Coronavirus!

“De acord cu domnu’ Badea, vom avea coronavirus!”.
Înainte de asta, nu a trecut prin mintea nimănui… cine este domnu’ Badea, cine îi dă dreptate, și unde?

Bum! Astăzi toate revelațiile apar ‘exclusiv, senzațional’ la televizor. Pur și simplu se nasc în fața camerelor de filmat. Nici nu stau mult în studiourile de televiziune deoarece sunt preluate imediat și se răspândesc cu mare viteză, apoi ne aduc pe toți în simțiri. Pandemie în toată regula! Rating sus, ochi ațintiți în ecran, urechi ciulite la vești proaste, iritare fără nicio altă simptomatologie… Nu mai este ceva viral, ci pură afectiune psihică: precum un bulgăre de zăpadă care atunci când se rostogolește adaugă emoții, dar în nuanțe tot mai închise. Mai departe, nimeni nu poate să știe ce se va întâmpla.

Nu vreau deloc să bagatelizez amenințarea coronavirusului. Chiar poate să devină ceva cu urmări serioase. Deja toți din jurul nostru îi resimt pulsațiile: oamenii își fac provizii de alimente, medicamente, își pun măști de protecție, se pregătesc de carantină. Dar nimeni nu-și cumpără cărți pentru solitudine. Ca și cum televiziunea prin cablu și Internetul ar fi acolo fără oprire.

Este o teamă neașteptată, dar reală. Unii îi spun isterie. Însă este coronavirusul! Ca întotdeauna temerile nu apar singure: sunt și pretext pentru subiecte noi pe agenda publică. De exemplu, în politica românească după ce a venit moțiunea, a picat guvernul, după ce au negociat pe ascuns și după ce s-au înțeles să nu fie alegeri locale în două tururi… a apărut coronavirusul! Imediat la televizor a ieșit cineva și a spus că nici anticipatele nu mai pot fi luate în calcul. Totul cade! Ar fi mult prea periculos să fie lasată țara singură, pradă molimei. De asemenea, s-ar putea amâna și congresul celui mai mare partid…

La nivel planetar sunt și mai multe consecințe. Bursele au intrat pe o pantă descendentă: s-au evaporat mii de miliarde în câteva zile, iar apetitul pentru risc a dispărut fără urmă. Totul trebuie acum făcut la sigur deoarece nimeni nu va fi cruțat. Mai mult, toate teoriile conspirației au revenit în vogă, cu nuanțe noi. Unii zic că ar fi contextul și pretextul perfect să se elimine banii fizici (cash), în timp ce iminenta carantină mondială, zic alții, ar fi cadrul potrivit să ne vaccineze pe toți. Fără milă!

Ceea ce ne amenință, nu este numai o boală imprevizibilă cu febră mare, probleme respiratorii și eventual deces. Coronavirusul este apogeul unei stări de spirit, care se resimte pe toate planurile. Studiile ne arată fără tăgadă că problema este mult mai veche. De pildă, Alberto Acerbi în Cultural Evolution in the Digital Age (2019) demonstrează printr-o analiză semantică cum în muzica ultimelor decenii s-a trecut de la o dominantă sentimentală la alta: de la iubire și bucurie înspre deprimare, tristețe, chiar ură. Cât despre tonalitățile melodice, minorul domină de departe majorul. Acum avem numai vârful unui aisberg care a apărut, pe neașteptate, din adâncuri. Însă imaginarul social și zeitgeist-ul se transformă dintotdeauna. Și odată cu asta, niciunul dintre noi nu vom mai fi aceiași oameni!

Sensul dinamicii contemporane a devenit monologul interior. Așa mor toate ideile și toate revelațiile care se aprind în mințile noastre. Pentru că nu mai împărtășim cu nimeni nimic! Tot așa, conducătorii politici vorbesc numai între ei, se aleg între ei pentru ca noi ceilalți nu mai suntem de mult prezenți în viața cetății.

Coronavirusul care ne amenință astăzi pe toți este, de fapt, salvarea noastră. Datorită lui – într-o lume interconectată, dar în care am renunțat să mai fim prezenți – începem timid să vorbim unii cu alții.

Articol apărut pe LaPunkt.