Am scris şi acum câteva luni despre asta. Era toamnă, chiar înaintea ploilor şi zăpezii care avea să blocheze oraşul. Atunci, trotuarului pe care merg zilnic la birou i s-au schimbat bordurile. Am crezut că dalele de beton care formau caldarâmul vor rămâne la locul lor. Este adevărat că pe alocuri erau ciobiteserp

Nu a rămas aşa; s-a purces rapid la eliminarea acestui neajuns. Dalele vechi au fost înlăturate, iar în locul lor s-a pus bitum proaspăt. Câteva zile, trecătorii se înşiruiau pe o linie îngustă la marginea străzii pline de automobile, dar în sfârşit bordură şi asfalt nou! Trotuarul refăcut marca, imediat după alegerile prezidenţiale, în mod simbolic schimbarea din toamnă! Spun asta pentru ca trotuarul despre care povestesc este în apropierea palatului Cotroceni.

Nu ştiu dacă năravurile cheltuirii fără rost a banului public în infrastructura Bucureştiului au rămas aceleaşi. Nu am niciun argument să insinuez un astfel de lucru. Şi nici nu sunt aşa de pesimist. Era o vreme când în mass-media bordurile din oraş dădeau tonul: cine le pune, cine le vinde, de ce sunt atât de perisabile şi sunt schimbate mereu? Dar astăzi, în contextul cifrelor din şpăgile luate de unii sau de alţii, bordurile şi trotuarele sunt simple nimicuri.

Iarna trotuarul a fost acoperit cu zăpadă. Când s-a topit, denivelările din asfaltul proaspăt în care băltea apa, făceau ca mersul trecătorilor să fie şerpuitor. Am crezut că de aici se trage, pentru că astăzi o echipă de muncitori săpau un şanţ în caldarâm. Sunet asurzitor de pickammer şi un mic şant ce înainta fără geometrie. Să fie oare ceva artistic? Nicidecum! În şantul săpat în asfalt va fi plasat un cablu, apoi va fi astupat. Desigur că acest episod nu a putut fi anticipat cu câteva luni în urmă.

sant

Altfel, bordurile noi s-au ciobit deja în multe locuri, iar linia uşor serpuitoare din trotuar este ceva abstract. Dar nu fără sens! Nimic nu poate fi deasupra unui înţeles semiotic. Mă gândesc acum că efectul ondulator al şantului din asfalt ar putea reprezenta înlănţuirea deal-vale, deal-vale despre care scria Lucian Blaga în Trilogia Culturii, atunci când conceptualiza “Spaţiul Mioritic”.

 

Articol preluat din LaPunkt.ro

 

Tags: , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu