Din tată în fiu: Celibidache, pentru România

Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire, iar Sergiu Celibidache a fost, fără doar şi poate, unul dintre cei mai de succes români în toată lumea. Nu a renunţat la paşaportul românesc niciodată, şi-a ajutat familia şi prietenii întotdeauna, şi, deşi s-a întors în România de două ori sub regimul comunist pentru a dirija în concerte, nu i-a mai fost permis să se reîntoarcă. După Revoluţie, însă, a venit cu ajutoare şi a sperat într-o nouă Românie, liberă şi democratică.

„Reorganizarea muzicală a României îmi stă pe inimă. Toţi românii importanţi din străinătate mă sfătuiesc, roagă, imploră chiar, să nu mă duc nici măcar în vizită. Eu o să vin totuşi şi, când voi veni, voi veni cu o mare încredere pe care am să le-o cer. Nu ştiu, încă, când. (…) Ţin să vin numai atunci când oamenii de care depinde viitorul cultural al ţării vor avea timp… să mă asculte şi posibilităţi de decizii… ferite de conservatorismul şi apatia clasică a vieţii noastre artistice. Eu am să le aduc bisturiul, de tăiat trebuie să taie ei”, se confesa marele dirijor român surorii sale, Magda, printr-o scrisoare trimisă de la Berlin, în data de 13.09.1965.*

Sergiu Celibidache s-a stins din viaţă în 1996, dar toată lumea şi-l aminteşte ca pe un mare român şi un apărător al neamului nostru. Iar pe fiul său l-a educat în acelaşi spirit. Serge Ioan, deşi a fost născut şi crescut în Paris, s-a mutat în România de câţiva ani, a regizat filmul „Octav” (cu Marcel Iureş şi Victor Rebengiuc) şi s-a căsătorit cu o româncă (producătoarea filmului Octav, Adela Vrînceanu Celebidachi), cu care are o fetiţă.

Despre fiul său, Maestrul vorbea mereu cu mare entuziasm. Într-una dintre scrisorile trimise către Trancu-Iaşi, Sergiu îi spunea: „Băiatul meu este o minune de personalitate. Îmi pare foarte rău că-s prea bătrân pentru el, mă pot juca zile întregi, dar viaţa nu îmi lasă nici măcar o jumătate de oră pe zi. Îl iau peste tot cu noi şi doica. Are un an şi jumătate şi înţelege tot. I-am telefonat de la Madrid la Paris şi Ioana l-a pus la telefon şi mi-a zis: «Lalo, lalo papa!» M-am lichefiat complect, îţi inchipui.” *

Serge Celebidachi speră la o Românie mai bună, acesta fiind şi motivul pentru care s-a mutat la Bucureşti.

„Tata şi mama mi-au insuflat dragostea pentru România, pe care poate nu am înţeles-o la început, ţinând cont de faptul că România nu are cea mai fericită imagine în străinătate. După ce m-am mutat aici am înţeles de ce o iubeau atât de mult. Avem o ţară minunată şi sunt fericit că viaţa m-a adus aici”, completează regizorul filmului care a avut cei mai mulţi spectatori în cinema în 2017.

Filmul „Octav” prezintă o poveste universală, în el fiind cooptaţi nume mari ale cinematografiei, care au un palmares extrem de bogat în domeniu: Blasco Giurato, Director de imagine (care a lucrat la peste 100 de filme premiate la multe festivaluri internaţionale, printre care „Cinema Paradiso”, film care are Oscar pentru cel mai bun film străin) şi Vladimir Cosma, care are în palmares sute de filme în Europa.

Serge, ca şi tatăl său, îşi doreşte ca România să fie privită într-o lumină pozitivă în străinătate: „am suferit toată viaţa mea de imaginea pe care o are ţara noastră peste hotare şi am luptat cum am putut, la fel cum au făcut şi părinţii mei, să schimb percepţia pe care o au străinii despre acest popor frumos, talentat şi generos. Vreau să onorez educaţia primită şi principiile familiei mele şi să fac cât mai multe pentru România.”

Filmul „Octav” reprezintă, de fapt, o dovadă vie a educaţiei pe care marele dirijor Sergiu Celibidache i-a dat-o fiului său, acesta realizând o peliculă cinematografică ce prezintă o Românie frumoasă. Filmul a avut deja proiecţii internaţionale în India, în Canada, Statele Unite ale Americii, Egipt şi multe alte ţări.

Iar anul acesta filmul va apărea şi în format DVD, în România.

Sursa citată: *Sergiu Celibidache privit prin cortina de fier, de Ioana Raluca Voicu-Arnautoiu.