Subscribe by RSS
Campania și ambiția
Aflată într-o infatigabilă desfășurare și, în fapt, niciodată adormită mai ales dacă e denigratoare spre a fi cât mai eficientă, campania electorală trimite prin forma adjectivală campaneus (campanius mai vechi) la substantivul latin campus (câmp, câmpie, suprafață plană) care în timp devine și teren de activitate publică, câmp liber de manifestare și a… vrăjelilor electorale conform realității din Roma; reprezentativ era Campus Martis (Câmpul lui Marte) sau orice spațiu de campanie electorală de unde și expresia încetățenită de Cicero Fors domina campi, Soarta, stăpâna alegerilor. Corecte sau mai puțin… În funcție de eficiența vădită prin rezultatele alegerilor, atunci ca și azi, campania era și este expresia ambiției defulate a candidatului partinic, căci avem de a face cu un termen electoral esențial.
Neologismul ambiție este definit pe bună dreptate și ca dorință arzătoare de onoruri, de parvenire (DEX). Retro-gradând, pozitiv însă, ajungem la latinescul ambitio, termen legat structural și semantic de substantivul amburbium (procesiune în jurul orașului), la rândul lui compus din verbul ambire, a ocoli, a da târcoale și urbs, cu majusculă Roma, cu minusculă oraș. Dar desigur că Roma, orașul, însemna și înseamnă cetățenii, locuitorii, astfel că ambitio devine termenul electoral reflectând strădania, la nevoie strofocarea pentru a obține voturi cât mai multe; cum altfel decât dându-le târcoale concetățenilor și „aburindu-i” cu promisiuni programate, nu neapărat credibile.
Faptul că procesiunea periurbană, cu conotații sacre devine penibilul târcol electoral e aproape firesc de vreme ce pentru individul dominat de trăiri politice, ofrandele se confundă cu voturile, însă nu oferite zeilor ci lui, iar religia cu onorurile și parvenirea. De curând i s-a sugerat Bisericii noastre – greu de spus dacă impertinent sau cu ambiție partinică firească – să se implice în … campanie – de recoltare… a voturilor. Răspunsul, firesc negativ, poate lăsa loc totuși târcolului în jurul sfintelor lăcașuri. Quintilian spunea explicit că „prin ambiție se râvnește la funcții înalte”. Prin urmare, viitoarele alegeri pot fi cuantificate prin ambiția campaniei. Restul e periodică poveste.
Articol apărut pe LaPunkt.
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara. Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc. Volume publicate: Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte,Bucureşti, Editura Paideia, 1996; Literatură latină. Autori creştini, Bucureşti, Editura Paideia, 1996; De la Troia la Tusculum,Bucureşti, Editura Paideia, 1998; Epistolar imperial, Bucureşti, Editura Paideia, 1998; O mitologie timişoreană - Mehala,Timişoara, Editura Marineasa, 1998; Tatăl, fiul şi spiritul uman, Bucureşti, Editura Paideia, 1999; Oameni, locuri, cai şi îngeri,Timişoara, Editura Marineasa, 1999; Însemnările Sfântului Renatus, Timişoara, Editura Marineasa, 2001; Trilogie imperială,Timişoara, Editura Marineasa, 2002; Apostolica et Patristica, Timişoara, Editura Universităţii de Vest, 2002; Patristica perennia, Timişoara, Editura Universităţii de Vest, 2004; Romanul lui Constantin, Timişoara, Editura Marineasa, 2005; Oameni,locuri, cai şi îngeri, ediţia II, Timişoara, Editura Marineasa, 2005; Tablou cu siguranţă, Timişoara, Editura Marineasa, 2007. Cărţi scrise în colaborare: Lexicon juridic latin-român, în colaborare cu Radu Motica, Bucureşti, Lumina lex, 2001. Cărţi traduse: Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1991; Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, Timişoara, Editura de Vest, 1992; Sfântul Augustin, Soliloquia şi Sermones,Timişoara, Editura de Vest, 1992; Pierre Abélard, Etica, Bucureşti, Editura Paideia, 1994; Sfântul Ambrozie, Scrieri, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1994; René Descartes, Expunere despre metodă,Bucureţti, Editura Paideia, 1995; Héloïse şi Abélard, Autoportrete epistolare, Bucureşti, Editura Paideia, 1995; Toma d'Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, Bucureşti, Editura Paideia, 1995; Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, Bucureşti, Editura Paideia, 1997; Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, Bucureşti, Editura Paideia, 1999; Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Bucureşti, Editura Paideia, 2006. Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).
fără comentarii
Fii primul care comentează