Interviu/ Carmen Mărcuş, Reprezentanţa CE în România: “Pentru convergența cu țările UE e necesară o scurtătură, celelalte economii evoluează la rândul lor”

În cadrul recomandărilor specifice fiecărei țări din 2017, prezentate la 22 mai a.c., Comisia Europeană a avertizat România pentru abaterea semnificativă din 2016 de la traiectoria de ajustare a obiectivului bugetar pe termen mediu. Cu această ocazie, Comisia Europeană a aplicat pentru prima dată această procedură, semnalând faptul că România trebuie să adopte măsuri necesare pentru realizarea unei ajustări structurale de 0,5% din PIB.

Chiar dacă România a înregistrat progrese semnificative, există în continuare numeroase obstacole și provocări pentru a stimula competitivitatea. Într-o economie aflată într-o continuă schimbare, este important să înțelegem cauzele și traiectoriile de evoluție ale dezvoltării economice în România, identificând în același timp, principalele clivaje și decalaje existente în societate.

O imagine de ansamblu este oferită de Carmen Mărcuş, consilier economic la Reprezentanţa Comisiei Europene în România. În interviul pe care l-a oferit lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt, Carmen Mărcuş a analizat traiectoriile de evoluție ale economiei românești, pornind de la progresele şi provocările semnalate în cadrul recomandărilor Comisiei Europene.

Vladimir Adrian Costea: Care este evoluția pe care o urmează dezvoltarea economică în România în perioada post-aderare în UE? Care sunt principalele progrese pe care le-a înregistrat România, semnalate în cadrul recomandărilor Comisiei Europene?

Carmen Mărcuş: Să începem cu cifre. Produsul intern brut aproape s-a dublat din momentul aderării României la Uniunea Europeană, de la 98 miliarde euro în 2006 la 160 miliarde euro în 2015, cu o valoare estimată de 169,5 miliarde euro în 2016. În termeni de PIB/cap de locuitor, România se apropie de 60% din media europeană în 2016, de la 39% în anul 2006.

Creșterea economică a fost semnificativă în perioada aderării României la Uniunea Europeană, cu un vârf de 8,5% din PIB în anul 2008, apoi întreruptă de criza economică (-7,1% din PIB în anul 2009) și reluându-și avântul în decursul ultimilor ani, ajungând în 2015 și 2016 la cele mari rate comparativ cu alte țări europene (4,4% în 2016, cu o estimare a Comisiei Europene de 4,3% pentru 2017). Întrebarea care se aude din partea specialiștilor este în ce măsură această creștere din ultimii ani este sustenabilă, dat fiind faptul că este bazată într-o măsură considerabilă pe consum și mai puțin pe investiții. Iar aceasta ne duce cu gândul la jocul dintre creșterea economică și dezvoltarea economică. PIB-ul real a atins PIB-ul potențial în anul 2016, ceea ce înseamnă că economia crește peste potențialul său de producție, alimentată de măsuri bugetar-fiscale pro-ciclice. Pentru a evita ajustările bruște, e necesar ca această capacitate de producție, sau PIB-ul potențial, să crească la rândul său, prin vocea tuturor celor trei componente ale sale: capital, muncă și productivitate.

Situația legată de combaterea sărăciei s-a îmbunătățit, de la o pondere de 47% a populației aflate la risc de sărăcie sau excluziune socială în 2007, la 37,4% în 2015. Deprivarea materială severă a scăzut de asemenea semnificativ, de la 38% din totalul populației în 2007, la 22,7% în anul 2015. Totuși, în timp ce nivelul global de sărăcie scade, inegalitățile sociale cresc, pe un fond de îmbătrânire a populației și emigrație masivă, însoțită o pondere ridicată a populației inactive. Criza economică a contribuit la o creștere semnificativă a inegalităților dintre venituri. Ultimele cifre disponibile arată că 20% cei mai bogați români au venituri de peste 8 ori mai mari față de 20% cei mai săraci, iar sistemele de redistribuire nu corectează suficient aceste inegalități.

În sfârșit, economia românească simte o transformare progresivă, cu o pondere crescândă a contribuției serviciilor la creșterea economică. Sectorul IT&C are o pondere de 5,6% în PIB, comparativ cu media europeană de 4,2%. În același timp, contribuția agriculturii, construcțiilor și industriei, în general, la creșterea economică a început să  scadă. Aceste transformări se reflectă fidel în dinamica forței de muncă din sectoarele respective.

Care este impactul pe care integrarea europeană îl produce asupra traiectoriilor de evoluție ale economiei românești?

După un avânt masiv in perioada imediat post-aderare, criza economică și-a spus cuvântul, cu  economia României privită de acum explicit în plin context UE. Criza economică s-a manifestat pe fondul unor provocări structurale de lungă durată la nivel european în ceea ce privește îmbătrânirea populației și rate mari de șomaj, precum și o datorie publică acumulată de-a lungul timpului într-un număr de țări europene. În acest context, Comisia Europeană a pus un accent din ce în ce mai mare pe tandemul virtuos dintre stabilitatea macroeconomică și reformele structurale, în cadrul procesului de coordonare a politicilor naționale la nivel european (cunoscut sub denumirea de Semestru european). Încă din anul 2011, Analiza anuală a creșterii[1] a subliniat două priorități esențiale și complementare pentru ieșirea din criză, și anume consolidarea fiscală și reformele structurale. La sfârșitul anului 2014, Comisia Juncker a adăugat o nouă prioritate menită să contribuie la relansarea economiilor europene, prin intermediul Planului de Investiții pentru Europa. Un alt efect simțit al crizei a fost creșterea inegalităților între venituri și a inegalităților sociale, ceea ce a făcut ca aceste aspecte să fie abordate cu prioritate pentru toate țările europene, de la sfârșitul anului 2016.

Semestrul european se referă la politici în care competențele decizionale revin statelor membre (pentru politici sectoriale precum fiscalitate, educație, sănătate, cercetare-inovare etc.), dar sunt coordonate la nivel european. În același timp, Comisia are posibilitatea de a declanșa măsuri corective în cadrul Pactului de Stabilitate și Creștere, așa cum este procedura de deficit excesiv în cazul în care deficitul bugetar crește peste pragul convenit de 3%, precum și procedura de abatere semnificativă în cazul în care deficitul structural[2] se îndepărtează de la obiectivul pe termen mediu (MTO). Acesta a fost deschis în premieră pentru România în anul 2017, cu un deficit structural de 2.6% în 2016 și estimat la 4% în 2017 și 2018, prin urmare deviind de la obiectivul pe termen mediu de 1%.

Dincolo de politicile naționale coordonate prin Semestrul european, Comisia stimulează coeziunea socială și convergența reală între diferitele țări europene prin intermediul fondurilor europene. Nu în ultimul rând, România este parte integrantă a pieței unice europene, cu legislația europeană transpusă în legislația națională.

Participarea României la piața unică europeană, fondurile de coeziune și monitorizarea politicilor economice naționale își pun amprenta asupra traiectoriilor de dezvoltare economică a României pe termen mediu. Economia românească se transformă progresiv către activități cu valoare adăugată mai ridicată, cu o pondere a serviciilor mai mare în ansamblul activităților economice, tinzând către o traiectorie de tip european.

Dar în procesul de convergență cu țările UE e necesar să fie găsită o scurtătură, pentru că celelalte economii evoluează la rândul lor. Aceasta ar putea veni pe două paliere: pe de-o parte creșterea capacității de producție a economiei, cu alte cuvinte a PIB-ului potențial, prin cele trei componente ale sale; pe de altă parte, complementar, găsirea de noi nișe de piață, nișe de dezvoltare pentru populația defavorizată.

Care sunt principalele clivaje care determină traiectorii diferite de dezvoltare economică în România? Care sunt principalele dificultăți care persistă în spațiul românesc, limitând astfel dezvoltarea economică? Care sunt recomandările Comisiei Europene în vederea facilitării dezvoltării economice în spațiul românesc?

În esență, în povestea ultimilor ani se simte un joc alternativ între asigurarea stabilității macroeconomice și încercări de reforme structurale în domenii sectoriale precum administrația publică, întreprinderile de stat, sectorul sănătății ș.a.m.d.  Cheia unei dezvoltări economice susținute este reprezentată de cele două elemente (stabilitate macroeconomică și reforme structurale) urmărite în simultaneitate. Dacă facem o analogie cu o construcție, cu o casă, fundația este reprezentată de stabilitatea macroeconomică. Doar când aceasta este suficient de solidă și de rezistentă intemperiilor vremurilor economice, etajele construcției (politicile de educație, cercetare și inovare, sănătate etc., cu alte cuvinte reformele structurale care de fapt aduc bunăstarea populației) au șanse să se dezvolte într-un mod sustenabil. Aceasta este una din cheile de citire a primei recomandări  a Comisiei pentru România de anul acesta[3], și anume de a reveni la obiectivul pe termen mediu în ceea ce privește deficitul structural.

În plus, promovarea investițiilor este fundamentală pentru stimularea activităților economice pe termen mediu. În timp ce investițiile ca procent din PIB nu au valori mici, comparativ cu alte țări europene, calitatea infrastructurii rămâne scăzută. Dacă ne referim doar la infrastructura rutieră, România are nevoie de autostrăzi care să treacă munții pentru ca firmele românești și multinaționale să aibă acces la forța de muncă de pe întreg teritoriul țării, de asemenea autostrăzi care să lege producătorii de granițe în vederea facilitării exporturilor. Nu în ultimul rând are nevoie de drumuri modernizate de la sat la oraș, în vederea creării de noi lanțuri de valoare care să ajute la scăderea ponderii populației aflate la risc de sărăcie și excluziune socială din mediul rural și a populației ocupate în agricultură. Aceluiași segment al populației defavorizate i se adresează și recomandarea Comisiei de a lua măsuri pentru activarea celor care se află cel mai departe de câmpul muncii.

Nu în ultimul rând este nevoie de o reformă continuă a  administrației publice, aceasta fiind o cheie fundamentală pentru creșterea și dezvoltarea economică sustenabilă pe termen mediu. De o administrație publică depolitizată, responsabilizată, performantă și pro-activă depinde într-o anumită măsură rata de absorbție și calitatea proiectelor din fondurile europene, calitatea legislației, capacitatea de negociere la nivel tehnic în comitetele europene și internaționale. Aceasta cu atât mai mult cu cât, pe lângă apartenența la Uniunea Europeană, România aspiră să devină membru cu drepturi depline în Organizația de Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), care pune laolaltă statele dezvoltate ale lumii.

Dincolo de recomandările Comisiei Europene pentru România, continuitatea politicilor rămâne fundamentală pentru o dezvoltare economică susținută. La modul ideal e nevoie de  o viziune asupra poziționării dorite a României peste 20 de ani, pentru a lua decizii politice acum. O strategie de dezvoltare economică derivată din această viziune, din care să se răsfire prioritățile politicilor sectoriale. Fără o astfel de viziune transformată în plan de acțiune care să fie implementat cu consecvență, există riscul de a repeta din nou și din nou jocul deteriorării și refacerii echilibrului și stabilității macroeconomice, fără a aborda suficient etajele construcției, mai precis reformele structurale. Ultimii ani au demonstrat că doar politicile monetare și fiscale nu au cum să facă diferența în procesul convergenței reale cu celelalte țări ale Uniunii Europene.

[1] Documentul care lansează Semestrul european și stabilește prioritățile economice la nivel european pentru anul care vine

[2] Deficitul structural este deficitul bugetar care rămâne după eliminarea efectelor măsurilor ciclice și a măsurilor care au efect o singură dată (de exemplu o investiție singulară, care nu se repetă în anul următor etc.)

[3] Recomandările Comisiei Europene pentru România pentru anul 2017 pot fi găsite la:

https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/2017-european-semester-country-specific-recommendations-commission-recommendations_-_romania.pdf

Raportul de țară pentru România, care dezvoltă analiza premergătoare recomandărilor, se găsește la:

https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/2017-european-semester-country-report-romania-en.pdf