Interviu cu Bianca Crişan, vice-campioană europeană la tenis de masă: „Strategia tenisului de masă românesc se rezumă la enorm de multă muncă şi dăruire.”

„La vârsta de cinci ani mi-am începutul drumul în tenisul de masă. Cei care au luat această decizie au fost părinţii mei, considerând că este păcat să-mi irosesc energia alergând prin curte fără un scop anume. Prima medalie am câştigat-o la vârsta de opt ani în cadrul concursului Top 12 România. Au urmat după titluri de campioană naţională, medalii câştigate la concursuri internaţionale, iar în final, medalia de bronz cucerită la Europenele de mini-cadeţi. Am intrat treptat în lotul naţional (de cadeţi), cea mai importantă medalia din acea perioadă fiind cea de  argint, câştigat la Campionatele europene în probă pe echipe.”

Aşa îşi începe biografia Bianca Crişan, una dintre tinerele speranţe ale tenisului de masă românesc, multiplă medaliată la campionatele naţionale şi europene. Recunoscătoare acestui sport pentru că i-a oferit satisfacţia de a realiza ceva prin propriile sale forţe şi că a învăţat-o că nimic nu se poate face fără muncă şi pasiune, Bianca Crişan este în acelaşi timp o persoană care analizează cu luciditate situaţia tenisului de masă la momentul actual în România.

Vă invităm să citiţi interviul pe care i l-a acordat lui Vladimir Adrian Costea, în care sunt prezentate principalele repere ale tenisului de masă românesc, unul dintre sporturile care pune la un loc de cinste România pe harta Europei şi a lumii.

Vladimir Adrian Costea: Care este nivelul de performanţă al tenisului de masă în România în acest moment, comparativ cu ultimii cinci ani. În ce perioadă tenisul de masă a obţinut cele mai importante rezultate?

Bianca Crişan: Tenisul de masă a fost mai mereu la un nivel foarte ridicat în România. Am avut de-a lungul timpului medalii câştigate pe plan internaţional, fie că a fost vorba de Campionate europene, Open-uri, sau competiţii în cadrul cărora participau sportivii noştri pentru echipele de club la care sunt legitimaţi în străinătate.

Spre exemplu, anul trecut, Eliza Samara a cucerit aurul la Campionatele europene de senioare, în proba individuală. Tot în cadrul Campionatului european de anul trecut, echipa României a obţinut medalia de argint în proba pe echipe.

Care este nivelul de dificultate al acestui sport? Care sunt factorii care contribuie la realizarea performanţei în cadrul acestui sport?

Vorbind de nivelul de dificultate, pot spune că tenisul de masă este un sport care te solicită atât fizic, cât şi psihic. Este un sport complex, un sport în care viteza, concentrarea şi deciziile luate într-o fracţiune de secundă sunt esenţiale. Ca în oricare alt sport, performaţa înseamnă multă muncă, pasiune, dăruire, sacrificii…

Care sunt principalele probleme pe care le identifici în cadrul tenisului de masă?

Principalele probleme pe care le identific în tenisul de masă sunt lipsa banilor şi dorinţa din ce în ce mai scăzută a părinţilor de a-şi da copilul să practice un sport de performanţă. Cu siguranţă o mare problemă se regăseşte şi în faptul că acest sport nu este promovat pe plan naţional de către mass-media… cu toate că tenisul de masă a dat atâtea mari nume care sunt respectate pe plan internaţional. Mă refer aici la Otilia Bădescu, Mihaela Steff, Adrian Crişan, Daniela Dodean, Eliza Samara. Aceste nume uriaşe au adus în ultimii 20 de ani atât de multă bucurie acestui sport…

Care sunt cauzele care au contribuit în mod semnificativ la acutizarea acestor probleme?

Cred că toate aceste probleme provin de la dezinteresul celor care aleg să închidă ochii când vine vorba despre adevăratele valori. Cum o tot spun de multă vreme, noi nu mai avem o scară sănătoasă de valori. Punem preţ numai şi numai pe senzaţional şi pe lucruri atât de nesemnificative. E păcat… suntem o ţară care chiar ar avea cu ce să se laude.

În ce măsură corupţia şi clientelismul au îngreunat dezvoltarea optimă a tenisului de masă în România?

Corupţia a fost întotdeauna o problemă în sport. Nu mă refer aici neapărat la tenisul de masă. Cei care suntem în lumea acestui sport, suntem destul de puţini şi încercăm să ne descurcăm cu ceea ce avem. Problema corupţiei vine de undeva de mai sus şi ne afectează prin prisma faptului că bani sunt, dar nu pentru noi. Vedem cu toţii câţi bani se învârt în alte sporturi. Se investeşte atât de mult în fotbal şi până la urmă, cu ce scop? I-am văzut acum pe fotbalişti la Euro şi am rămas cu un gust amar, ca de fiecare dată.

Ce soluţii identifici în vederea rezolvării acestor probleme?

Soluţia cea mai bună este echilibrul. În viaţa asta trebuie să existe un echilibru în tot ceea ce facem. La fel ar trebui să fie şi în sport. Restul… vine de la sine.

În ce măsură consideri că investiţiile care s-au realizat în ultimii ani în vederea dezvoltării tenisului de masă au beneficiat de o strategie corespunzătoare realităţilor de pe teren?

Banii alocaţi tenisului de masă în România sunt de vreo 10 ori mai puţini faţă de banii alocaţi tenisului de masă în Germania. Cu toate acestea, România se menţine în elita tenisului de masă mondial. Cu ocazia asta, putem deduce că strategia tenisului de masă românesc se rezumă la enorm de multă muncă şi dăruire.