Atentatele de la Paris – concluzii preliminare

Detalii despre groaznicele atentate de la Paris din noaptea de 13 spre 14 noiembrie 2015 vor apărea cu siguranţă în orele şi zilele următoare. Pentru moment este suficient să plecăm în analiza noastră de la informaţiile actuale: la Stade de France, la sala de concerte Bataclan şi în alte baruri şi restaurante din capitala Franţei mai mulţi terorişti care se pare că au strigat „Allahu Akbar!” şi „Asta este pentru Siria!” au detonat bombe şi au tras nediscriminat în mulţime, provocând decesul a circa 150 de persoane şi rănirea gravă a altor 200.

Dincolo de tragismul situaţiei, se desprind câteva concluzii generale care depăşesc caracterul particular al evenimentelor.

1. La 27 septembrie, Franţa a început să execute lovituri aeriene împotriva Statului Islamic. În consecinţă, chiar dacă nu după toate regulile dreptului internaţional şi chiar dacă autorităţile franceze nu au depus eforturi ca cetăţenii să conştientizeze acest lucru, Franţa şi Statul Islamic sunt în război.

Dată fiind disparitatea de forţe între beligeranţi, era normal ca Statul Islamic să recurgă la armele pe care le are la dispoziţie pentru a muta lupta pe teritoriul inamicului. Fără avioane, rachete, distrugătoare etc., Statul Islamic nu are altă soluţie decât cea imorală, a „armei săracului” – terorismul: uciderea unui număr mare de civili ai inamicului pentru ca, prin mediatizarea evenimentului, opinia publică să pună presiune asupra decidenţilor politici şi aceştia să capituleze, renunţând la loviturile aeriene.

Fără îndoială, este groaznic, dar orice război este o sursă continuă de grozăvii. Fără ca atentatele de la Paris să fie îndreptăţite în vreun fel în lumina acestor observaţii, trebuie spus că şi Franţa, la rândul ei, prin politica vizavi de Siria, care include sprijinirea rebelilor anti-Assad și executarea de lovituri aeriene împotriva obiectivelor ISIS, poate fi considerată responsabilă de moartea unor civili sirieni.

C´est la guerre!

2. Identitatea teroriștilor nu este cunoscută la momentul actual. Pista cea mai probabilă la momentul actual este cea a cetăţenilor francezi de origine maghrebiană sau orientală și de religie musulmană.

Dacă se adeverește că atentatorii sunt cetăţeni francezi, Franţa trebuie să recunoască faptul că a eșuat complet în politica ei de integrare a imigranţilor săi din fostele colonii. Strategia de integrare trebuie regândită din temelii. Este regretabil că, la fel ca și în România, doar tragediile cu un impact atât de mare determină guvernele să conștientizeze ineficienţa politicilor pe care le implementează.

Problema particulară a Franţei ar trebui să îngrijoreze însă întreaga Europă în privinţa integrării minorităţii musulmane. Ceva pur și simplu nu merge și, în condiţiile în care intervenţiile occidentale în Orientul Mijlociu, începând cu 1990, au fost atât de stângace încât conflictele au început să fie interpretate în cheia unui război religios dintre creștini și musulmani, trebuie să fim conștienţi că, prin perpetuarea politicilor falimentare de integrare, ne expunem riscului de a fi loviţi mereu de această coloană a cincea.

3. Printre atentatori pot sau nu să fie refugiaţi recent din Siria (mai degrabă nu). Cu siguranţă însă că acum opozanţii primirii refugiaţilor vor exploata evenimentul. Se anunţă tensiuni maxime în ceea ce privește politica europeană pe migraţie. Vor avea foarte mult de suferit atât consensul și buna înţelegere dintre statele Europei, cât și omenia în tratarea unor fiinţe umane care fug din calea violenţei endemice din Orient și Africa.

4. Franţa și puterile occidentale, în general, trebuie să se decidă în privinţa Siriei și a Statului Islamic. În 2016, războiul din regiune va intra în al cincilea său an. Responsabilitatea pentru ororile de acolo nu revine doar regimului Assad, Statului Islamic, armatei libere siriene sau kurzilor, ci întregii comunităţi internaţionale care nu a fost în stare să treacă peste interesele divergente ale marilor puteri și a permis ca sute de mii de oameni să moară într-un conflict devenit deja insuportabil.

În Eurobancul săptămânii acesteia, concluzia tristă era: „Cui îi pasă de cinci milioane de sirieni?” Sper că după teribilele atentate de vineri noapte din capitala Franţei, să ajungă să ne pese tuturor.

Odihnească-se în pace, atât victimele atacurilor teroriste de la Paris, cât şi victimele războiului din Siria!