Decizia Curții Constituționale, resetare a clasei politice de la Chișinău?

Republica Moldova este, uneori, o țară prea mică pentru toate interesele care se intersectează, în diferite configurații, pe teritoriul ei: personale, politice, de business, strategice. Vineri, Curtea Constituțională de la Chișinău, analizând o sesizare depusă în noiembrie 2015 de PLDM privind constituționalitatea alegerii președintelui  prin modificarea și completarea Constituției Republicii Moldova în anul 2000 , a decis, cu trei săptămâni înainte de expirarea mandatului actualului președinte, să anuleze modificările din 2000 și să se revină la alegerile prezidențiale prin vot direct. Adică, atunci când toată lumea fie calcula majorități parlamentare care ar putea învesti noul președinte, fie  planifica proteste de amploare care să blocheze procesul și să declanșeze alegeri anticipate, Curtea Constituțională, la sesizarea PLDM, spune stop joc.

Imediat după anunț, majoritatea actorilor politici s-au poziționat de partea deciziei Curții: PD a declarat că Parlamentul va face toate modificările necesare pentru noua modalitate de alegere a șefului statului în timp util, PLDM, PDA și PSRM au încercat să capitalizeze electoral decizia, fiind principalii promotori ai inițiativei, PL, prin vocea lui Mihai Ghimpu, a spus că nu este de acord cu alegerea președintelui în mod direct, PCRM a declarat că decizia Curții e neconstituțională, Renato Usatîi a concluzionat că această decizie îl scoate pentru a doua oară din cursa electorală, Mark Tkaciuk, fosta eminență cenușie a PCRM, a criticat și el decizia Curții, Iurie Leancă a salutat-o, iar Maia Sandu, deși s-a arătat de acord cu alegerea președintelui prin vot direct, s-a pronunțat în continuare pentru alegeri parlamentare anticipate.

Fără a analiza cum a ajuns pe agenda publică, alegerea președintelui de către popor a rămas una dintre revendicările principale ale protestatarilor din centrul Chișinăului și ale liderilor acestora, Andrei Năstase, Igor Dodon și Renato Usatîi, după ce subiectul alegerilor anticipate ca urmare a imposibilitatății învestirii unui nou guvern a fost încheiat. Mai mult decât atât, Andrei Năstase, prin Platforma DA, inițiase deja o campanie de strângere de semnături pentru organizarea unui referendum pe tema alegerii șefului statului prin vot direct. Decizia de vineri a Curții Constituționale, intenționat sau ca efect secundar, reduce tensiunea din societate, dând cetățenilor ceea ce își doreau și confiscă organizatorilor protestelor tema centrală a revendicărilor, obligându-i să se poziționeze în jurul unor solicitări cu potențial mobilizator mai mic. În același timp, schimbă agenda publică, punând în centrul preocupărilor, atât ale partidelor, cât și ale cetățenilor, un nou subiect imposibil de ignorat: alegerile prezidențiale.

Din 2000, singurele exerciții electorale din Republica Moldova au fost alegerile locale și alegerile parlamentare, rezultatul acestora fiind cel ce distribuia puterea pe scena politică. Toamna lui 2016, când vor fi organizate alegerile prezidențiale, va fi momentul ce va restabili raportul de forțe pentru următorii trei ani, dacă nu se vor întâmpla și alte evenimente neprevăzute. Principalul perdant este, încă de azi, Renato Usatîi care nu are 40 de ani și nu va putea, deci, să participe la competiția electorală. Dificil de crezut că, în absența unor rezultate vizibile la primăria din Bălți și în afara atenției publice generată de proteste, va reuși să-și păstreze capitalul politic acumulat până în prezent. Al doilea perdant este PL; Dorin Chirtoacă, singurul lider cu notorietate, nu are nici el 40 de ani, iar partidul se poate trezi în situația de a nu participa la alegeri sau în situația obținerii unui scor extrem de mic. În cazul în care va sprijini, totuși, candidatul unei eventuale majorități parlamentare coagulate în jurul PD, își va consolida imaginea de partid anexă, fără putere și voință proprie. Al treilea perdant este PCRM: partid divizat în parlament și construit în jurul liderului Vladimir Voronin, care nu se situează nici el pe primele poziții în preferințele electorale, va fi foarte departe de scorul obținut la ultimele alegeri parlamentare. PLDM, partidul care a sesizat Curtea Constituțională cu privire la modalitatea de alegere a președintelui, pe lângă faptul că s-a scindat în parlament, este în căutarea unei noi identități după ce liderul Vlad Filat a fost arestat în dosarul BEM, iar prăbușirea în sondajele de opinie va fi aproape imposibil de surmontat în lunile care au rămas până la alegeri. Un alt perdant este Andrei Năstase și al său partid nou înființat, DA; el și-a construit notorietatea preluând nemulțumirea populației față de partidele aflate la guvernare începând din 2009, nemulțumire pe care a transpus-o, împreuna cu Igor Dodon și cu Renato Usatîi,  în revendicări mai mult sau mai puțin fidele agendei cetățenilor, mai mult sau mai puțin fidele interesului acestora. Decizia de vineri a Curții Constituționale l-a lăsat, însă, fără agendă și fără principalul motor al protestelor care aveau rolul de a-i spori capitalul politic.  În plus, el va trebui să explice în campania electorală parteneriatul cu Usatîi și cu Dodon, parteneriat ce i-a știrbit deja din credibilitate. Nici Iurie Leancă și Maia Sandu nu sunt pregătiți acum pentru alegeri prezidențiale și, cel mai probabil, nici ei, nici vreun alt candidat al partidelor menționate mai sus nu vor reuși să treacă în turul doi. Iar scorul foarte mic, raportat la așteptări, pe care îl vor obține unii dintre ei va fi un argument pentru a-i consiera irelevanți pe scena politică. PD a căzut și el într-o prăpastie electorală din cauza lui Vlad Plahotniuc, dar prin propunerea și sprijinirea  unui candidat, eventual din afara partidului,  care ar putea să treacă în turul doi al alegerilor prezidențiale își va legitima importanța pe scena politică, independent de prăbușirea anterioară din sondaje.

Cine câștigă? Dacă principalul perdant este Renato Usatîi, principalul beneficiar al deciziei este Igor Dodon, deoarece PSRM a rămas fără adversar politic pe eșichierul stâng și va fi, cel mai probabil, unul dintre candidații care vor accede în turul doi, poate chiar noul președinte al Republicii Moldova. Un președinte cu atribuții limitate, însă, nu doar de Constituție, ci și de faptul că Parlamentul, Guvernul și celelalte instituții importante ale statului nu sunt conduse de oameni din propriul partid. Un alt beneficiar este Vlad Plahotniuc: dacă agenda publică era dominată de ideea scoaterii Republicii Moldova din captivitatea lui, decizia Curții Constituționale mută atenția asupra alegerilor prezidențiale și, pe măsură ce momentul acestora se apropie, asupra candidaților, deturnând, astfel, canalizarea tensiunii din societate împotriva lui.  În plus, Plahotniuc reușește să păstreze actuala arhitectură instituțională în care a investit și pe care o controlează în mare măsură.

Dincolo de maniera în care decizia Curții Constituționale influențează pozitiv sau negativ actorii politici de la Chișinău și de criticile care i-au fost aduse, există două certitudini: prima, în Republica Moldova nu vor avea loc alegeri anticipate ca urmare a imposibilității alegerii șefului statului de către parlament, iar cea de-a doua, scorurile obținute de candidații la funcția de președinte vor fi un indicator al relevanței pe scena politică și, posibil, al dispariției partidelor lor în următoarea perioadă. Felul în care interesele personale, politice, de business sau strategice se intersectează în jurul acestei decizii va deveni mai clar în următoarea perioadă.

Articol preluat de pe lacoltulstrazii.ro.