Presiunea crește

Pe măsură ce PDM pierde deputați (dar și membri de prin filiale și adepți în sondaje), discuțiile despre picarea guvernului Chicu se întețesc. Acesta a și fost motivul pentru care Candu, tot el Finu’, a început această campanie de clonare a PDM. Este evident că intenția grupării fidele lui Plahotniuc este de a pune presiune pe (ne)președintele Dodon, folosind pârghiile care i-au consacrat: coruperea deputaților și așa corupți. În acest fel, Dodon ar trebui să fie lipsit de resursele guvernamentale (inclusiv politice și financiare). Iar apoi să intre din off-side în campania pentru prezidențialele din noiembrie.

Așadar, timp mai este, iar cei 7 parlamentari PDM își pot negocia în voie prețurile. Spun 7 pentru că, în acest moment PSRM+PDM poate conta pe minim 57 de deputați (PSRM-37, PDM-20, PAS-14, PPDA-11, PȘOR-9, ProMoldova-6, Neafiliați-2, Independenți-2). Nu știm dacă PM și PȘOR vor reuși să-i preia pe toți 7. Dar știm că această ”sângerare lentă” a PDM le convine de minune fidelilor lui Plahotniuc. Aceștia s-au strâns compact în jurul finului Candu, în încercarea de a ajunge cumva din nou la putere. Ei intenționează să-și conserveze afacerile dubioase și să se protejeze pe ei înșiși prin a rămâne în Parlament. Cu fiecare deputat ”scurs” din PDM către ”opoziție” este de așteptat ca popularitatea PM să crească: presa vorbește, publicul ascultă, factorii implicați își redesenează planurile.

”Opoziția proeuropeană” a puilor de oligarh

Singurul discurs pe care PM ar fi putut să-l adopte în bătălia lor cu Dodon a fost cel antirus și proeuropean. De aceea, aceștia și-au intensificat eforturile de erijare în lideri ai opoziției proeuropene de la Chișinău. Ei au reîncălzit lozincile de dinaintea instalării guvernului Sandu. PM fac apeluri către celelalte partide din opoziție, plătesc articole în presa occidentală (fără posibilitatea de a comenta, de parcă ar scrie pe site-ul partidului), lansează amenințări la adresa (ne)președintelui și-și fac apariția pe la televiziunile opoziției (spre deosebire de perioadă când erau la putere). Totul pentru a se integra și ei cu succes în curentul anti-Dodon, anti-Chicu și anti-Rusia.

Fără a avea încotro, ei mizează pe memoria scurtă a moldovenilor. Așteptarea lor este ca alegătorii ACUM să pună presiune pe PAS și PPDA. Miza este ca, atunci când ultimul din cei 7 PDMiști își va răsuci șapca în favoarea PM sau a PȘOR, guvernul Chicu să fie picat de Candu, eroul opoziției proeuropene, care-i va fi mobilizat pe cei din blocul ACUM.

Și totuși, blocul ACUM nu mai există

Deși cei din PAS și PPDA au dușmani comuni și deși vehemența lor în a denunța toate relele puterii este similară, nu trece nici un eveniment care să nu le servească drept pretext de gâlceavă. Din păcate, acestea scot la iveală frustrări inutile și egoiste. Lucrul acesta este destul de jenant, inclusiv pentru noi, cei care-i susținem. Chiar dacă am votat pentru reprezentanții unuia dintre cele două partide, mulți dintre noi am făcut-o având în minte existența unei coaliții prodemocratice care să curme dezmățul. Acum, această construcție simbolică a fost înlocuită de tachinări publice dăunătoare, din care ambele părți au de pierdut. Deși una mai mult decât cealaltă, după cum deja se poate observa.

Reacțiile celor 2 partide au arătat că există multe diferențe între abordări. Singurul element comun este indecizia. Nici Slusari (care a devenit portavocea PPDA în locul lui Năstase), nici Sandu n-au venit cu răspunsuri clare la cântecele de lebădă ale PM. Mai rău, Slusari se laudă cu o moțiune de cenzură aflată în lucru și care va aparține deputaților PPDA. Nu PPDA+PAS, nu ACUM, ci doar PPDA. Doar PAS nu depune nici o moțiune, ci doar păstrează ușa deschisă pentru moțiunile altora. Ceea ce este, până la urmă, o poziționare de bun-simț, atât timp cât aritmetica ne face să ne temperăm așteptările de a scăpa de acest guvern rușinos și, eventual, de acest (ne)președinte.

Nu există variante câștigătoare

(Ne)președintele Dodon, în obișnuitul său stil de ”wannabe Putin”, a sărit repede să le explice celor din PAS și PPDA de ce n-ar fi bine să se asocieze cu cei din PM în planul lor de a-l lipsi de putere. De parcă cei din PAS și PPDA nu știau deja că nu există variante câștigătoare având cumulat 26 de mandate într-un Parlament cu alți 75 de parlamentari preponderent ”ne-la-locul-lor”.

Și ei și noi știm că opțiunile R.Moldova oscilează din 1991 încoace între cele 3 opțiuni veșnice: merge-și-așa, rău și catastrofal. Pentru că educație, pentru că sănătate, pentru că emigrare, pentru că economie, pentru că moștenire sovietică, pentru că Parlament putred, pentru că…, pentru că… Tocmai din acest motiv, căderea guvernului Chicu va fi la fel de lipsită de miză precum căderea precedentelor 20 de guverne ale statului independent RM. Iar instalarea următorului guvern va fi la fel de lipsită de glorie precum instalarea precedentelor 20. Doar că pe timp de pandemie.

Muzică: Bob Dylan – Don’t think twice it’s all right

Articol apărut pe blogul autorului http://www.tudorcojocariu.eu/.

 

Tags: , , , , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu