Într-un context geopolitic instabil, cu tensiuni din ce în ce mai puternice şi vizibile pe arena internațională, procesul de reformare a Uniunii Europene nu poate neglija modul în care statele membre își propun să se raporteze la Marea Neagră.

Boris Iarochevitch, șef de unitate, Direcţia Parteneriat Estic, cooperare regională şi OCSE, din cadrul Serviciului European de Acțiune Externă, a realizat o analiză privind perspectivele cooperării regionale în Marea Neagră, în cadrul unui interviu acordat lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt.

1

Read English version here.

Vladimir Adrian Costea: Considerați că există o schimbare de paradigmă cu privire la definirea și înțelegerea importanței potențialului Mării Negre faţă de anii precedenți?

Boris Iarochevitch: Odată cu aderarea României și a Bulgariei la UE, în urmă cu 10 ani, frontierele maritime ale UE au fost extinse către o regiune strategică situată la confluenţa dintre Europa, Asia Centrală și Orientul Mijlociu.

Imediat în 2007, recunoscând importanța potențialului Mării Negre, UE a dezvoltat inițiativa Sinergiei Mării Negre. Aceasta reprezintă formatul cheie şi contribuția UE la cooperarea regională în zona Mării Negre. Obiectivele Sinergiei sunt clare, concentrând atenția politică la nivel regional și dezvoltând cooperarea, atât la nivel intra-regional al Mării Negre, cât și între UE și regiune în ansamblu său. Construită precum o inițiativă coerentă și pe termen lung, Sinergia Mării Negre completează activitățile bilaterale și sectoriale ale UE, într-un efort de a utiliza oportunitățile și de a aduce o mai mare stabilitate și prosperitate regiunii Mării Negre. Consolidarea încrederii și încurajarea dialogului regional au fost încă de la început elemente centrale ale Sinergiei. Inițiativa este concepută ca fiind una flexibilă și inclusivă, deschisă participării tuturor statelor din regiune.

Centrul de greutate al Sinergiei Mării Negre este însăşi regiunea Mării Negre, iar acțiunile și proiectele sale sunt preluate din regiune. Încurajarea unei abordări de jos în sus, precum şi identificarea și sprijinirea a ceea ce doresc să facă împreună partenerii din regiune sunt fundamentale pentru Sinergia Mării Negre. O mare varietate de domenii sunt incluse în iniţiativă, de la mediul înconjurător, transport și energie, până la politica maritimă integrată, învățământul superior și societatea civilă. În 2015, pentru a stimula punerea în aplicare a acestei inițiative, s-a realizat o revizuire cuprinzătoare a Sinergiei Mării Negre. Acest raport de implementare a Sinergiei Mării Negre a inclus o radiografie a progresului realizat și o serie de “lecții învățate”, necesare atât pentru dezvoltarea viitoare a Sinergiei, cât şi pentru conexiunea cu alte inițiative ale UE, precum Strategia UE privind Dunărea și Strategia de securitate maritimă a UE.

Anul trecut, UE și-a remodelat prioritățile privind acțiunea sa externă și a dezvoltat Strategia Globală a UE pentru politica Externă şi de Securitate a UE. Două dintre prioritățile acestei Strategii Globale se referă atât la sistene regionale de cooperare, precum un mix de relații bilaterale, subregionale și interregionale, cât şi la abordarea strategică a rezilienţei, încurajate la nivel de stat și de societate. În plus, în 2015 a fost emisă revizuirea Politicii Europene de Vecinătate, axată pe realizarea obiectivului general de creștere a stabilităţii și a rezilienței vecinilor estici ai UE. Toate acestea sunt fundamentale pentru abordarea UE în regiunea extinsă a Mării Negre, precum și pentru relațiile cu statele membre ale acesteia. Calibrarea fină și reîncadrarea perfectă în cele mai potrivite moduri a abordării UE faţă de Marea Neagră cu Strategia Globală UE şi cu revizuirea Politicii Europene de Vecinătate reprezintă procese de gândire aflate în plină desfășurare.

În paralel, UE va continua să definească importanța potențialului Mării Negre, într-un efort comun cu toate părțile interesate din regiunea Mării Negre, inclusiv cu cele internaționale și regionale. Așa cum subliniază Strategia Globală a UE din 2016, există o nevoie clară de consolidare a parteneriatelor multiple, prin creșterea participării tuturor părților interesate și o mai bună coordonare cu alte organizații regionale și internaționale. UE va realiza acest lucru prin dialog și sprijin, dar și prin forme mai inovatoare de angajare.

Cum se raportează statele care au ieșire la Marea Neagră la conceptul de cooperare regională?

Implementarea tuturor inițiativelor și activităților din regiunea Mării Negre nu poate fi realizată fără cooperarea statelor din regiune. Contextul geopolitic al zonei Mării Negre are o compoziție unică, cu elemente complexe, cu interese, aspirații, interacțiuni și identități diverse și adesea contradictorii. Aceasta este regiunea în care UE și statele sale membre întâlnesc doi actori majori, Federația Rusă și Turcia, alături de celelalte state ale Mării Negre: Armenia, Azerbaijan, Georgia, Republica Moldova și Ucraina.

În ciuda acestei situații dificile, în contextul aplicării Sinergiei Mării Negre, se înregistrează progrese în ceea ce privește proiecte concrete, de interes și în beneficiul cetățenilor din zona Mării Negre. Unul dintre angajamentele de succes, care și-a dublat bugetul pentru 2014-2020, ajungând la aproape 44 de milioane de euro, este “Programul de Cooperare Transfrontalieră la Marea Neagră”. Lansarea cererilor de propuneri pentru acest program urmărește concentrarea pe proiecte care îmbunătățesc bunăstarea populației din Bazinul Mării Negre printr-o creștere durabilă și o protecție comună a mediului înconjurător. Până în prezent, finanțarea a fost acordată pentru promovarea afacerilor și antreprenoriatului, precum și pentru coordonarea protecției mediului înconjurător și reducerea comună a deşeurilor marine în bazinul Mării Negre.

Un alt proiect pozitiv în cadrul Sinergiei Mării Negre este programul “Îmbunătățirea monitorizării mediului înconjurător în Marea Neagră”, lansat în 2013, în cadrul Parteneriatului pentru Mediu al Sinergiei Mării Negre. UE a investit un milion de euro pentru a îmbunătăți disponibilitatea și calitatea datelor privind starea chimică și biologică a Mării Negre, precum și pentru abilitățile de monitorizare a mediului marin din Georgia, Rusia și Ucraina.

Societatea civilă rămâne un actor important în regiune, în special Forumul ONG-urilor din Marea Neagră. Acest forum a reprezentat o inițiativă importantă în redesenarea abordării strategice a societății civile în regiunea Mării Negre. De la prima sa ediție din 2008, Forumul ONG-urilor din Marea Neagră a avut ca scop crearea unui spațiu deschis de dezbateri, împărtășirea cunoștințelor reciproce și a înțelegerii, comunicării și cooperării între reprezentanții societății civile, guverne, organizații internaționale și donatori activi în regiune. Forumul se concentrează pe schimbul de bune practici în diverse domenii și pe subiectele de succes ale cooperării regionale.

Care au fost principalele obstacole în calea cooperării regionale în zona Mării Negre? În ce măsură aceste obstacole continuă să existe?

Cooperarea în regiunea Mării Negre și activitățile curente se dezvoltă în ciuda diferitelor conflicte, dezgheţate sau înghețate, vechi sau noi. În special, în ultimii ani, situația de securitate din regiune a fost profund marcată de încălcarea de către un stat a dreptului internațional și de acțiunile de destabilizare a situaţiei din alt stat. Cu toate acestea, și în deplină conformitate cu dreptul internațional, cu respectarea drepturilor omului și a statului de drept, cooperarea regională ar trebui să fie o platformă de gândire creativă și de dezvoltare a unor acțiuni ample, temeinice și durabile pentru a aborda provocările transnaționale de astăzi, cum ar fi schimbările climatice, necesitatea unei mai mari competitivități, a unei securităţi maritime, a unor acțiuni de educație sau cercetare sau de cooperare transfrontalieră. Sunt necesare eforturi mai concrete, cu profundarea legăturilor sociale și a angajamentului față de tineret, societatea civilă și mediul de afaceri.

Cum se raportează România la zona Mării Negre în comparaţie cu celelalte state membre?

Aderarea României și a Bulgariei la UE a adăugat o nouă dimensiune politicii Uniunii de cooperare regională. Noua – la acel moment – şi importanta linie de coastă a UE de-a lungul Mării Negre a creat o atenție politică legitimă și sporită pentru regiune. Astfel, Marea Neagră a fost inclusă în subiectele asupra cărora era deja îndreptată atenția UE şi anume asupra regiunilor maritime învecinate, alături de Marea Baltică și Marea Mediterană.

În cadrul UE și în parteneriat cu instituțiile UE și cu statele membre ale UE, care fac parte atât din regiune – Bulgaria, Grecia, cât și din afara acesteia – Germania, Austria, Suedia sau statele baltice, România a fost de la început pregătită și activă, inclusiv cu experți detașați la instituțiile UE, în ceea ce priveşte explorarea oportunităților și potențialului regiunii Mării Negre. Într-un dialog constant, cunoscând subtil regiunea şi lucrând în comun, statele membre ale UE din zona Mării Negre, în special România, au sprijinit și au încurajat punerea în aplicare a Sinergiei Mării Negre. În consecință, într-un deceniu de cooperare, cu siguranță, UE nu mai este noul venit al regiunii.

Care sunt măsurile pe care le considerați oportune pentru a maximiza potențialul Mării Negre?

Sinergia Mării Negre rămâne formatul cheie de cooperare UE la Marea Neagră, precum și contribuția sa la realizarea potențialului regiunii. Sinergia are rezultate pozitive, dar progresul în implementarea acesteia nu a fost atât cât s-a spera și s-a dorit acum 10 ani. Sinergia Mării Negre are un potențial neexplorat, iar UE este interesată să-l utilizeze pe deplin. Este nevoie de o nouă reflecție asupra modului de avansare a cooperării în regiunea Mării Negre și de stimulare a unui interes mai larg din partea statelor membre ale UE. SEAE are un rol important în toate cele de mai sus și acționează în consecință.

Punctul de plecare al procesului de reflecție rămâne consolidarea coerenței între diversele inițiative existente și planificate în cadrul Sinergiei Mării Negre, oferind în același timp orientări și o platformă utilă adiţionale activități intersectoriale și rezultate. În plus, există cel puțin trei aspecte principale care trebuie avute în vedere în procesul de reflecţie, şi anume:

În primul rând, trebuie avute în vedere diversitatea relațiilor, inclusiv a relațiilor UE cu țările din regiune, precum și dificultățile și tensiunile care există între țările din jurul Mării Negre. UE întâlneşte în regiunea Mării Negre o țară candidată la aderarea la UE, Turcia, un jucător global, Federația Rusă și țările din Parteneriatul Estic, Georgia, Republica Moldova, Ucraina, Armenia și Azerbaijan.

În al doilea rând, trebuie luate în considerare celelalte formate de cooperare din regiune. UE a dezvoltat în ultimii 10 ani angajamentul său față de Organizația de Cooperare Economică a Mării Negre (OCEMN). Începând cu anul 2007, UE are statutul de observator permanent și participă la întâlniri la nivel de miniștri, înalți funcționari și grupuri de lucru organizate de OCEMN. În plus, în domeniul protecţiei mediului înconjurător, Comisia pentru Marea Neagră este un jucător important, iar UE speră să fie acceptată ca membru cu drepturi depline la aceasta.

În al treilea rând și cel mai important, ar trebui utilizate toate oportunitățile oferite de Tratatul de la Lisabona, de elementele Strategiei Globale a UE, precum şi de Politica Europeană de Vecinătate revizuită, pentru a asigura coerența în cadrul politicilor și instrumentelor interne și externe ale UE .

Care sunt modificările preconizate în perspectiva anilor următori? În ce măsură ar trebui ca politica Uniunii în regiunea Mării Negre să devină una dintre prioritățile României cu ocazia președinției Consiliului UE în 2019?

Importanța regiunii Mării Negre este în creștere, iar eforturile cooperării regionale ar trebui intensificate pentru a putea construi un spațiu comun de securitate și prosperitate. Astfel, o revigorare a Sinergiei Mării Negre ar putea oferi mari oportunități pentru dezvoltarea cooperării practice și pentru promovarea dialogului între UE și statele din regiune, inclusiv cei doi actori importanţi, Federația Rusă și Turcia.

Începând cu ianuarie 2018, cu Președinția bulgară a Consiliului UE și până la Președinția României a Consiliului UE, este de așteptat ca vizibilitatea regiunii Mării Negre, inclusiv aspectele legate de cooperarea regională, să sporească substanțial. Reducerea discrepanțelor de orice fel în regiunea Mării Negre va rămâne provocarea majoră. Realizarea unui rol constructiv al UE mai vizibil și mai larg cunoscut în întreaga regiune ar reprezenta, de asemenea, un obiectiv de dezvoltat.

Creionarea programului și a priorităților Președinției române a Consiliului UE în 2019 este responsabilitatea Bucureștiului. Dar, ca și în toate cazurile, dialogul diplomatic pe această temă a început deja, iar instituțiile UE vor oferi sprijinul necesar pentru realizarea viitorului program. Angajamentul tradițional al României față de regiunea Mării Negre, dezvoltarea durabilă și conectivitatea îmbunătățită vor fi cu siguranță reflectate puternic în prioritățile Bucureștiului.

În loc de încheiere, doresc să transmit calde felicitări României şi cetățenilor ei în perspectiva centenarului din 2018. La mulți ani!

Boris Iarochevitch

 

Tags: , , , ,