Una dintre dorințele exprimate tot mai frecvent și tot mai puternic de români, într-o mișcare populară care de altfel se manifestă în întreaga Europă, este aceea de schimbare din temelii a clasei politice.

Pe fondul acestei dorințe, alegerile parlamentare din 2016 au consemnat intrarea în legislativ a unui nou partid, Uniunea Salvați România (USR), compus majoritar din persoane care nu au mai făcut politică înainte. Lipsa de experiență este mare, provocările sunt multiple, entuziasmul este însă la fel de mare, chiar dacă, cel puțin la început, este posibil ca membri USR să se confrunte cu așa-zisul sindrom al impostorului, rezumat prin întrebarea: sunt eu oare potrivit să fiu politician?

Despre cum se face și cum se simte începutul în politică, pe fundalul unor așteptări tot mai mari ale populației de la politicieni puteți afla din interviul acordat de deputatul USR de Neamț, Iulian Bulai, lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt.

Bulai

Vladimir Adrian Costea: Cum definiți sindromul impostorului în politica românească? Care sunt trăsăturile acestui sindrom?

Iulian Bulai: Din punctul meu de vedere, acest sindrom se întâlnește în politica românească mai ales la politicienii tineri sau la politicienii „new entry” care se angrenează într-o luptă electorală pentru dobândirea diferitor funcții. Spun asta pentru că eu însumi m-am confruntat cu această stare, după ce am fost ales să deschid lista USR Neamț la alegerile parlamentare din luna decembrie. Deși îmi doream și mă gândeam că ar fi o adevărată onoare să reprezint județul Neamț în Parlamentul României, am început să am mustrări de conștiință: oare merit să candidez eu? M-am liniștit în momentul în care am văzut listele de candidaturi ale partidelor clasice, liste pline de oameni certați cu legea, condamnați, trimiși în judecată sau anchetați pentru corupție, beizadele ale baronilor locali și exemplele pot continua. M-am liniștit și mi-am dat seama că temerile mele sunt nefondate. În astfel de cazuri, cred că poate apărea acest sindrom, deoarece dacă ne gândim că există politicieni care urmăresc această funcție pentru alte interese – bani, imunitate sau influență – deja vorbim despre impostori în adevăratul sens al cuvântului.

Care sunt principalele cauze ale apariției și consolidării imposturii în România postcomunistă?

Dacă ne referim la sensul propriu al cuvântului, impostura exista și în comunism, nu a apărut după Revoluție. Impostorii au existat întotdeauna, după 1990 s-a schimbat doar contextul politic. Accentul trebuie pus aici pe calitatea morală și educația pe care o persoană le are. Interesele personale ale oamenilor politici au permis de-a lungul timpului ca tot mai mulți impostori să fie încurajați să intre în politică, iar acest sistem funcționează și astăzi. Nu voi da exemple nominale, dar spun doar că dosarele penale finalizate sau aflate în instrumentare sunt o dovadă suficientă a faptului că unii politicieni au intrat în acest mediu doar pentru că aveau interese pecuniare. Asta mă face să cred că banii, această auri sacra fames – „blestemata sete de aur” din Eneida lui Vergilius, sunt principalul motiv care stă la baza dorinței impostorilor de a fi politicieni.

În ce măsură identificaţi sindromul impostorului în cadrul partidelor politice românești în perioada postdecembristă?

Studiile arată că 70% dintre oameni au simțit la un moment dat în timpul vieții că ar fi impostori, acest „sindrom al impostorului” sau „the fraud syndrome”, cum spun americanii, fiind un fenomen tot mai răspândit. El apare în momentul în care se diminuează puternic încrederea în sine și oamenii consideră că nu sunt potriviți într-un anumit proiect sau pentru o anumită funcție. Referindu-ne strict la mediul politic românesc, rămân la părerea că politicienii noi, care iau contact pentru prima dată cu mediul politic (în special la nivel înalt) pot suferi de acest sindrom. Simultan cu acumularea experienței, însă, acești politicieni fie chiar devin impostori, fie constată că s-au autosubestimat gratuit și își vor continua proiectul la care s-au angrenat păstrându-și verticalitatea.

Identificați prezenţa acestui sindrom în cadrul USR?

Da, după cum am specificat și în cadrul răspunsului la prima întrebare, inclusiv eu m-am confruntat cu această stare, de a-mi pune încrederea în mine sub semnul întrebării. Nu am discutat cu ceilalți parlamentari despre acest subiect, dar sunt de părere că au avut și ei acest sindrom, pentru că sunt oameni cu înalte valori morale și au țeluri care vizează în final binele cetățenilor care i-au ales. Spun asta pentru că aceste calități îi deosebește de impostorii reali, aceia care își urmăresc interesele personale prin obținerea unei funcții care să vină la pachet cu influență și alte beneficii. Eu și colegii mei ne-am angrenat în acest proiect politic, Uniunea Salvați România, tocmai cu scopul de a curăța clasa politică de acești impostori adevărați.

Care este mecanismul de recrutare a elitei politice postcomuniste în cadrul partidelor politice românești?

Nu pot răspunde la această întrebare în numele tuturor partidelor. Nu pot răspunde nici măcar în numele partidului USR sau al filialelor USR din țară. Ce știu este că au fost sisteme unitare de alegere a listei candidaților. De exemplu, fiecare candidat a trebuit să iși susțină candidatura în fața colegilor de filială. După prezentarea CV-ului, a activităților desfășurate de către candidat până la momentul alegerilor și a perspectivelor acestuia asupra priorităților sale dacă ar fi ales parlamentar, s-a purces la vot. Unele filiale neavând candidați după preferințele membrilor filialei, au recrutat candidați potriviți din toată țara. S-a întâmplat la Timișoara, în Argeș și la Iași. În USR este loc pentru toți oamenii decenți. Nu contează ce experință de viață ai, câți bani ai în bancă sau câte diplome în sertar. Calitatea umană este analizată în funcție de performanțele individuale ale persoanei până la data intrării în partid, dar și de gradul de disponibilitate în vederea implicării în activitățile de grup.

Care sunt obstacolele pe care le-ați întâlnit în vederea obținerii unei poziții eligibile în cadrul listei USR Neamț pentru alegerile parlamentare din 2016?

Sincer, nu au fost obstacole. Am fost dorit de către grup. Am fost votat în mod democratic și am obținut un punctaj de 96 din 100 de puncte. Candidatura mea a fost de asemenea validată de către Biroul Național al USR. Emoții am avut, bineînțeles. Dacă iei în serios ceea ce faci, nu ai cum să nu te emoționezi. În primul rând, ceri un vot de încredere din partea unor oameni care nu te cunosc bine, dar de asemenea vii cu un plan de acțiune pentru o situație care este foarte aparte. A fost ca la un interviu în care eu le-am explicat colegilor mei de ce vreau să fiu parlamentar. M-a emoționat sinceritatea și unicitatea momentului.

 

Tags: , , , , , , , ,

 

2 Comments

  1. […] Despre cum se face și cum se simte începutul în politică, pe fundalul unor așteptări tot mai mari ale populației de la politicieni puteți afla din interviul acordat de deputatul USR de Neamț, Iulian Bulai, lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt. […]

  2. […] Restul articolului poate fi citit la următorul link – http://europunkt.ro/2017/02/15/interviu-cu-iulian-bulai-deputat-usr-simultan-cu-acumularea-experient… […]