Lista Politico a scandalurilor privind Parlamentul European: de la hărţuire sexuală şi jocuri de noroc, la corupţie şi spionaj

Deşi Parlamentul European este privit în general cu respect în Europa, drept una dintre instituţiile care promovează demccraţia în Uniunea Europeană şi reprezintă interesele cetăţenilor europeni, el nu a fost ocolit de-a lungul timpului de scandaluri dintre cele mai diverse. Cu prilejul noii legislaturi instituite după alegerile europarlamentare din 26 mai 2019, ziarul Politico a realizat o compilaţie cu cele mai cunoscute scandaluri din ultimii ani, pe teme dintre cele mai diverse, de la hărţuire sexuală, jocuri de noroc şi xenofobie, până la conflicte de interese, corupţie şi spionaj.

Cel mai cunoscut caz de hărţuire sexuală este cel al eurodeputatului francez Robert Rochefort, din formaţiunea politică MoDem apropiată de preşedinte Emmanuel Macron, care în 2016 a fost surprins în timp ce se masturba în faţa a două adolescente într-un magazin din apropiere de Paris. Deşi a fost exclus din MoDem şi anchetat de procurori într-un dosar care nu a fost făcut public, lui Rochefort i s-a permis să ducă la bun sfârşit mandatul în Parlamentul European.

Cazurile cele mai flagrante de xenofobie şi de discriminare au fost înregistrare în rândul eurodeputaţilor de dreapta şi de extremă dreapta, precum nemţoiaca Beatrix von Storch de la AfD, care a susţinut împuşcarea imigranţilor care încearcă să intre în Europa fără viză, sau polonezul Janusz Korwin-Mikke, care a lansat comentarii umilitoare şi la adresa imigranţilor, şi la cea a femeilor, pe care le consideră „mai slabe, mai mici şi mai puţin inteligente” decât bărbaţii. Dacă von Storch a fost exclusă din grupul ei parlamentar în 2016, Korwin-Mikke a primit două sancţiuni uşoare care au fost anulate însă ulterior de o curte europeană de justiţie.

De departe însă europarlamentarii sunt cei mai vulnerabili în faţa tentaţiei banilor. Eurodeputaţii au încercată să îşi rotunjească veniturile personale sau să îşi sprijine propriile partid printr-o serie largă de acţiuni imorale şi/sau ilegale, de la mici găinării precum cele ale veteranului politic german Elmar Brok, care solicita plată din partea grupurilor pe care le invita la Parlamentul European pentru vizite ale căror cheltuieli erau finanţate de instituţie, la corupţie propriu-zisă, ca în cazul austriacului Ernst Strasser, slovenului Zoran Thaler şi românului Adrian Severin, care erau dispuşi să producă modificări în legislaţia europeană în schimbul primirii unor sume consistente de bani, şi de la obţinerea de venituri secundare, precum cele ale lituanianului Antanas Guoga (cele mai mari, provenind în parte din poker), belgianului Guy Verhofstadt şi britanicului Nigel Farage, la angajarea pe posturi de consilieri ai unor membri de partid ocupaţi exclusiv cu activităţi interne, fără legătură cu Bruxelles-ul, ca în cazul dinastiei Le Pen, dar şi a altora.

Parlamentul European a înregistrat şi un caz de spionaj, cel al ungurului Béla Kovács din formaţiunea de extremă dreapta Jobbik, acuzat că oferea informaţii clasificate despre politicile şi instituţiile europene unor diplomaţi ruşi din Budapesta. Povestea lui Béla Kovács frizează incredibilul: fiu natural al unui ofiţer sovietic, a fost crescut de părinţi maghiari detaşaţi pe lângă ambasada ţării lor din Japonia, petrecând apoi anii 1990 în Rusia, căsătorindu-se cu o agentă secretă rusoaică măritată cu alte două persoane din Japonia şi Austria şi ajungând în vârful ierarhiei Jobbik prin donaţii şi mite consistente către partid şi fruntaşii acestuia.