Despre întâmplările din Ditrău, Harghita s-a scris foarte mult. Comunitatea, în mare majoritate formată din etnici maghiari, s-a revoltat la începutul anului deoarece patronul unei brutării a angajat doi muncitori din Sri Lanka.

Fără migranți! Oamenii din Ditrău au susținut că cei doi străini, chiar dacă par inofensivi, și-ar putea impune cultura și pe termen mai lung ar pune în pericol siguranța localnicilor. Chiar ar putea aduce coronavirusul… potrivit unui microbiolog pensionar din localitate.

O teamă generalizată! Nici vorbă de mâhnirea unor localnici care-și caută loc de muncă, în timp ce un patron hapsân preferă lucrători străini pe care să-i plătească cu o leafă mai mică. Istoria este dintr-o comunitate izolată, îmbătrânită, cu un deficit semnificativ de forță de muncă… așa cum sunt multe în România. În urma nemulțumirii localnicilor, patronul brutăriei a promis că îi retrage pe angajații alogeni de pe linia de producție. Dar Consiliul Național pentru Combaterea Discrimitării s-a autosesizat, iar Inspectoratul de Poliţie din județ a deschis un dosar penal, pentru incitare la ură și discriminare. Nu știu cum au mai evoluat lucrurile: despre cazul Ditrău s-a vorbit în mass media românească zile în sir, iar povestea a fost preluată chiar și de presa străină.

Nu aș fi scris despre asta dacă “The American Factory”, filmul care a câștigat premiul Oscar la categoria deocumentar, nu m-ar fi făcut să mă gândesc la povestea din Harghita.

The American Factory, primul documentar al Higher Ground – casă de producție înființată de Michelle și Barack Obama – spune povestea fostei uzine General Motors din Moraine, Ohio, abandonată în 2008, dar care renaște în 2014. Înainte de închidere, fusese cel mai important angajator din comunitate. Fără ea, puțină speranță pentru cele câteva mii de locuitori din Moraine. Dar în America problemele apar pentru a fi rezolvate! Așa se naște intriga și se dezvoltă povestea: dar salvarea nu vine de la vreun erou local sau de la vreun politician îndrăznet, ci din afară, din China.

La începutul filmului, Cao Dewang, miliardarul chinez care investește în Moraine își articulează motivația: ea nu este pur economică, ci are și un substrat de ‘soft power’. Nici nu putea să fie altfel: “Cel mai important nu este câți bani câștigăm. Ceea ce contează este și părerea americanilor despre China și poporul ei.” O investiție chineză într-o uzină dintr-o comunitate americană nu este cel mai facil parcurs spre succes financiar. Orice transfer, înainte să reușească are momentele lui de tensiune: filmul povestește pe larg ciocnirea culturală dintre angajații chinezi și cei americani. Sunt firele narative care dau greutatea documentarului.

În Moraine, Ohio chinezii și americanii lucrează împreună să pună pe picioare o uzină și să redea speranta unei comunități. De la Ditrău, Harghita răzbate în spațiul public numai gâlceavă!

În definitiv, Ditrău și Moraine sunt două povești despre felul în care acceptăm și ne raportăm la schimbare. Fie că ne place sau nu, schimbarea este singura constantă din viețile noastre. Orice am face, ea se produce: fie în bine, fie în rău!

Cu toate astea, sunt modele mentale, discursuri sau ideologii care nu o agrează. Teama de celălalt, de alteritate este mereu puternică, mai ales în comunitățile mici. Trebuie învinsă! Pentru că nu putem să construim viitorul pe baza imaginarului într-un timp ideal care nu a existat și nu va exista vreodată!

PS
Mai jos sunt trailerul filmului și o scurtă discuție a soților Obama cu realizatorii documentarului (Julia Reichert și Steven Bognar) despre oameni, povești și primul film făcut de Higher Ground.

Articol apărut pe LaPunkt.

 

Tags: , , , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu