De pe şevalet pe Facebook

Aţi observat probabil noul fenomen început în mediul online şi mai exact fix acolo unde sunt cei mai mulţi oameni prezenţi în fiecare zi şi anume pe Facebook. Jocul cu arta, un soi de leapşa în care cineva îţi dă o provocare să postezi o lucrare a unui pictor, sau, mai nou, a unui compozitor de muzică clasică, asta dacă faci greşeala să dai like. Mulţi s-au ţepuit la început, nu ştiau despre ce e vorba şi au intrat în horă din mers, iar alţii, printre care şi eu, au fost reticenţi şi au stat în banca lor.

Ideea a pornit, conform surselor nebănuite ale motorului de căutare mondial google, pe undeva prin Moldova de la un grup de artişti mai nonconformişti şi dornici de a promova arta prin moduri cât mai nonconvenţionale care să ajungă la cât mai mulţi oameni. Dar nici nu contează detaliile de genul acesta, nu asta vreau să accentuez. Am spus moduri nonconvenţionale pentru că această modalitate de a promova arta e oarecum ingrată. Au creat un mainstream asemănător unei campanii de Crăciun „joacă-te cu renii moşului” pasând câte unul de la un prieten la altul.

Să nu se înţeleagă greşit. Apreciez mişcările constructive. Recunosc cât e de boem că pe lângă postările personale şi lipsite de sens sau cele cu animale agresate şi tot felul de ştiri violente (de cele mai multe ori false) pe care mulţi le criticăm sau ignorăm zilnic pe Facebook, acum, newsfeed-ul fiecăruia dintre noi a fost împodobit cu tablouri care de care mai celebre şi mai frumoase. Dar asta pare o mişcare bună pentru educaţie, mai degrabă, decât pentru artă. Îi foloseşte mai degrabă omului care nu a auzit de anumiţi pictori şi acum îi caută pe net ca să aibă ce posta şi poate chiar va face o pasiune pentru pictură şi lucrările pe care le găseşte. Îi foloseşte omului să caute date despre un pictor sau lucrările sale pentru cinci minute din viaţă, în loc să citească despre a câta oară s-a certat vedeta x cu vedeta y sau altă activitate de genul asta. Dar artei cum îi foloseşte această modalitate de a se promova?

Iată, deci, la ce joculeţ ludico-educativ a apelat arta pentru a se face cunoscută. Un mod foarte actual de a atrage atenţia publicului şi mai ales celui tânăr, deşi nu mi se pare că este vizat un target neapărat.

În principal, formele artei de a trăi şi de a se face cunoscută sunt destul de bine fixate. Teatre, expoziţii, cinematografe, muzee, iar un om pasionat de artă nu are nevoie să vadă o lucrare de a unui artist (preferat sau nu de el) pe Facebook, pentru că cel mai probabil o cunoaşte deja. În cazul în care ajungi să faci cunoştinţă cu lucrările unor artişti, şi aici mă refer la cei mai cunoscuţi şi consacraţi cum ar fi Rembrandt, Cézanne, Picasso sau Dali, e clar că nu ai prea multă înclinaţie către artă, că ceva din tine (un soi de simţ artistic aş spune) nu s-a revoltat îndeajuns de mult astfel încât tu să ai ori o cultură generală rezonabilă despre pictură, ori să faci o pasiune pentru un curent anume, un artist anume. Aşa că… acum, postând lucrările unui artist sau altul, se va schimba ceva? Se va naşte brusc acel simţ artistic latent în tine? Îmi pun această întrebare: dacă într-adevăr acest joculeţ (constructiv precum am stabilit) are sau va căpăta şi un alt sens decât acela „Ha! Iată ce mişto, postez picturi pe Facebook şi pare chiar fun! Oare ce pictură voi mai posta mâine?”