Interviu cu șeful Biroului Român al Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie (OIM), Mircea Mocanu: Rolul deplasărilor masive de refugiaţi pe scena relaţiilor internaţionale

Organizația Internațională pentru Migrație (OIM) este o organizație interguvernamentală. În România, OIM funcționează din anul 1992 și activează pentru asigurarea reglementării procesului migrator, promovând cooperarea internaţională în privinţa problemelor legate de migraţie, asistând în căutarea soluţiilor practice la problemele migraţiei şi acordând asistenţă umanitară categoriilor de migranţi defavorizate. 

În 2014, OIM România a cuprins în programele sale peste 2.000 de RTT (resortisanți ai țărilor terțe), dintre care 138 de persoane au fost asistate financiar. Peste 400 de persoane au fost informate și consiliate în centrele cu regim deschis și închis pentru găzduirea solicitanților de azil și migranților ilegali. 114 persoane au ales repatrierea voluntară, din care 36 de persoane au primit sprijin material pentru un număr limitat de zile înaintea plecării și 47 de persoane au primit sprijin material pentru reintegrarea în țara de origine.

Vladimir Adrian Costea (V.A.C.): Care sunt cauzele şi efectele migraţiei asupra societăţii?

Mircea Mocanu (M.M.): Migrația are efecte asupra țării de origine și a celei de destinație, precum și asupra migranților înșiși. Impactul migrației se manifestă la nivel economic, social, cultural, educațional, politic și nu numai.

Compoziția fluxurilor migratorii este mixtă și include lucrători migranți (legali și ilegali), persoane traficate în scop de exploatare sexuală şi/sau prin muncă, copii neînsoțiți și separați de familie, persoane strămutate de dezastre naturale sau ecologice, victime ale exploatării și abuzului, precum și refugiați din cauza conflictelor și persoane care doresc să se reunească cu familiile lor. Aceste grupuri au nevoi diferite și pot beneficia de forme de protecție diferite (ex. statut de refugiat, protecție subsidiară, tolerare).

În ceea ce privește cauzele migrației, acestea sunt mixte și pot fi determinate de mai mulți factori și evenimente care se pot schimba de-a lungul timpului și pot avea un impact semnificativ asupra rutelor urmate de fluxurile migratorii. Putem simplifica și afirma că secolul al XXI-lea este secolul mobilității umane și al migrației. Nu ne mai raportăm la economii naționale, societăți și culturi fără a ne gândi la mobilitatea umană. Argumentele în favoarea facilitării mobilității sunt economice, sociale, demografice, și nu se bazează doar pe drepturile fundamentale ale omului. Nimeni nu mai aduce în discuție impactul pe care îmbătrânirea populației, rata scăzută a natalității, tendinţa de creştere a speranţei de viaţă și urbanizarea le au în economiile și sistemele de protecție socială din țările dezvoltate și cu venituri medii.

Legătura dintre migrație și dezvoltarea țărilor de origine și celor de destinație este, de asemenea, mai bine înțeleasă și recunoscută astăzi; din acest motiv statele adoptă politici și implementează mecanisme care sporesc sau sunt menite să sporească efectul pozitiv al migrației în planificarea și dezvoltarea creșterii economice.

De asemenea, în ultimii ani se remarcă tendințe puternice de migrație spre orașe. De altfel, Raportul Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM) pentru 2015 pe tema „Migranți și orașe: parteneriate noi pentru gestionarea mobilității” se concentrează pe legătura strânsă dintre mobilitatea umană și dezvoltarea urbană, dar și pe modul în care migrația și mediul urban se modelează reciproc. Potrivit raportului, în 2014, peste 54% din populația globală trăia în mediul urban. O constatare cheie a raportului din acest an o reprezintă creșterea mobilității umane în mediul urban. Până în 2050, la nivel global este de așteptat ca populația urbană actuală să crească de la 3,9 miliarde la 6,4 miliarde de persoane. În același timp, profilul geografic al fluxurilor migratorii se modifică în conformitate cu schimbările economice. Migranții sunt din ce în ce mai atrași de orașele țărilor care înregistrează creșteri economice precum cele din Asia de Est, Brazilia, sudul Africii și vestul Indiei.

Discursul actual privind legătura dintre migranți și mediul urban tinde să se limiteze la integrarea migranților din partea de Nord a globului respectiv Europa, America de Nord etc. Raportul vine cu o abordare diferită și se axează pe o perspectivă de ansamblu, acordând o atenție particulară situației migranților din orașele și țările aflate în partea de Sud a globului respectiv America de Sud, Africa, Australia etc. Pentru prima dată, raportul OIM analizează atât migrația internă, cât și migrația internațională. Cifrele prezentate în raport arată că migrația de la sud la sud, între țările cu venituri mici sau mijlocii, determină apariția imigrării și emigrării în orașele aflate în zone în curs de dezvoltare. De asemenea, în raport este evidențiat faptul că multe orașe nu sunt motivate și nu au suficiente resurse pentru a asigura o integrare eficientă a migranților și este subliniată nevoia de a dezvolta o platformă care să permită schimbul de informații, bunele practici, know-how-ul, dar și dezvoltarea de politici care să faciliteze procesul de integrare a migranților la nivel local.

Prin urmare, în momentul în care vorbim despre migrație reglementată și promovarea securităţii, siguranţei și demnității umane, fenomenul migraționist aduce nenumărate avantaje, și anume: noi oportunități de dezvoltare, inovare, antreprenoriat, generarea de venit și creșterea nivelului de trai.

V.A.C.: Cum se raportează România la fenomenul migraţiei? Care este, la ora actuală, nivelul de migraţie în România?

M.M.: Având în vedere poziționarea geografică a României, aceasta se află la intersecția mai multor rute de migrație care au ca punct de pornire Africa, Orientul Apropiat și Asia de sud-est. Astfel, tendințele migratorii spre România au fost, și în 2015, similare celor din anii anteriori, România fiind atât țară de tranzit, cât și de destinație.

Migrația legală este influențată, în mare parte, de factori economici și sociali din țara de origine, dar și din țara de destinație. Dacă ne referim la România ca țară de destinație, numărul migranţilor legali se menține la un nivel mediu. Astfel, începând cu anul 2005, cea mai mare pondere a migranților care au ales să-și stabilească reședința temporară sau permanentă în România este deținută de cetățenii din Republica Moldova, China și Turcia. Totuși, criza economică, reducerea activităților comerciale și/sau lipsa unor oportunități de angajare au influențat negativ și au determinat o scădere în intensitate a fluxului de migrație legală.

Conform ultimelor informații furnizate de Inspectoratul General pentru Imigrări (IGI), în primul semestru al anului 2015, în România, erau înregistraţi oficial peste 107.000 cetățeni străini, dintre care 59.000 sunt din afara spațiului comunitar. Un număr important de străini înregistrează judeţele dezvoltate sau centrele universitare, respectiv: București-Ilfov (26.010), Constanţa (4.047), Timiş (3.576), Iași (3.370) şi Cluj (2.297). Principalele tipuri de permise de ședere sunt eliberate pentru unitatea familiei (reîntregirea familiei, membrii de familie ai cetăţenilor români), educaţie, angajare în muncă sau stabilire permanentă pe teritoriul ţării noastre.

Migrația forței de muncă a cetățenilor din afara Uniunii Europene continuă să fie modestă. Astfel, conform datelor IGI, în primul semestru al anului, au fost eliberate un număr de 1.179 avize de muncă/detaşare pentru cetăţenii străini care desfăşoară activităţi lucrative sau sunt detaşaţi pe teritoriul României, cu 10 % mai multe decât în aceeaşi perioadă a anului 2014. Acest număr reprezintă aproximativ 24% din cota de 5.500 locuri de muncă pentru străini stabilită de Guvernul României pentru 2015.

De asemenea, România are în gestiune frontiere de est ale Uniunii Europene, fapt ce determină acordarea unei atenții sporite gestionării fenomenului migrației ilegale. Din fericire, numărul migranților clandestini sau al celor a căror ședere a devenit ilegală a scăzut în România în ultimii doi ani şi este sub 2.500 de persoane. România este ocolită de fluxurile migratorii, în principal din motive economice. Cu toate acestea, există persoane aflate în situație de ilegalitate identificate în urma controalelor la trecerea frontierei de stat sau a acțiunilor de combatere a muncii ilegale pe care le desfășoară IGI în colaborare cu Inspectoratele Teritoriale de Muncă. Astfel, conform IGI, în prima parte a anului 2015, 1.146 de persoane au fost depistate cu şedere ilegală, cu 4,9% mai multe decât în aceeaşi perioadă a anului trecut.

În domeniul azilului, în aceeaşi perioadă, au fost înregistrate un număr de 744 cereri de azil, în creştere cu 12% faţă de anul 2014, menţinându-se trendul multianual ascendent.

De asemenea, există persoane care au intrat legal în România, dar ajung să aibă ședere ilegală pentru că nu au acordat suficientă atenție documentelor de ședere în vederea reînnoirii lor sau ale căror contracte de muncă au fost întrerupte înainte de termen. În consecință, persoana a cărei solicitare de azil a fost respinsă, dar și cea a cărei ședere este/devine ilegală primește o decizie de returnare în țara de origine. Opțiunile într-o astfel de situație sunt limitate. Nerespectarea deciziei de returnare poate avea drept consecință măsura îndepărtării forțate din România. De aceea, pentru cei care nu au posibilități materiale pentru a se întoarce acasă, OIM România intervine cu un program special de asistență pentru repatriere. Mai exact, OIM oferă servicii de informare și consiliere pentru migranți, bilete de avion către țara de origine, acompaniere/asistență la plecarea din România, în țările de tranzit și în țara de origine.

În ultimii trei ani, OIM România, a sprijinit repatrierea în țara de origine, în siguranță și cu demnitate, a peste 460 de migranți din state terțe ale UE, cu sprijin financiar din Fondul European pentru Returnare și din partea Guvernului României.

V.A.C.: Migraţia internaţională la nivel european. Au existat semnale prin intermediul cărora Europa putea preveni prezenţa refugiaţilor sirieni?

M.M.: Fluxurile migratorii din Orientul Apropiat, din Africa prin Marea Mediterană, dar și pe căi terestre nu sunt un fenomen nou. Cu toate acestea, în ultimii ani, efectele combinate ale incapacității de a aborda cauzele migrației ilegale și a celei forțate, lacunele în gestionarea  fenomenului migrației, precum și numărul limitat de canale legale de migrație, au condus la creșterea fluxurilor migratorii și, din păcate, a numărului de decese în rândul migranților.

Numărul persoanelor care încearcă să intre în Europa și al tragediilor umane suferite de-a lungul rutelor migratorii a crescut semnificativ. Între ianuarie și decembrie 2015, peste 900.000 de migranți și refugiați au sosit în Grecia, Italia, Malta și Spania, o cifră de patru ori mai mare față de numărul înregistrat pe tot parcursul anului 2014 (219.000). Rutele de migrație, de asemenea, s-au schimbat, fiind înregistrată o creștere semnificativă a fluxurilor de-a lungul rutelor Est-Mediteraneene (prin Turcia în Uniunea Europeană via Grecia) și Vest-Balcanice (migranții care au trecut hotarele UE pe uscat sau pe mare prin Balcanii de Vest și ajung în Ungaria sau Croația).

De la începutul anului, mai mult de 3.601 bărbați, femei și copii au murit încercând să traverseze Marea Mediterană. Cifra aceasta a depășit deja numărul total de decese înregistrate în 2014 (3.149) și include doar numărul deceselor raportate în Mediterană. Ruta Central Mediteraneană (din Libia către Italia și Malta), cel mai frecvent utilizată de cetățenii țărilor din Africa sub-sahariană, s-a dovedit a fi cea mai periculoasă, fiind responsabilă pentru majoritatea deceselor raportate.

Originare din întreaga Asie, Orientul Mijlociu și Africa, fluxurile migratorii includ cetățeni din peste 20 de țări. Ordinea curentă a principalelor sosiri este: în Grecia – cetățeni din Siria, Afganistan, Pakistan, Albania și Irak; în Italia – cetățeni din Eritrea, Nigeria, Somania, Sudan, Siria, Gambia și Bangladesh.

După cum vă spuneam, natura și compoziția fluxurilor migratorii de-a lungul rutelor este mixtă, grupurile având nevoi diferite, care cad sub incidența unor arii de protecție diferite. În cele mai multe cazuri, a intervenit cel puțin un anumit grad de constrângere și vulnerabilitate, fie ca urmare a condițiilor în care migrantul a părăsit țara de origine sau de tranzit, fie din cauza condițiilor dure sau a exploatării și abuzului suferite de-a lungul rutelor. Este de așteptat ca numărul migranților care doresc să ajungă în Europa să se mențină ridicat, chiar dacă pot să apară variații sezoniere.

Criza din Siria este în cel de-al cincelea său an de desfășurare și resursele țărilor vecine – Liban, Iordania, Turcia – care găzduiesc cea mai mare parte din cei 4 milioane de refugiați sirieni – sunt limitate/epuizate. Două treimi din refugiații concentrați în aceste zone trăiesc în sărăcie. Mai mult, peste 6.5 milioane de sirieni sunt strămutați intern. Chiar dacă majoritatea refugiaților rămân în regiune, dacă acest conflict persistă și presiunile asupra țărilor din jur care oferă găzduire cresc, oamenii vor căuta soluții la situația în care se află în zone mai îndepărtate de țara de origine.

Conflictele în desfășurare, insecuritatea din Afganistan, Libia, Yemen, Irak și Nord-Estul Nigeriei, precum și situația economică a mai multor țări din sudul și estul Europei, vor continua să determine migrația legală, dar și ilegală a oamenilor, ultima derulându-se de cele mai multe ori în condiții periculoase și prin intermediul călăuzelor. Migranții iau adesea decizii fatidice și întreprind călătorii periculoase pe baza unor informații incomplete sau eronate. Adesea migranții nu cunosc și/sau nu iau în considerare riscurile la care se expun pe parcursul călătoriei, și nici probabilitatea de a fi imediat returnați în țara de origine dacă nu își reglementează șederea în țara de destinație. Dorința lor de a migra în alte state, dar și utilizarea dispozitivelor de comunicare ieftine și a rețelelor de socializare a facilitate accesul traficanților de persoane care ispitesc migranții cu false promisiuni.

Pentru mulți, decizia de a migra este rezultatul mai multor factori: siguranța personală, dorința de a avea un viitor stabil din punct de vedere economic/social, sau reunificarea cu familiile lor care trăiesc deja Europa; pentru alții predominante sunt motivațiile de natură economică.

Chiar dacă direcția fluxurilor migratorii este orientată către Europa, diversitatea naționalităților și a rutelor de migrație terestră și maritimă confirmă natura inter-regională și globală a situației actuale. Fenomenul curent este rezultatul unei combinații de factori din țările de origine, țările de tranzit și destinație; o serie de țări joacă simultan mai multe roluri.

Așadar, răspunsul european trebuie să fie integrat, adaptabil la schimbări, provocări și la diversele roluri pe care fiecare țară le deține.

V.A.C.: Cum poate fi rezolvată, în mod eficient, problema refugiaţilor de pe continentul european?

M.M.: OIM crede cu tărie că migrația este o realitate umană care, dacă este gestionată corect, poate fi benefică tuturor. Crucială acestei idei este protecția tuturor migranților. OIM direcționează toți refugiații și solicitanții de azil către autoritățile competente – fie guvernamentale, fie Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) – pentru a beneficia de protecție și asistență corespunzătoare.

Migranții sunt îndreptățiți la protecția demnității umane și a drepturilor omului, iar în momentul de față prea mulți dintre ei se află în situații precare și sunt exploatați și abuzați. Acești migranți aflați în situații de vulnerabilitate sunt pentru OIM un motiv de îngrijoare. Protecția drepturilor lor și asigurarea unor condiții de viața sigure și demne sunt esențiale pentru mandatul OIM, De altfel, OIM sprijină guvernele în dezvoltarea și implementarea unor politici echilibrate, coerente și bazate pe respectarea drepturilor omului.

Având în vedere mandatul OIM în ceea ce privește migrația, organizația se angajează să contribuie la protejarea drepturilor tuturor migranților prin intermediul unui răspuns integrat bazat pe responsabilitate comună.

Planul de acțiune al OIM subliniază existența unei responsabilități colective a statelor, instituțiilor și organizațiilor de a răspunde provocărilor actuale într-un mod durabil, uman și bazat pe drepturile fundamentale ale omului. Astfel, acțiunile propuse de OIM sunt direcționate spre guvernanța migrației, asistența directă acordată migranților și acțiuni de dezvoltare și implementare a legii, respectiv:

(1) Protecția drepturilor migranților prin reducea pierderilor de vieți omenești și a suferințelor umane în timpul și ca urmare a migrației, dar și protejarea drepturilor fundamentale ale omului.

(2) Abordarea migrației ilegale și forțate (determinate de cauze climatice, conflicte etc) prin atenuarea cauzelor migrației ilegale și forțate și existența unei alegeri viabile între migrarea în condiții de siguranță și găsirea de alternative locale.

(3) Crearea de condiții demne, umane, sustenabile și promovarea mobilității umane.

(4) Consolidarea parteneriatelor între actorii cu competenețe în domeniul migrației.

Planul OIM curpinde peste 150 de acțiuni pe termen scurt, mediu și lung, care vor fi puse în aplicare, după caz, în 40 de țări. Fiecare dintre cele peste 149 de misiuni/birouri OIM va fi responsabil pentru punerea în aplicare a Planului în zonele respective, în timp ce birourile regionale și sediile centrale vor fi responsabile pentru supravegherea activităților multi- și trans-regionale.

În desfășurarea activităților descrise în acest Plan, OIM va continua să colaboreze îndeaproape cu partenerii naționali, internaționali și interguvenamentali. Punerea în aplicare a Planului și eficiența rezultatelor vor fi condiționate de mobilizarea resurselor financiare necesare, pe care OIM le estimează la puțin peste 780 milioane de dolari (până la 31 decembrie 2016).