Robert Mugabe, tiranul care a reuşit să transforme ţara stăpânită de el într-un domeniu al fricii şi al sărăciei, va fi elogiat, postum, ca un campion al luptei pentru eliberare naţională şi ca un herald al decolonizării. Stânga radicală şi mediile progresiste vor prefera, ca şi în cazul lui Hugo Chavez, să amintească nu de umbra dictatorului , ci de curajul revoluţionarului umanist.

Odată cu Robert Mubage se duce o întreagă generaţie de conducători africani pentru care totalitarismul marxist- leninist a fost o sursă de inspiraţie şi un reper etic. Tirania atât de longevivă a lui Mugabe nu a fost un accident, ci expresia credinţei în unitatea dintre naţiune şi omul providenţial care o întruchipează. Asemenea lui Ceauşescu, Mugabe a crezut în capacitatea sa de a construi un viitor luminos, întemeiat pe principiile socialismului. Ceea ce a urmat, în cazul ambelor popoare,a fost un drum al dezolării şi al pauperizării.

Robert Mugabe a fost un marxist-leninst. Educat şi doctrinar, Mugabe a a aplicat, creator, lecţiile comuniste. De la partidul-stat la poliţia politică sau lupta de clasă, organizarea statului din Zimbabwe a fost una în acord cu exigenţele ideocraţiilor admirate de revoluţionarul Mugabe. Admirat la începuturile sale ca un pragmatic, Mugabe s-a înfăţişat, peste decenii, ca un campion al urii şi al patrimonialismului. Distrugerea naţiunii sale i se datorează. Invocarea inamicului intern (fermierii albi şi opoziţia) şi a duşmanului extern (forţele imperialiste anglo-americane) face parte din această strategie de cimentare a Urii şi de legitimare a violenţei.

Moştenirea lui Mugabe, tiranul înlăturat de armata pe care a clădit-o, este o naţiune în ruină şi un stat cariat de corupţie. Trecerea de la Rhodesia la Zimbabwe nu a fost drumul spre independenţă, ci traversarea a patru decenii de autocraţie marxist-leninistă. Revoluţionarul Mugabe a devenit Conducătorul Mugabe. Pregătirea ideologică a premers acţiunea politică. Dictatorul a crezut în idee şi în propria sa nemurire.

A elogia opera sa înseamnă a uita de victimele regimului său. Mugabe poate fi un erou doar pentru cei care, seduşi de comunism şi de himere totalitare, privesc spre viitorul de aur al omenirii. Sacrificiile umane şi tirania sunt, pentru ei, un cost irelevant în raport de măreţia viziunii. Pentru cei care aleg libertatea, piatra tombală a lui Mugabe poartă înscris doar un epitaf sec: “aici zace Robert Mugabe, tiranul din Zimbabwe”.

Articol apărut pe LaPunkt.

 

Tags: , , , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu