Interviu/ Dan Perjovschi, artist plastic: “Societatea civilă românească se încinge în niște garaje de tablă”

Protestele privind abrogarea OUG 13 au divizat opinia publică cu privire la rolul acestora în cadrul funcționării democrației și a statului de drept. Mobilizarea societății civile a captat atenția trusturilor media naționale și internaționale, punând în lumină modul în care partidele aflate în coaliția de guvernare s-au raportat la solicitările venite din partea protestatarilor.

Recent, artistul plastic Dan Perjovschi a expus la “Sandwich Gallery” (Str. Băiculeşti 29 – Combinatul Fondului Plastic, Bucureşti) vernisajul World Attractions, rezultat al colaborării cu peste 100 de instituții și persoane din întreaga lume. Într-un spațiu inedit, care depășește limitele fizice ale unei galerii de expunere a artei, Dan Perjovschi și-a propus să ilustreze lumea prin intermediul magneților-suvenir.

Dan Perjovschi a analizat imaginea societăţii civile româneşti în cadrul reprezentărilor artistice plastice contemporane, într-un interviu acordat lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt.

Foto/ Oana Ciucă

Vladimir Adrian Costea: Pentru început, vă rog să-mi spuneţi care sunt vectorii de reflecţie pe care îi propuneţi prin intermediul Sandwich Gallery. Cum vă raportaţi la contextul socio-politic prin intermediul acestui demers?

Dan Perjovschi: Sandwich Gallery e un proiect non-profit susținut de 3 artiști vizuali (din banii lor) și înseamnă un spațiu în aer liber între două garaje de metal. Eu am propus ceva simplu și complicat în același timp: să aduc toată lumea (lumea artelor, dar și lumea lume) în probabil unul din cele mai neortodoxe spații de expoziție din lume. Însăși faptul că fac o expoziție personală la Sandwich și nu, să zicem, la Muzeul Național de Artă e un statement cultural și politic. Ca artist m-am format în spații independente și le sprijin cu toată puterea mea artistică și conceptuală.

Eu am cerut tuturor muzeelor, institutelor și galeriilor de artă cu care am colaborat să-mi trimită un magnet, dacă au cu instituția lor, cu altă instituție de artă și dacă nu cu orașul lor. Mi-au trebuit 27 de ani de activitate internațională ca să am acest network. Cam 200 de instituții și indivizi de pe toate continentele au răspuns chemării mele așa că pe zidurile de metal s-au strâns peste 500 de magneți.

Care este mesajul pe care doriţi să-l transmiteţi prin tratarea acestui subiect în cheie autocritică?

Nu e autocritică, ci critică. Și nu în sensul de na-na, ci în sensul de atenție și punere în context. În proiectele de artă nu contează mărimea, gloria și comunicatele pe e-flux. Contează subiectul, locul și contextul în care expui. Faptul că am ales să descriu lumea (artelor) prin magneții-suvenir poate fi privit ca o imensă ironie a lumii artei (comercializare-zombificare) sau a lumii pur și simplu (industrii kitsch, turism de masă, cultura consumului). Dar în același timp e o privire romantică, populară asupra lumii în care trăim și care poate fi descrisă prin aplatizarea suvenirurilor (identic-globale, made in china) sau din contră prin inventivitatea lor (conceptuale, culturale, ca joc) etc. Dacă ai fost în orașele de unde provin magneții o să ți le reamintești și dacă nu, o să ți le imaginezi. De-a lungul celor 7 metri cât are coridorul de metal o să călătorești cu mintea pe tot globul.

În vremea dictaturii (1985-1990) am făcut mail-art (trimiteam desene-mesaje prin poştă și primeam la fel). Erau rețele internaționale care făceau aceste gen de proiect. Și când primeam un plic din Mexico City mergeam cu mintea în Mexico City… Uite așa am călătorit eu atunci când nu aveam pașaport și când eram încuiat în propria țară.

Cu Chares Esche, directorul Muzeului de artă contemporană Van Abbe din Eindhoven, în faţa galeriei Sandwich

Cum este reprezentată societatea civilă românească prin intermediul acestui demers? Care sunt principalele trăsături ale societății civile pe care ați încercat să le surprindeți?

Metaforic vorbind societatea civilă românească se încinge în niște garaje de tablă… Nu am avut ca scop al acestui proiect societatea civilă, ci societatea toată. Dar dacă este ceva de remarcat este aceasta: cum poți face ceva relevant din nimic? Cum poți face o expoziție globală fără bani? Cum poți crea atenție (globală) între două garaje de tablă la marginea Bucureștilor? Dacă este ceva de admirat la societatea civilă românească atunci asta este: face ceva din nimic, de multe ori cu zero buget și împotriva tuturor. Societatea civilă românească contrazice toate clișeele despre români și România. Se muncește în draci, pe bani puțini, se rezistă, se construiește, se dăruiește. De câte ori particip la câte-o gală anuală rămân cu gura căscată cât curaj și câtă determinare au oamenii ăștia. Cum reușesc să doboare munți de nesimțire și reavoință și cum rezolvă chestiuni care par imposibile. Absolut toate nominalizările sunt remarcabile. Ce să mai zic de premianți…

Care este statutul cetățeanului în cadrul reprezentărilor artistice plastice contemporane? Dar al societății civile?

În ultimii ani, activismul și artele vizuale s-au sprijinit reciproc sau au colaborat direct (vezi Roșia Montană). Așa că subiectele: cetățean, spațiul public, supraveghere, drepturi civile etc, apar des în proiectele artistice. Eu am sprijinit cu desene galele societății civile sau diversele proteste sau activități civice. În ultimii ani am devenit un soi de drawing provider pe facebook, pe pancarte, pe tricouri.

Sibiu

Care sunt principalele metamorfoze ale societății românești? În ce măsură aceste schimbări sunt redate în cadrul reprezentărilor artistice plastice?

România s-a schimbat enorm. Mare parte din aceste schimbări sociale, conceptuale, culturale au inspirat proiecte de artă contemporană. S-au făcut progrese mari în ceea ce privește drepturile omului și drepturile minorităților (etnice, de gen, de credință), în ecologie și mai ales în libertatea de expresie. Oricât am critica România, libertatea de expresie există. Artele vizuale demonstrează acest lucru la fiecare expoziție.

Care este impactul pe care aceste reprezentări îl generează în cadrul societății românești?

Artele vizuale emit în permanență un mesaj de libertate creativitate și sincronicitate. Eu sunt pe același plan cu orice coleg occidental, asiatic sau american. În arte suntem sincroni. Problemele artelor în România sunt instituționale (subfinanţări sau hiperbiroctarizare) și educaționale (programe depășite, supraocupare etc). Luați individual o mare parte din artiști se descurcă admirabil. Luați ca breaslă sunt total neglijați de stat. Nu există statutul artistului și deci nici pensii sau asigurări sociale. Spațiile de expoziție și fondurile publice sunt minore. De unde și importanța unui proiect ca Sandwich.

La finalul acestui interviu, vă rog să alegeți câte un singur simbol pentru a reprezenta cetățeanul român, societatea civilă și societatea românească. (Vă rog să justificați alegerea făcută)

Gaura din steag. (Am uitat de ce am făcut-o și așa s-a lățit că a ocupat tot steagul).

Dan Perjovschi (n. 1961 Sibiu, România) este un desenator, ilustrator, scriitor, jurnalist și autor de performance român. Lucrările sale de artă reprezintă o combinație între desene, desene animate, artă brută și graffiti și se află temporar pe pereții muzeelor sau altor spații contemporane din lume. Perjovschi abordează teme sociale de actualitate în operele sale și a avut un rol important în cultura românească, fiind ilustrator și autor de articole pentru Revista 22 din București.

A avut expoziții personale în Statele Unite ale Americii , Portugalia, Spania, Germania, Ungaria, Suedia, Elveția, Marea Britanie, Germania, Mexic, Brazilia, Corea de Sud, China etc. În prezent, locuiește și lucrează în București și Sibiu.

Lucrările sale au fost expuse în muzee precum Ludwig Museum Koln, Moderna Museet Stockholm, Tate Modern Londra, MoMA New York, Vanabbemuseum Eindhoven, Macro Roma, Reykyavik Art Museum sau Kiasma Helsinki si expozitii de grup in muzee precum Centre Pompidou Paris, Tate Liverpool, Castello di Rivoli Torino, MoMA San Francisco, MUAC Mexico, MAM Varsovia, MCBA Lausanne, Walker Art Center Minneapolis si Moderna Galerija Lublijana. A participat la bienalele de arta Manifesta, Istanbul, Venetia, Moscova, Sydney, Lyon, Dublin, Odessa, Tessaloniki si la trienalele din Paris, Aichi si Tallin.