Vintilă Mihăilescu: Porcul este mai identitar decât poetica mioriţă!

Comisia Europeană (CE) solicită statelor membre asomarea (ameţirea- n.red) animalelor înainte de sacrificare, ceea ce face ca, potrivit antropologului Vintilă Mihăilescu, sărbătoarea tradiţională a tăierii porcului să devină un act ilegal, în contextul în care România nu a ştiut cum să obţină o derogare pentru acest ritual.

Despre semnificaţia sacrificării porcului, precum şi despre demersurile pe care statul român ar fi trebuit să le facă pentru a obţine derogare de la CE pentru păstrarea acestui ritual, aflăm de la antropologul Vintilă Mihăilescu, într-un interviu exclusiv pentru Europunkt.

“România nu a reuşit să obţină o derogare, deoarece nu a încercat. Punctul 18 din Regulamentul 1099/2009 al Consiliului European privind protecţia animalelor în momentul uciderii prevede clar că <<este important ca derogarea de la asomarea animalelor înaintea sacrificării să fie menţinută, lăsînd un grad de subsidiaritate fiecărui stat membru. Prin urmare, prezentul regulament respectă libertatea de religie şi dreptul persoanelor de a-şi manifesta religia sau convingerea prin intermediul cultului, învăţămîntului, practicilor şi îndeplinirii riturilor>>. Este cât se poate de clar, dar statul român a negociat doar post festum, cerând ulterior câte o derogare. Ar fi trebuit să găsească o soluţie reală de prevenire a cruzimii faţă de animale, faţă de toate animalele, nu să semneze o interdicţie formală care face dintr-o sărbătoare identitară un act ilegal. Este adevărat că, administrativ, aşa ceva ar fi fost mai complicat de pus în practică, aşa că…ne descurcăm”, a declarat, pentru Europunkt, antropologul Vintilă Mihăilescu.

Potrivit acestuia, în România, sacrificarea porcului este un ritual, nu o măcelărie, un act violent, dar nu un act de cruzime.

„Sacrificarea porcului este ritual, nu măcelărie, iar o <<arheologie>> a acestuia ne duce în urmă cu mii de ani – ca orice sacrificiu de altfel. Să ne gîndim doar  la <<pomana porcului>>, care în unele zone, în Bucovina de pildă, se numeşte <<aburul lui Dumnezeu>>, care nu este (doar) un fel de mâncare, ci o întreagă cosmogonie. În pomana porcului intră elementele vitale ale porcului, canonic şapte la număr, cu trimitere directă astfel la o viziune despre lume. Este apoi stratul creştin, care leagă sacrificiul porcului de Sfîntul Ignat şi care cere, la tăiere, porcului să i se cresteze o cruce pe cap. Ca mai toate lucrurile în societăţile arhaice, şi porcul este în acelaşi timp hrană şi simbol, alimentaţie şi cosmogonie, economie şi religie. Cînd a devenit doar hrană, ritualul s-a subţiat, iar alimentele s-au simplificat. Porcul a rămas însă pînă astăzi legat de cel mai important ritual domestic, familial, care cuprinde întreaga perioadă a sărbătorilor Crăciunului. Porcul este astfel, într-un fel, mai identitar decît poetica mioriţă”, a precizat Vintilă Mihăilescu.

În acest context, în măsura în care pomana porcului îşi pierde semnificaţia sa rituală, asomarea devine posibilă, chiar dacă, spune Vintilă Mihăilescu, pentru  majoritatea oamenilor de la ţară, aceasta este încă o formă fără fond.

“Mulţi citadini au ajuns să considere că sacrificarea ţărănească a porcului este un act de cruzime, care trebuie, deci, în mod firesc, curmat. Da, este un act <<violent>> – orice moarte este un act de violenţă; dar nu este un act de cruzime. Ţăranul român îşi iubeşte porcul şi îl respectă, cerîndu-şi iertăciune pentru moartea lui – aşa cum fac toţi ţăranii cu animalele pe care le cresc şi de care depinde viaţa lor. Iar uciderea porcilor se făcea doar de către nişte oameni pricepuţi şi doar cu multă grijă; cine chinuia porcul, intra în gura satului. Ceea ce vedem acum printre blocuri este cu total altceva. Dar adevărata cruzime trebuie căutată în abatoarele industriale!”, spune antropologul Vintilă Mihăilescu.

Acesta a precizat că, totuşi, nicio ţară membră UE nu a renunţat la specificul său şi nu a fost îndemnată în vreun fel să o facă.

“Ne schimbăm pentru că întreaga lume se schimbă, pentru că suntem cuprinşi în piaţa mondială, dar şi pentru că ne împlinim o modernizare de mult dorită şi încă neisprăvită. În plus, este şi o ciudată ipocrizie: toată perioada comunistă nu am visat decât să ne occidentalizăm, iar acum când putem să o facem, ne plângem că Occidentul ne fură identitatea!”.

Protecţia animalelor în momentul sacrificării sau uciderii este reglementată de dreptul comunitar începând cu 1974 şi a fost consolidată prin mai multe acte normative. Se consideră că asomarea este necesară pentru a determina pierderea sensibilităţii în momentul uciderii animalului şi pentru a diminua suferinţa acestuia. Regulamentele europene stabilesc mai multe tipuri de asomare, cum ar fi prin electrocutare sau prin expunerea la dioxid de carbon.

La nivel naţional, România nu a reuşit, până în prezent, să reglementeze această situaţie, respectiv nici nu a interzis prin lege sacrificarea tradiţională fără asomare, dar nici nu a obţinut o derogare de la Comisia Europeană.

Săptămâna trecută, Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) a transmis un comunicat de presă pe această temă, în care doar amintea crescătorilor de animale din gospodarii să apeleze la medicul veterinar, atât pentru a verifica sănătatea porcului, cât şi pentru a cere asistenţă pentru asomare.

Este drept că România se confruntă cu o situaţie rar întâlnită în celelalte state membre UE, anume sacrificarea unui număr foarte mare de porci în gospodării particulare, ci nu în abatoarele specializate, ceea ce face practic imposibilă asigurarea numărului necesar de medici veterinari, care să realizeze asomarea animalelor. Soluţia ar fi fost obţinerea unei derogări din partea CE, cu atât mai mult cu cât regulamentul european lasă o portiţă deschisă în acest sens.