Interviu cu Ciprian Necula, activist social: “Clientelism și corupție există în mai toate statele europene, dar la noi e ceva mai pe față, mai sălbatic și mai combătut”

Tema anticorupției a devenit în ultimii ani subiectul central al discuțiilor și al campaniilor din România, reușind să mobilizeze societatea civilă într-o manieră impresionantă. Pe fondul acestor discuții există pericolul de a localiza fenomenul corupției doar în spațiul românesc, fără a ține seama de dimensiunile complexe ale acestuia. Relația dintre capitalism și cumetrie a devenit astfel, tema centrală în cadrul spațiului românesc pentru o perioadă îndelungată de timp.

Ciprian Necula, activist social, doctor în sociologie și fondator al Asociației Romano ButiQ, a analizat dimensiunea capitalismului de cumetrie în spaţiul românesc, într-un interviu acordat lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt.

Vladimir Adrian Costea: Cum este percepută cumetria în spațiul românesc capitalist? Cum a evoluat această percepție în ultimii zece ani?

Ciprian Necula: Cam la fel cum este perceput și cum a evoluat nepotismul în politică sau administrație – ceva firesc pentru noi, dar cu Europa asta (care ne interzice până și tăierea creștinească a porcului) trebuie să reinventăm mecanismele constant până va semăna cu mecanismele lor. Nepotismul și cumetria nu este ceva specific României, ci tuturor societăților, căci indivizii au căutat mereu formule de asociere pentru o mai bună performanță individuală.

Cumetria nu este o formă de rudenie sangvină, nimeni nu se naște cumătru, dar poate deveni. În general, “cumetria”, indiferent de context, e o decizie de asociere a unei persoane cu o altă persoană (sau a unei familii cu o altă familie) din diverse rațiuni. Cumătrul (nașul copilului tău) este ales după anumite criterii sociale – o persoană respectabilă care își asumă un rol central în viața copilului tău, devine model.

Capitalismul, în general, se ghidează după o anumită etică, iar unul din principiile de bază este competiția pe o piață liberă.

Sintagma “capitalismul de cumetrie” îi aparține lui Ion Iliescu și, în înțelegerea mea, se referea la capitalismul de relație, pe pile, cu statul, într-un context de rudenie relativă sau un tip de comportament similar.

Deci, capitalismul de cumetrie este perceput ca o pervertire atât a capitalismului (căci presupune o relație pentru a produce plus valoare, o piață limitată la un grup de persoane), cât și a cumetriei (scopul central nefiind social și religios, ci economic și politic).

Dacă cineva ar face o mini-cercetare să descopere care sunt cele mai încumetrite persoane la noi, fără dubiu, va descoperi că politicienii și oamenii de afaceri domină acest top. Singura evoluție a capitalismului de cumetrie în spațiul nostru este, din când în când, indicată de DNA, ANI și mass media.

Care sunt cauzele care au determinat o astfel de evoluție? Care este rolul rețelelor de cumetrie în (re)formarea capitalismului românesc?

A păstra averea în familia extinsă și/sau în cercul de încredere al cumetriei (prietenia, inclusiv). Cauzele, pe scurt sunt: oportunitatea și lăcomia, lipsa principiilor și individualismul exacerbat, opulența și peniafobia.

Vă amintiți de cazul Băsescu – Anghel? Erau/sunt cumetri (nu știu dacă cineva își poate retrage statutul de cumătru, e totuși o responsabilitate asumată în fața divinității). Anghel a dezvoltat o întreagă rețea de cumetrii bine puși în politica nostră, sperând probabil că afacerile sale vor merge strună.

Sigur, capitalismul de cumetrie nu presupune neapărat și o relație de rudenie asumată, cei mai mulți practicanți ai capitalismului de cumetriei au prieteni (care au prieteni).

Zoltan Rostaș și Antonio Momoc, în 2013, au publicat o carte fundamentală pentru înțelegerea acestui fenoment – “Bişniţari, descurcăreţi, supravieţuitori” (ed. Curtea Veche) – care descrie practicile care stau la baza capitalismului de cumetrie. Practici similare cu cele capitalismului de cumetrie nu s-au născut odată cu revoluția din 1990, așa cum probabil ar putea să-și imagineze cineva, ci face parte din practica culturală din spațiul nostru geografic din cele mai vechi timpuri. Bacșisul, șpaga, ciubucul etc nu ne-a părăsit niciodată, s-au reinventat doar.

Care sunt principalele consecințe pe care le generează capitalismul de cumetrie în spațiul românesc?

Cei care dețin marile averi în România, puțini la număr, își asigură constant acest privilegiu, inducând constant ideea că problema noastră sunt “asistații sociali” care nu prestează pe plantația lor. De fapt, paradoxal, statul este client și dușman pentru capitalistul de cumetrie, singurul competitor real.

Cultura economică, din știința mea, este studiată de către marile corporații încă dinainte ca ele să ajungă în România. Capitalismul de cumetrie nu este blamat, ci dimpotrivă, încurajat, căci nu poți să faci afaceri cu săracii. Și, astfel, cultura șpăgii, a relațiilor privilegiate, a corupției este tacit îmbrățișată și de marii corporatiști. Practic, vrem nu vrem, capitalismul de cumetrie se consolidează reușind să vicieze orice etică de afaceri și devenind un proces ireversibil. Astfel, unii vor fi mereu bogați și, indiferent de ce vor face, cei mai mulți vor fi excluși de la privilegiile capitalismului etic. Vor atinge o limită, în cel mai bun caz, la marginea cercului capitalismului de cumetrie.

Care este rolul partidelor politice în amplificarea și extinderea acestui fenomen? Identificați variații în funcție de culoarea politică?

Capitalismul de cumetrie este nepartizan și reprezintă o resursă de putere pentru toate partidele din România.

Cum se situează România, în raport cu celelalte state din UE, în privința raportului dintre clientelismul politic şi cel economic?

Paradoxal, clientelism și corupție există în mai toate statele europene, dar la noi e ceva mai pe față, mai sălbatic și mai combătut. Corupția și, implicit, capitalismul de cumetrie sunt temele dominante în spațiul public românesc. Ne-am făcut un brand de țară din lupta anti-corupție, considerat a fi un capital pozitiv de imagine, uitând că nu poate exista luptă anti-corupție fără corupție. Și, acesta fiind subiectul dominant al politicii noastre, ce să vezi, asta devenim. În sondajele de opinie, de altfel, tema corupției nu ocupă un loc fruntaș în îngrijorările cetățenilor, căci altele sunt problemele celor mulți – securitate socială, acces la servicii publice de calitate, combaterea sărăciei. Clientelismul (capitalismul de cumetrie și corupția), pentru cei mai mulți cetățeni români a devenit un rău banal, parte din peisaj și din practica obișnuită. În Uniunea Europeană acest rău banal variază, Suedia fiind extrema relațiilor sociale și economice decente și, pentru mulți, modelul din acest punct de vedere.

Care este schimbarea de paradigmă pe care o considerați necesară pentru a reduce efectele negative ale acestui fenomen? În ce măsură această schimbare poate fi realizată?

Un stat puternic. Impozit progresiv. Taxarea averilor. Confiscarea averilor care nu pot fi justificate. Dar, când te gândești că cei care trebuie să facă asta au și ei niște “cumetrii”, salariu mic, pretenții mari…