O amplificare a acţiunilor naţionaliste şi xenofobe poate fi înregistrată în Europa după 2008. Democraţiile liberale ale continentului nostru se află sub o mare presiune din partea partidelor de dreapta care promovează restricţii asupra drepturilor şi libertăţilor individului. Unele dintre aceste partide au început deja să construiască „democraţii neliberale“ în Ungaria şi Polonia, urmând exemplul regimurilor autoritare precum cele ale lui Vladimir Putin din Rusia sau Recep Tayyip Erdogan din Turcia.

Ce cauzează acest curent? Ce ar trebui să facem pentru a-l contracara? Stephan Meuser, director al Fundaţiei Friedrich Ebert România încearcă să ofere răspunsuri acestor întrebări foarte dezbătute, într-un interviu oferit lui Vladimir Adrian Costea pentru Europunkt.

Read the English version here.

meuser

Foto: Torben Geeck

Vladimir Adrian Costea: Care sunt indicatorii prin care pot fi identificate elementele xenofobe, antisemite și naționaliste în discursul politic european? Care sunt elementele specifice acestui tip de discurs?

Stephan Meuser: De regulă, aceste tipuri de discursuri sunt marcate de utilizarea unui vocabular frecvent agresiv, îndreptat împotriva anumitor grupuri de oameni care servesc drept țapi ispășitori pentru orice problemă sau provocare care apare. Xenofobia, antisemitismul și naționalismul tind să-i devalorizeze pe alții, în timp ce-și portretizează  într-o manieră favorabilă lor propria istorie/rasă/națiune. Alt element al acestui tip de discurs constă în încercarea permanentă de a găsi forțe ostile de undeva din afară care să fie învinuite pentru deficiențele care sunt, în fond, cauzate de problemele interne din propria țară.

Cum a evoluat discursul xenofob, antisemit și naționalist în ultimii cinci ani în spațiul european? Care a fost contextul care a facilitat apariția acestui tip de discurs politic?

Dezvoltarea acestui tip de discurs s-a dezvoltat pe fondul agravării marii crize financiare din 2008-2009. Au existat mișcări şi discursuri de acest gen și în perioada anterioră, dar poate fi demonstrată relaţia directă dintre stagnarea şi împotmolirea economică sau măcar temerea izbucnirii unei alte crize financiare de o mai mare amploare şi evoluţia acestui tip de discurs. Marile probleme sociale din diverse părți ale Europei și frica cetățenilor de a nu-și pierde locurile de muncă au contribuit la diminuarea gradului de încredere pe care aceștia îl atribuiau politicienilor și, în egală măsură, la căutarea de țapi ispășitori, rol în care se înscrie perfect străinul sau migrantul sau refugiatul sau chiar şi cel care arată diferit, toţi cei văzuţi ca fiind „concurenţa”. Pe de altă parte, experiența continuă a alertelor teroriste afectează în mod evident o parte a europenilor, cel puțin la nivel psihologic – tot mai mult ei acceptă argumentul înaintat de către populiștii de aripă dreaptă, conform căruia toți musulmanii reprezintă un pericol pentru europeni.

Tactica folosită de neo-naționaliști și populişti este să se ascundă în spatele faptului că sunt doar „incorecţi politic”, dar, în realitate să redefinească pas cu pas limitele unui adevărat limbaj al urii. De altfel, făcând acest lucru, ne situăm deja la nivelul lingvistic al perioadei interbelice, al anilor 1920, și nu trebuie să uităm care a fost rezultatul acesteia.

Care sunt factorii care influențează direct dimensiunea discursului xenofob, antisemit și naționalist?

Exceptând factorul „extern” al terorii islamice menționat anterior, care a fost și este un catalizator direct, principalul element este eșecul neo-liberalismului în a soluționa oricare dintre problemele economice și sociale existente, mai ales în Europa Centrală și de Est. Nu este deloc surprinzător pentru mine în acest context faptul că în state precum Federația Rusă, Polonia, Ungaria etc., care au cunoscut o dificilă perioadă de tranziție în anii ’90 se observă o reîntoarcere la naționalism. După ce au eșuat să furnizeze ceea ce au promis încă de la începutul procesului de tranziție (unor mari părţi ale populaţiei), elitele politice (și nu numai) caută acum să compenseze prin oferirea de soluții „culturaliste”/naționaliste votanților dezamăgiți și neafiliați politic. Ei urmează întrucâtva strategia republicanilor din SUA începând cu Reagan – în loc să găsească soluții reale pentru segmentul de populație mai săracă și mai puțin educată, se oferă alternativa cultivării simpatiei pentru arme, antipatiei față de minorități și inegalitatea de gen, precum şi exploatarea clivajelor precum cele create de avort.

În plus, managementul total lipsit de inteligenţă al așa-ziselor eurocrize și a crizei refugiaților fără nicio urmă de solidaritate reală între statele membre contribuie la dezvoltarea fenomenului.

Ce puteți spune despre poziția pe care o au statele membre în ceea ce privește dimensiunea discursului xenofob, antisemit și naționalist?

Dimensiunea acestui tip de discurs este subestimată, deoarece guvernele și politicienii sunt atenți doar la rezultatele electorale ale partidelor populiste sau de aripă dreaptă. Dar, aşa cum multe studii, printre care şi ale fundaţiei Friedrich Ebert, au arătat în cazul german, sfera sau potențialul discursurilor xenofobe, antisemite și naționaliste este mult mai extinsă și de amploare decât rezultatul raportat la voturi. Asta înseamnă că s-ar putea să asistăm în viitor la un succes chiar mai mare al acestor mișcări politice. Ceea ce lipsește este o strategie pan-europenă de contracarare.

În opinia dvs., care sunt principalele soluții capabile să susțină/încurajeze diminuarea frecvenței discursului xenofob, antisemit și naționalist în spațiul european?

Ar trebui să existe un pachet de măsuri. Politica trebuie să înceapă să fie redirecționată pentru a livra speranțe „normale” pentru oameni „normali”, care să aibă o existență decentă și rezonabilă. Problemele „pâinii și untului” (n.red. problemele omului de rând) trebuie să fie redescoperite de către partidele politice din spectrul normal, ca să poată elimina cetăţeanului sentimentul de perdant care are nevoie de ajutorul oferit de acest tip de discurs. Aceasta include, de asemenea, şi democratizarea prin extinderea transparenței procesului decizional la nivelul UE.

În al doilea rând, o altă soluție ar trebui să vizeze contracararea publică, promptă și clară a discursurilor de natură xenofobă, antisemită și nationalistă, imediat ce ele apar (de exemplu, în talk-show-uri). Fără o aliniere timidă la ele, ci, dimpotrivă, un mesaj direct împotriva lor. În aceeaşi ordine de idei, ar fi nevoie poate de o autoapărare democratică, consecventă și robustă, utilizând toate instrumentele necesare, inclusiv poliție, procuratură, interdicţii mediatice ş.a. împotriva acelora care vor reîntoarcerea la cele mai negre zile din istoria europeană.

 

Tags: , , , , , , , , , , ,