O nouă etapă a debutat, luni, în politica din Spania, după ce Parlamentul Cataloniei a aprobat o așa-numită foaie de parcurs pentru secesiune, prin care solicită parlamentarilor să înceapă constituirea instituțiilor independente și să ignore Curtea Constituțională a Spaniei.

Rezoluția a trecut cu sprijinul coalițiilor „Împreună pentru Da” – condusă de președintele în exercițiu al Cataloniei, Artur Mas – și gruparea de extremă-stânga „Candidatura unității populare” (CUP)

Mișcarea marchează „începutul procesului de creare a unui stat catalan independent sub forma unei republici”.

Prim-ministrul Spaniei, Mariano Rajoy, nu a pierdut niciun moment să anunțe că va ataca decizia, miercuri, la Curtea Constituțională și a avertizat: „Acesta este primul pas și mi-aș dori să fie și ultimul, însă asta nu depinde de aceia dintre noi care apără democrația.”

Vă prezint 3 moduri prin care Spania va încerca să potolească rebeliunea catalană, potrivit politico.eu:

Lege și ordine

Suveranitatea Spaniei Unite este unul dintre principiile de bază ale Constituției din 1978, care a pecetluit sfârșitul a 4 decenii de dictatură sub generalul Franco. Actul a fost ratificat prin referendum, la care a participat o majoritate de cetățeni spanioli și catalani. Această variantă a celor întâmplate este împărtășită de cele mai multe partide politice, inclusiv de Partidul Popular al lui Mariano Rajoy, de principalul partid al opoziției, Partidul Socialist muncitoresc al lui Pedro Sanchez și de către mișcarea „Indignații”, în continuă creștere, condusă de Albert Rivera.

Din punctul de vedere al principalelor formațiuni politice ale Spaniei, enumerate mai sus, răspunsul la cererile de independență ar trebui să fie foarte simplu: Se aplică legea țării.

„Statul nu va ezita să aplice toate mijloacele politice și legale pentru a apăra suveranitatea Spaniei”, declara, luni, prim-ministrul Mariano Rajoy.

Mai mult ca sigur, Curtea Constituțională va declara ilegală rezoluția de secesiune. Cu toate acestea, de la declarația pro-independență, ce promitea că Parlamentul Regional nu se va supune deciziei Curții și se va continua crearea Republicii Catalane, lucrurile au devenit mai complicate.

Rajoy spune că atitudinea sa față de această situație va fi „prudentă și proporționată”. Ca urmare, Ministrul de Interne, Jorge Fernandez Diaz, a exclus trimiterea forțelor de poliție pentru a mătura străzile din Barcelona, declarând: „Noi nu suntem atât de naivi precum ne cred ei [cei din tabăra pro-independență]”.

Pe de altă parte, Ministrul de Finanțe, Cristobal Montoro, avertizează că guvernul central nu va finanța „capriciile pro-independență” ale niciunui guvern regional, sugerând că ar putea tăia subvențiile pentru guvernul catalan.

Madridul ar putea prefera opțiunea de a pune presiune asupra liderilor separatiștilor decât să ia măsuri împotriva populației catalane pe de-a-ntregul. Curtea Constituțională ar putea, de asemenea, să deschidă dosare penale celor care nu se supun rezoluțiilor sale, cum ar fi cei ca Artur Mas (în cazul în care primește un nou termen) sau Carme Forcadel – președintele Adunării Legislative, care a susținut votul de luni.

În ultimă instant, guvernul central, cu aprobarea Senatului, ar putea să preia controlul poliției regionale sau chiar să suspende autonomia Cataloniei, cu totul.

Dă-le ce vor sau măcar o parte

Principalele forțe politice spaniole și catalane ar putea începe negocierile.

Această strategie, susținută de către Socialiști și majoritatea celor de stânga, se bazează pe două ipoteze:

Prima – Aparenta susținere pentru independență este tactică, nu ideologică. Secesioniștii doresc influență în negocierile cu guvernul central și ar putea fi domoliți de o ofertă potrivită.

Sondajele arată că majoritatea catalanilor ar prefera să negocieze pentru un guvern cu mai multă autonomie, în loc să mizeze pe cartea secesiunii.

A doua – Se crede că principalul factor al declanșării și amplificării mișcării separatiste a fost lipsa de flexibilitate a guvernului Rajoy. Așadar, o flexibilitate mai mare din partea Spaniei ar putea fi soluția.

Sanchez, liderul socialist, a calmat spiritele week-end-ul trecul, declarând: „suntem conștienți de faptul că majoritatea catalanilor nu doresc nici imobilitate, nici despărțire.”

Lasă-i să voteze și, pe urmă, vedem ce mai facem…

Acest punct de vedere susține că Spania este o țară formată din diferite națiuni, fiecare dintre acestea având dreptul la autodeterminare. Astfel, ar trebui organizat un referendum cu prezență obligatorie la vot, iar abia apoi grupurile politice și-ar putea duce campaniile de convingere a catalanilor să rămână cu țara-mamă.

Bineînțeles, strategia este susținută de partidele extremiste, ca Podemos (Putem!) sau  Izquierda Unida.

„Vreau să-i atrag pe catalani, vreau să le spun că pot avea un prim-ministru care îi ascultă; și sunt convins, cu o altă atitudine, majoritatea dintre ei vor rămâne alături de Spania”, spunea Iglesias săptămâna trecută.

Această strategie implică un risc inerent mai mare: ce s-ar întâmpla dacă Iglesias se înșală, iar Catalanii chiar vor vota pentru dezlipire? Asta ar cere implicit modificare constituției și recunoașterea independenței Cataloniei. Însă, din fericire, probabilitatea adoptării large a acestei strategii este puțin probabilă.

Vom vedea ce va urma…

 

Sursa: POLITICO.eu

Sursa Video: TheLipTV2/YouTube

 

Tags: , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu