Interviu/ Simona Amânar, triplă campioană olimpică: “Pe termen scurt trebuie urmărit să nu dispărem cu totul din elită”

În anii 90, românii au suportat tranziţia politică şi economică dureroasă insuflându-se cu speranţă ori de câte ori urmăreau succesele repurtate de sportivii români la marile competiţii de pe planetă. Astăzi, în condiţiile unor eşecuri usturătoare, dintre care Olimpiada de la Rio şi campionatul european de fotbal sunt doar cele mai cunoscute, această sursă miraculoasă de încredere şi de mândrie pare să fi secătuit.

De ce sportul românesc nu mai este acel far călăuzitor pentru o naţiune care nu se poate lăuda cu realizări notabile nici pe alte planuri? Care sunt factorii care împiedică talentele României să se dezvolte aşa cum o făceau odată şi ce trebuie să schimbăm pentru ca performanţa sportivă să redevină o constantă, nu o excepţie?

Unul dintre sportivii români care au ţinut steagul sus în ultimii ani este Simona Amânar, fostă gimnastă română de talie mondială, multiplu medaliată olimpică, mondială și europeană. Ea a acceptat să răspundă întrebărilor care stau pe buzele fiecărui român atunci când vine vorba despre nivelul de performanţă al gimnasticii româneşti, într-un interviu acordat lui Vladimir Adrian Costea pentru Europunkt.

Vladimir Adrian Costea: Pentru început, vă rog să ne spuneţi care este nivelul de performanţă al gimnasticii româneşti în acest moment, comparativ cu ultimii cinci ani. Care sunt aparatele unde au fost obţinute cele mai importante rezultate?

Simona Amânar: În primul rând, trebuie să privim cu optimism schimbările de generație care s-au produs la nivelul gimnasticii românești, atât la nivel de lot cât și la nivel de conducere a acestei ramuri sportive. Să apreciem modalitatea de schimbare a conducerii federației, care a avut loc cu multă decenţă și bun simț, să fim toți alături de Andreea în ceea ce dorește să întreprindă. Este un moment dificil, pentru că știm cu toții că ultimii 5 ani au fost ani care au generat eșecuri după eșecuri ale lotului național, atât la nivel de fete cât și de băieți. Aceste eșecuri au fost oarecum previzibile și au avut la bază mai mulți factori care nu au depins doar de una sau două persoane. Probabil că s-au comis câteva greșeli majore în urmă cu mai mulți ani care au determinat aceste eșecuri. Depinde ce vom face pentru viitor, dacă avem speranța că peste noapte vom redeveni ce am fost ne înșelăm și ne amăgim degeaba. Strategia trebuie gândită pe termen mediu și lung, clădite generații care să aducă rezultate, cred că trebuie lucrat și puțin la schimbarea sistemului, la întărirea cluburilor care trebuie să ajungă să se susțină și implicit să susțină performanța. Să gândim un sistem de susținere a antrenorilor, de a-i menține alături de noi și de a nu-i mai determina să plece din țară și practic să devină adversarii noștri. Rezultate au venit la sol, sărituri și bârnă, dar nu a fost o constantă la nivel mare.

Care sunt cele mai importante probleme care au îngreunat realizarea performanţei?

Din punctul meu de vedere, cluburile trebuie să ajungă să susțină performanța, capitalizarea acestora astfel încât să-și permită a păstra și forma antrenori performanți. Apoi, aceste cluburi să poată susține mai multe grupe de copii, mai multe categorii de vârstă de unde să poată fi selecționate cele mai bune fete în lotul național de gimnastică. Cred că ar trebui regândit un nou sistem competițional intern, cu mai multe etape, susținute pe parcursul întregului an, în toate centrele importante ale gimnasticii românești. Baza sportivă trebuie dezvoltată la nivelul tuturor cluburilor, astfel că toți copiii care practică acest sport să poată beneficia de experiența aparaturii performante.

Care sunt cauzele care au contribuit în mod semnificativ la acutizarea acestor probleme?

Poate lipsa de curaj în reformarea sistemului, poate lipsa banilor. Cred că și în gimnastică trebuie atras capitalul privat, chiar dacă nu este un sport care să producă foarte mulți bani, dar printr-o corecție a legii sponsorizării s-ar putea face acest lucru.

În ce măsură corupţia şi clientelismul au îngreunat dezvoltarea optimă a gimnasticii româneşti?

Nu cred că aceste două cauze au fost determinante în eșecurile gimnasticii românești din ultimii ani. Posibil să fi existat, dar la scară mică care nu a determinat sau nu a influențat major acest sport. Corupția presupune cu totul alte aspect care nu se regăsesc aici. În primul rând, diferă calitatea persoanelor care pot săvârși acte de corupție. Știu că este la modă în România orice scandal de corupție, dar altele sunt cauzele nu corupția. Mentalitatea învechită poate fi un motiv, dar nu corupția.

Care sunt soluţiile pe care le identificaţi în vederea rezolvării acestor probleme?

Așa cum spuneam mai sus, este nevoie de curaj, viziune și perseverenţă în schimbarea sistemului competițional, în selecție și lucru important cred că ține de păstrarea antrenorilor în țară, stimularea lor. Nu poți forma o altă generație de antrenori plătindu-i cu 1000 lei pe luna când ei oriunde în lume câștigă de la 1000 euro în sus. Dar pe de altă parte, federația nu poate susține acest spor de salariu, astfel că este nevoie de o gândire nouă și o readaptare a acestui sport la ceea ce este în lume. Trebuie să realizăm că nu mai suntem un stat centralizat, că influența statului dispare ușor ușor și dacă nu avem curajul să ne reformăm în adevăratul sens al cuvântului și să ne adaptăm economiei de piață vom fi martorii altor eșecuri.

În ce măsură consideraţi că investiţiile care s-au realizat în ultimii ani în vederea dezvoltării sportului românesc au beneficiat de o strategie corespunzătoare realităţilor de pe teren?

Investiții s-au făcut, dar s-au făcut tot având la baza vechiul sistem. Cred că regândirea trebuie să plece de jos, de la reorganizarea cluburilor, aici e nevoie de o conlucrare inclusiv de la nivelul guvernului, dar cred cu tărie că se poate face. Statul poate face, dar greoi și atunci e nevoie de inițiative și spirit antreprenorial.

La finalul acestui interviu, am rugămintea să ne vorbiţi despre perspectivele de viitor ale gimnasticii româneşti. Care sunt oportunităţile şi obiectivele pe termen scurt pentru gimnaştii români?

Cred că pe termen scurt trebuie urmărit să nu dispărem cu totul din elită, să ne menținem cu ce avem la un nivel mai ridicat, dar de jos a început reorganizarea sistemului. Investițiile Petrom au ajutat enorm și vor ajuta, se va vedea în câțiva ani, dar această selecție și susținere trebuie să continue, altfel, la un viitor schimb de generații se va crea din nou un vid. Ceea ce trebuie să facem este să ne gândim la continuitate, să creăm un sistem care să funcționeze și să producă pentru că talente avem și e păcat să le lăsăm să se irosească.