Coupé decalé – despre muzică şi conflict în Coasta de Fildeş

Numărându-se în acest moment printre cele mai populare genuri muzicale din Africa francofonă, coupé decalé a luat naştere în anul 2002 ca o reacţie a diasporei africane din Paris la instabilitatea politică a Coastei de Fildeş la acea vreme.

În Nouchi, limbajul argotic ivorian, termenul descrie înşelăciunea (couper), urmată de fugă (décaler). Corelând acest aspect cu apariţia genului printre emigranţii africani ca un simbol al unei strategii de supravieţuire, coupé decalé se referă la acţiunile prin care aceştia fug cu diverse bogăţii, spre a fi aduse în propria patrie. Odată ajunse acolo, ideea este de a desăvârşi actul prin cheltuirea banilor pe bunuri de lux. Dincolo de etimologia termenului, care poate părea simplistă şi lipsită de mari profunzimi, circumstanţele care au adus la apariţia genului sunt mult mai complexe.

Precursorii genului: zouglou şi politica de apartenenţă

Trebuie înţeles faptul că tumultul politic prezent în Coasta de Fildeş după anul 1993 şi constituirea coupé decalé ca gen muzical de sine stătător sunt legate cauzal. În 1993, după moartea lui Felix Houphouët-Boigny, perioada imediat următoare s-a caracterizat printr-un grav declin economic declanşat încă din ultimii ani ai lui Boigny, precum şi de inegalitate politică. Această stare de fapt a stârnit, într-o primă fază, proteste în rândul generaţiei tinere. Reflecţia artistică a acestor nemulţumiri a fost exprimată prin zouglou, un stil muzical apărut printre studenţii din Yopougon, un district din Abidjan. Fenomenul a luat însă amploare odată cu promovarea politicii de identitate de către principalii actori politici din acei ani: Henri Konan Bédié, respectiv Robert Guéï şi, mai târziu, Laurent Gbagbo. Lupta pentru putere în Coasta de Fildeş, nu numai că a sporit animozităţile între diversele grupuri etnice, dar a extins această ostilitate şi asupra migraţiei din statele vecine(Burkinabè). Ideologia Ivoirité a reprezentat instrumentul primordial de acutizare a tensiunilor interetnice, precum şi a consolidării puterii politice a unor lideri în defavoarea altora. Această situaţie a fost ilustrată în creaţiile muzicale zouglou, de cele mai multe ori într-o manieră critică. Astfel, muzica de protest reprezenta, la rândul său, un motiv de îngrijorare pentru liderii politici.

În acest sens, coupé décalé poate fi considerat o continuare a zouglou, deoarece iniţiativa muzicală a pornit de la acei artişti care au părăsit Coasta de Fildeş din pricina situaţiei politice precare. În plus, deşi mai puţin articulat, politicul este deseori prezent ca subiect central şi în câteva dintre creaţiile coupé décalé. Cu toate acestea, genul se distinge fundamental de zouglou, atât prin sonoritate şi printr-o structură muzicală mult mai dinamică , cât şi prin versuri, având  un scop mai puţin definit decât în cazul celui din urmă.

Pentru că dansul este elementul principal în coupé décalé, fiecare melodie are corespondent un dans propriu, formând, cu totul, un concept. Există numeroase  astfel de concepte, precum  kpangor, bouka boueni şi prudencia drogbacité. Stilul muzical prezintă puternice influenţe congoleze şi în acest sens, poate fi înţeles ca o alternativă propusă de ivorieni la dominaţia muzicii comerciale din Congo. Nu trebuie însă uitat că, în procesul de formare, multe elemente muzicale au fost preluate, reinterpretate şi, mai apoi, integrate în noul coupé décalé, elemente precum atalaku, un gen muzical la fel de dinamic( numele însuşi sugerează imposibilitatea de a ignora acest gen în momentul ascultării muzicii comerciale din Congo, atalaku însemnând la propriu « Priviţi-mă aici ! »).

În ceea ce priveşte parcursul coupé décalé în Coasta de Fildeş, războiul civil din 2002-2007 nu a făcut decât să crească popularitatea acestui gen, cetăţenii de rând simţind nevoia de a li se distrage atenţia de la conflict . Din acest punct de vedere, coupé décalé a reprezentat un refugiu pentru mulţi ivorieni într-un context etrem de dificil.