Interviu cu Mara Mareş, deputat în Comisia pentru tineret: “Dacă nu ar fi fost această deschidere spre UE, rata șomajului în rândul tinerilor ar fi fost mult mai mare”

Şomajul în rândul tinerilor este una dintre preocupările principale ale Uniunii Europene, sub aspect social şi economic. Problema este una de actualitate şi pentru România.

Despre dimensiunile acestei situaţii în România, cauzele ei şi măsurile prin care ar putea fi îndreptată, puteţi afla mai multe din interviul acordat de Mara Mareş, deputat PNL, membră a Comisiei pentru învăţământ, tineret, ştiinţă şi sport din Camera Deputaţilor, lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt.

Vladimir Adrian Costea: Care sunt progresele pe care le-a înregistrat România în privinţa reducerii somajului în rândul tinerilor în ultimii ani?

Mara Mareş: Din păcate nu putem vorbi de progrese pe acest domeniu. Chiar dacă în România rata șomajului la nivel general este una din cele mai scăzute din Uniunea Europeană, în ceea ce privește tinerii aceasta atinge un nivel alarmant. Pentru anul 2015, ultimul pentru care INS oferă date complete, rata șomajului a fost de 6,8%, în timp ce la tinerii între 15-19 ani aceasta a fost 29,4%, iar la cei între 20 și 24 de ani 19,7%. Cu alte cuvinte, 1 din 4 tineri nu își găsește un loc de muncă în România.

Care sunt cauzele somajului în rândul tinerilor? S-a produs o schimbare ca urmare a integrării României în Uniunea Europeană?

Integrarea României în Uniunea Europeană a adus pentru tineri, ca și pentru ceilalți români, mai multe oportunități prin deschiderea pieței forței de muncă în alte state și influxul de fonduri europene destinate formării profesionale, educației și cercetării. De altfel cred că dacă nu ar fi fost această deschidere spre UE, rata șomajului în rândul tinerilor ar fi fost mult mai mare, similară celor din statele sudice: Grecia, Italia, Spania, Portugalia. În ceea ce privește cauzele șomajului în rândul tinerilor, trebuie să diferențiem între cele valabile și în celelalte state europene: o rigiditate a pieței forței de muncă și economii încă sub impactul crizei economice, și o serie de caracteristici specifice României: lipsa de oportunități pentru tinerii din mediul rural, necorelarea sistemului educațional cu piața muncii, rata mare a abandonului școlar.

Care sunt principalele dificultăţi întâmpinate de tineri în vederea obţinerii unui loc de muncă?

Cred că principalele probleme derivă din această necorelare a sistemului educațional cu piața forței de muncă. Chiar și dintre cei care își găsesc un loc de muncă, mulți ajung să lucreze în alte domenii decât cel pentru care se pregătiseră inițial. Avem nevoie de un parteneriat între companiile private și unitățile de învățământ astfel încât să existe această legătură directă prin care elevii și studenții să se specializeze pe domenii care au nevoie de ei.

Care sunt principalele consecinţe generate de fenomenul şomajului?

Cea mai gravă consecință este sărăcia, unde iarăși suntem pe primele locuri în UE, cu peste 30% din tineri afectați, mai mult decât rata medie la nivelul populației care e de 25%. Din păcate, sărăcia creează un cerc vicios pentru că acei copii și tineri afectați au mai puține șanse la educație și găsirea unui loc de muncă.

Cum se situează România, în raport cu statele membre ale Uniunii Europene, în ceea ce priveşte somajul în rândul tinerilor?

Așa cum spuneam anterior, nu suntem la nivelul statelor din sudul UE unde aceasta ajunge și la aproape 50% în Grecia. Însă nici nu suntem la nivelul Austriei, Germaniei, Olandei sau Danemarcei unde doar 1 din 10 tineri nu își găsește un loc de muncă.

Cum evaluați activitatea instituțiilor statului în privința reducerii somajului în rândul tinerilor?

Mai bună decât evaluarea mea este evaluarea cifrelor care, așa seci cum sunt, ne arată un tablou sumbru cu tineri în șomaj, sărăci, fără alte oportunități de viață. Nici măcar plecatul în străinătate la  muncă nu mai este o opțiune având în vedere creșterea economică anemică din foarte multe state UE și impactul pe care îl va avea Brexit. Chiar dacă am avut și bani europeni la dispoziție pentru a veni cu soluții la aceste probleme, ei ori nu au fost folosiți, cum e cazul Inițiativei pentru Ocuparea Tinerilor, ori au fost cheltuiți pentru seminarii inutile sau fictive și pentru salarii astronomice, așa cum arată anchetele pe POSDRU 2007-2013.

Care sunt măsurile pe care le consideraţi necesare pentru reducerea şomajului în rândul tinerilor?

În primul rând, avem nevoie ca toate instituțiile cu un rol în aceste probleme să stea la aceeași masă: Ministerul Educației, Ministerul Muncii, ANOFM, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, reprezentanții patronatelor și ai sindicatelor. Avem apoi nevoie de câteva măsuri țintite pentru care să fie alocate fonduri suficiente: subvenții pentru prevenirea abandonului școlar pe modelul tichetelor pentru grădiniță, burse speciale pentru tinerii din mediul rural, subvenții pentru angajatorii care formează și angajează tineri.