotdeauna dușman. Rusia secolului XXI nu iși poate permite ȋnsa o intoarcere explicită la practicile NKVD-ului, motiv pentru care politicile de represiune sunt agregate selectiv, cu acțiuni compensatorii ȋn zona acțiunii civice patriotarde si a asociațiilor pseudo-democratice.
Si totuși, politica agresivă de reprimare a vocilor opoziției democratice este la originea comparațiilor recente dintre Putin si Hitler, ȋn vreme ce mulți analiști trasează paralele intre istoria ultimilor doi ani in Rusia și preluarea controlului dictatorial de catre Hitler dupa incendierea Reichstagului ȋn martie 1933. Asemenea lui Hitler, Putin ii ironizează pe liderii europeni care ȋi cer retragerea trupelor de ocupație Și tot la fel ca Hitler, Putin iși vede țara asediată de puterile occidentale și asociază planurile expansioniste cu logica prevenirii unui pericol definit ca major și justificând reprimarea democrației ȋn Rusia ȋn numele unei stări de urgență -cea a iminentei sugrumari a Rusiei de catre ‘anaconda’ vestică cu două capete- NATO si Uniunea Europeană.

Astăzi, politicienii Europei unite, investitorii occidentali, dar mai ales Bundestagul trebuie să realizeze că, ignorând deteriorarile multiple ale drepturilor omului și valul de abuzuri politice din Rusia ultimilor ani, au devenit fără să vrea co-autori în consolidarea liniei dure promovate de Putin. Este timpul ca Berlinul, capitala economică a Europei continentale, să dezvolte o politică nouă, axată fundamental pe propunerea unor exigențe sporite ȋn materia drepturilor omului si fair-play ȋn tratamentul propus unei Rusii deraiate de la regulile elementare ale jocului democratic (sau altfel spus, definind rapid politicile de dezvoltare a unor rețele energetice independente de importurile rusești si de pietele Federației Ruse. În caz contrar, chiar și după ce Putin pleacă din birou (ȋn cazul in care va mai pleca!),vesticii se pot astepta la o epocă ȋntunecată, unde dependența de o Rusie cinică, pragmatică și mai ales resentimentară va deterioara ȋntreaga arhitectură politică pan-europeană. Ultimul pachet de sancțiuni prezentate de leaderii europeni Federației sunt doar un capăt de pod spre o coalizare a Uniunii Europene-deocamdata insuficient unită ȋmpotriva unei Rusii cameleonice ai cărei leaderi practică de o bună bucată de vreme un război polimorf și neconvențional, ingenios și eficient.

În laboratoarele Kremlinului, strategii Novorusiei sunt gata să alterneze strategiile de persuasiune cu ultimatumul, șantajul politic și -ȋn sfârsit- cu operațiile de tip secret service-diversiune, hacking, război electronic, sau culminând cu atacul militar surpriză (un nou blietzkrig) –cu scopul clar de a recâștiga terenul pierdut la sfârșitul Razboiului Rece. Fapt nedorit sau destin istoric, România este deja sau se poate găsi pe neașteptate ȋn prima linie a acestui nou tip de război; iar șansa noastră, a românilor, de a deveni gardienii unui viitor european comun o avem de jucat,( cred că suntem cu toții de acord!), cu prudență, curaj și spirit vizionar.

Articol preluat din LaPunkt.ro

 

Tags: , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu