Gustul dulce al Crimeei şi capriciile bucătarului Putin. Mizeria morală şi sulfuroasa moştenire stalinistă

Camera superioară a Parlamentului, Consiliul Federaţiei Ruse, a aprobat sâmbătă cererea lui Vladimir Putin pentru o intervenţie militară în Crimeea, aşa că armata Rusiei poate de-acum interveni. Din punctul de vedere al lui Putin o asemenea intervenţie ar fi legitimă pentru că el vede Ucraina ca parte “naturală” a imperiului rus. Putin nu s-a obişnuit cu ideea că Rusia nu mai e imperiu cu toate că e un stat multi-etnic. El speră sa il refacă, cu sau fără ajutorul (desigur interesat şi costisitor ori periculos pe termen lung) al Chinei, prin opoziţia comună faţă de SUA si UE. Rusia a păstrat o situaţie ambiguă faţă de Ucraina, nu a vrut delimitarea clară a granitei terestre si a dat cetatenie rusa multor ucraineni desi constitutia Ucrainei interzice dubla cetatenie. (e drept ca si Romania a mai facut acest lucru dar cu moderaţie, nu s-a exagerat).

Aşa că probabil va invoca “doctrina” Medvedev aşa cum a făcut cu Georgia în august 2008 si va ataca. Desigur pentu noi cei care recunoaştem dreptul internaţional clasic, bazat pe Carta ONU (vezi mai ales art. 2, paragraful 4), va fi o agresiune pentru ca Rusia va incalca suveranitatea unui alt stat. ONU nu permite statelor nici măcar să ameninţe cu recursul la forţă, necum să atace! Se spune astfel: “statele trebuie să se abţină, în relaţiile internaţionale, de la ameninţarea cu forţa sau de la folosirea forţei, fie împotriva integrităţii teritoriale sau independenţei politice a oricărui stat, fie în orice mod incompatibil cu scopurile ONU”. Nu e valabil argumentul că Rusia a fost chemată în sprijin de un grup etnic rusesc din alt stat, vecin. Acel grup nu are legal dreptul acesta, doar guvernul ucrainean ar putea cere, legal, venirea unor trupe straine în ajutor. Istoria comună ruso-ucraineană din Evul Mediu, înrudirea de sânge şi de limbă, nu primează faţă de dreptul internaţional. Nu conteaza din acest punct de vedere ca guvernul de la Kiev nu a rezultat din alegeri libere, nu e treaba Rusiei sa decida acest lucru!!! De când e cuplul Putin-Medvedev arbitru al democraţiei şi statului de drept în alte ţări?

Nu ştiu ce se va intampla şi cu riscul de a fi văzut ca anti-rus şi părtinitor, sper să guste stimabilul Putin din cupa amară a insuccesului, adică să fie un razboi foarte costisitor în plan uman, material şi diplomatic pentru Rusia, să ducă la degradarea relaţiilor cu SUA şi China. Beijingul are oroare de intervenţii care duc la ruperea unor teritorii din alte state, pentru că are separatiştii săi uiguri şi tibetani. În plus, cred că e posibil să îl coste şi funcţia pe V. Putin. Ştiu că pare mai mult wishfull thinking dar spun că nu e imposibil să asistam cumva si la revolta ruşilor din marile oraşe europene, cei care de ani buni nu îl mai agreează pe Putin. Deja in 2011-2012 au avut loc agitaţii stradale ample, înăbuşte violent de forţele de ordine. Am citit studii scrise de ruşi din care rezultă că Putin e votat acum în sate, comune, oraşe mici, mai ales de ruşi de vârstă medie şi avansată. A pierdut intelectualitatea, grosul tineretului educat din Moscova şi marile orase. Iar dacă Rusia totuşi nu atacă acum, ar trebui analizată primirea Ucrainei în NATO, pentru ca Rusia să inţeleagă că îşi asumă un risc existenţial atacând un stat membru. Nu ar trebui să se repete scenariul Georgia 2008…de data asta e cazul ca NATO şi UE să acţioneze, să nu mai stea pasive. Desigur, unele state NATO se vor opune primirii Ucrainei. La fel ca în 2008, Germania şi Franţa ar spune nu, din teamă de a nu irita Rusia şi mai tare şi pentru că germanii au nevoie de gaze ruseşti, iar francezii de cumpărător pentru sisteme militare avansate gen Mistral, de asemenea ele repetă mecanic că NATO nu poate primi ţări care au conflicte cu vecinii. OK, aşa scrie in Study on NATO enlargement din 1995, baza doctrinară a extinderii Alianţei. Dar dacă un stat e împiedicat de altul să adere, provocându-i intenţionat conflicte teritoriale? Cum să deosebim victima de călău?

Se tot spune că Rusia ar avea un drept moral de intervenţie pentru că populaţia din Crimeea riscă să cadă pradă extremismului de tip “fascist” al radicalilor naţionalişti din Vest. OK, să zicem că ar fi aşa. Radicalii de orice fel, etnici sau religioşi, uneori nu au mamă, nu au tată. Şi da, în anii celui de-al doilea Război Mondial, o parte din naţionaliştii ucraineni au colaborat cu Hitler, sperând că „nobilul arian” de origine austriacă să îi scape de demenţa periculoasă a lui Stalin. (E ca şi cum ai avea de ales între a pune mâna pe o cobră regală sau pe un şarpe mamba! Ambii foarte răi dar unul părând mai liniştit) Aşadar Stalin. pe care acum Vladimir Putin mai că îl venerează! Propun totuşi să vedem întreg contextul istoric. Hitler a atacat URSS „mişeleşte”, neprovocat, pe 22 iunie 1941, prin surpriză. Dar mai inainte, în 1939, omul de casă al lui Stalin semnase cu trimisul lui Hitler pactul acela sovieto-german de neagresiune cu clauze secrete de împărţire a sferelor de influenţă. Aşadar Stalin a fost cel puţin la fel de mânjit moralmente ca şi naţionaliştii ucraineni care au bătut palma cu ex-caporalul austriac ajuns în fruntea Reichului german.

Stalin i-a făcut iniţial jocul lui Hitler din teama de a nu fi atacat de germani, şi ştiind că Franţa şi Anglia făceau tot ce puteaă să direcţioneze agresivitatea hitleristă spre Est, nu spre Vest. A incercat să îl mituiască cu vagoane de cereale, tone de oţel şi alte materii prime. Ucrainenii naţionalişti au căutat relaţia cu Reichul din teama de URSS şi de Stalin şi pentru că nu aveau altă alternativă. Nu puteau lupta simultan cu armatele ambilor dictatori, decât dacă am presupune că nu aveau nici un pic de gândire raţională. Aveau să se lămurească rapid că nici naziştii nu le doreau binele ci din contră le râvneau teritoriul, resursele şi forţa de muncă. Da, Bandera a ordonat să se comită crime: ucraineni de altă orientare politică, cehi, polonezi, ruşi, evrei, ucişi la ordinul sau cu ştirea sa. În plus i se reproşează de unii ruşi din Crimeea că nici nu era ucrainean „pe bune”, fiind născut în 1909 pe teritoriul pe atunci austro-ungar. Dar a ajuns un antreprenor identitar, un şef de armată. Şi a comis şi acte abominable. Omul era totuşi patriot. Ceea ce nu îl face, desigur, mai curat moralmente. La fel ca şi pe Roman Şukevici, Hauptsturmführer în SS, decorat şi el post-mortem de ex-preşedintele Iuscenco. Eroi şi măcelari, deopotrivă.

De ce dezgrop istoria? Pentru că vreau să arăt că Putin nu are niciun drept moral să se plângă de alianţa temporară a unui Stepan Bandera cu Reichul câtă vreme el insuşi apără moştenirea lui Stalin, un criminal cumplit al popoarelor „sovietice”, dar mai ales un beneficiar al înţelegerii cu Hitler, înţelegere pe care nu georgianul a rupt-o! Aşa încât să nu ne amăgim că liderul Rusiei are de partea sa dreptatea în istorie! Nu are decât un imens tupeu şi credinţa că a fost mandatat de poporul rus să refacă imperiul lui Nicolae II, Lenin şi Stalin. Dar surpriză…poporul nu l-a ales neapărat din acest motiv ci ca să aducă stabilitate, pace internă şi prosperitate economică după „domnia” haotică a lui Boris Elţân, cel care a falimentat economia şi a pus Rusia pe butuci în plan geopolitic. Că o parte din ruşi ar dori din nou imperiul, asta e sigur. Acum sunt o minoritate, oricum, şi trec în nefiinţă cu fiecare an scurs. Adică, să mă ierte cititorul, grosul sunt „dinozauri” din epoca bolşevică. Plus odraslele, deşi nu e mereu astfel. Pentru ei, Crimeea e o prăjitură dulce ca mierea, ruptă samavolnic de un fost lider „nepatriot”, Nikita Hruşciov, din tava cu plăcintă numită Maika Rusie şi pe care acum bucătarul şef Vladimir Putin ar dori să o aducă la loc în tavă, să umple golul creat. Interesant e că, în ciuda zvonisticii, N. H. nu a fost ucrainean ci rus născut aproape de graniţa cu Ucraina, însă a crescut politic în rândurile Partidului Comunist din Ucraina. E posibil să fi dat Crimeea Ucrainei ca un gest de bunăvoinţă la aniversarea a 300 de ani de la „alipirea” Ucrainei la Imperiu.

In 1954 erau cam 268.000 ucraineni şi 850.000 de ruşi, după ce Stalin deportase sute de mii de tătari acuzaţi că au colaborat cu naziştii. Din nou, să remarcăm faptul că au făcut exact ce a făcut şi el, marele ipocrit, în 1939. Impinşi tot de necesitate, dar şi de ură. După 1991, mulţi tătari au revenit in Crimeea, unde adesea şi-au găsit casele şi pământurile ocupate de ruşi…deci nu au cum să îi simpatizeze, oricât ar vrea. Mi se va spune că tătarii nu existau acolo până în secolul al-XIII-lea, slavii fiind mai vechi. Da, aşa e, doar că şi slavii au înlocuit alte popoare, nimeni nu e cel mai vechi pe un teritoriu sau e foarte greu de dovedit şi oricum irelevant politic.
Aşadar, să te numeşti V. Putin, preşedinte aflat la al treilea mandat şi să crezi că naţiunea stă cu ochii „cât farfuriile” pe tine, liderul ei, ca să îi aduci glorie imperială prin războaie, înseamnă să crezi că trăieşti în secole trecute şi să nu ai habar de ceea ce e modernitatea şi globalizarea, epoca zisă „post-industrială” si „post-modernă”. Tineri ruşi cu studii universitare din marile oraşe, intelectuali, profesionişti ai computerelor, profesori, doctori, ei vor altceva. Vor democraţie, vor modernizare şi pluralism, vor capitalism paşnic. Unii ar vota până şi un trăznit, un ins excentric precum activistul pentru drepturile omului Alexei Navalnîi. E el naiv, boem, dar nu e uzat moralmente precum „ţarul” Vladimir. Tinerilor din marile oraşe li se rupe, scuzaţi expresia trivială, de soarta imperiului şi de Ucraina ori de Transnistria. Statisticile arată că popularitatea lui Putin a scăzut grav după 2011. Şi trendul probabil se va accentua, în timp ce regimul său va deveni şi mai represiv în interior şi agresiv în exterior.

Aşadar, Putin deduce greşit şi acţionează cu „ochelari de cal”. Nu e singurul. Atâţia ţari ruşi din trecut, la fel ca şi Stalin ulterior, au crezut că au mandat divin respectiv popular (supranaţional chiar în cazul Sovietelor) să ducă Rusia spre glorie, spre puterea mondială. Dacă Dumnezeu nu a vrut sau nu a putut, atunci proletariatul mondial urma să aducă gloria eternă. Fără să se preocupe ca mujicul rus, ulterior muncitorul sovietic, colhoznicul, să aibă o viaţă mai bună, mai indestulată, linişte sufletească, pace interioară. Totuşi există o veste bună. Putin nu va putea păcăli la infinit „masele”, nu va putea fenta „sensul istoriei” veşnic, la un moment dat corabia aparent magnifică pe care o pilotează va incepe să scârţîie şi să se dezintegreze. Aş putea paria. Aşadar, atenţie mare la „bucătar” şi alţi manipulatori ai istoriei şi conştiinţelor.

1. (http://rt.com/politics/bandera-ukraine-court-crimea/)

2.(http://www.slate.com/blogs/the_world_/2014/02/25/separatism_in_ukraine_blame_nikita_khrushchev_for_ukraine_s_newest_crisis.html)
3.http://www.sscnet.ucla.edu/polisci/faculty/treisman/PAPERS_NEW/Putins%20popularity%20draft