Vladimir Adrian Costea: Pentru început, vă rog să-mi spuneţi care sunt principalele caracteristici ale alegerilor prezidenţiale din SUA? Care sunt factorii principali care influenţează campania electorală?

Aurelia Peru-Balan: Alegerile prezidențiale din SUA sunt unice prin faptul că identifică și legitimează cel mai puternic președinte din lume. Președintele SUA este un jucător megaactiv pe scena politică internațională, care influențează eminamente politica pe dimensiunea ei mondială. Comportamentul de vot al americanilor este determinat atât de factorul extern, cât și de factorul intern. Valul de migranți, atentatele din Franța, Paris, din alte țări, evenimentele din Siria, amenințările Statului islamic vor influența, desigur, vectorul evoluției campaniei prezidențiale din SUA.

Pe plan intern, în SUA, se resimt încă efectele crizei economice globale din 2008 și se menține o stare de „stagnare”. Americanii își doresc o schimbare profundă. Tradițional, electoratul american este perceptibil  la două teme de campanie – problemele social-economice și problemele legate de securitatea națională, care converg spre  politica externă.

O problemă socială, bine vandabilă în campania electorală, pentru electoratul democraților este violenţa poliţiei împotriva persoanelor de culoare. Se spune că, astăzi, numărul negrilor în închisorile americane este comparabil cu cel al sclavilor pe plantaţiile americane înainte de abolirea sclaviei în 1865.

Reforma în sănătate, demarată de Obama, este un alt subiect vulnerabil pentru americani și va fi prezent, de asemenea, pe agenda electorală. Subiectul este unul preferat, în special, de senatorul de Vermont, Barnie Sanders.  În vârstă de 74 de ani, candidatul independent mai este supranumit în mediul politico-mediatic „socialistul democrat”, grație obiectivelor sale de stânga.

Care este profilul electoral al candidaţilor Republicani (Donald Trump, Marco Rubio) şi Democraţi (Hillary Clinton, Bernie Sanders) din punct de vedere al ofertei electorale?

Magnatul american, republicanul Donald Trump este o prezență vulcanică în acest spectacol electoral. Și actuala situație geopolitică este favorabilă pentru Partidul Republican. Mai mult, începând cu noiembrie 2014, Congresul SUA este controlat de republicani.

Migraţia și problema terorismului constituie chintesența retoricii electorale în acest sezon politic. Republicanii îl pot învinui pe Obama de incapacitate și, astfel, se poate produce transferul de imagine spre Hillary Clinton, care a făcut parte din administrația Obama, în primul mandat al acestuia. Unii au opinie critică față de  felul în care a fost gestionată retragerea armatei SUA din Iraq, pentru că nu a făcut decât să sporească forţa şi influenţa ISIS.

Actualul președinte a venit la Casa Albă simbolizând sprența, acum însă simbolizează – inerția în politica americană. Aceste circumstanțe iarăși il favorizează pe Trump, care declara  că dacă ar ajunge președinte, ar restabili metoda de tortură, prin simularea înnecului, utilizată de administrația republicană a lui George W. Bush pentru a obține informații de la suspecții deținuți în urma atentatelor din 11 septembrie 2001 și care a fost interzisă de actualul președinte, Barack Obama, la scurt timp după venirea sa la putere, în 2009.

În timpul dezbaterilor din Carolina de Sud, miliardarul Donal Trump declara  următoarele: „Vedeți cum cresc în sondajele de opinie? Oamenii văd în mine cel mai bun apărător. Mă voi lupta pentru securitatea voastră până la ultima răsuflare”. Electoratul american caută să descopere un Salvator în locatarul de la Casa Albă.

Candidatul republicanilor Trump este adeptul unei politici foarte rigide în domeniul migrației și consideră necesar de a interzice migrația musulmanilor în SUA, iar la hotarul cu Mexic crede că trebuie ridicat un zid de securitate. Poziții pe care le detestă democrata Clinton.

În contextul politicii externe, este importantă și poziția prezidențiabililor față de relațiile SUA cu Rusia, relații care au devenit mai tensionate  după anexarea Crimeei de către Rusia și după raidurile aeriene din Siria. În acest sens, Hilarry Clinton,  fostă senatoare de New York, este mai categorică. Democrata susține embargourile impuse Federației Ruse și susține autoritățile de la Kiev, promițând că va opune rezistență politicilor promovate de Putin. În timp ce miliardarul Trump încearcă să evite acest subiect, iar cu referire la liderul de la Kremlin, republicanul îl consideră pe Putin „un lider puternic, care conduce țara, nu ceea ce avem noi, astăzi, în SUA”, spune acesta. Clinton consideră că militarii americani trebuie să fie activi atât în Siria, cât și în lupta cu Statul Islamic.

Dacă în confruntările finale cu republicanii va rămâne senatorul Sanders, atunci șansele lui Trump vor crește. Senatorul democrat a votat pentru acordarea Ucrainei unui ajutor în valoare de 1 miliard de dolari SUA, dar consideră că administrația de la Washington nu trebuie să se implice în evenimentele din Siria, pentru că „Bashar al-Assad nu amenință America. SUA trebuie să se concentreze doar în lupta cu Statul Islamic”, spune acesta în timpul dezbaterilor.

Sanders, care s-a autointitulat un „socialist democrat”, pledează pentru majorarea salariului minim, pentru majorarea impozitelor pentru persoanele bogate, învățământul gratuit, evitarea premiselor pentru speculațiile bancare. Sunt ofertele care structurează așa-numita „democrație socialistă”, doctrina lui Sanders.

Senatorul independent de Vermont optează pentru ca accesul la îngrijiri medicale să fie un drept pentru fiecare, vorbind despre o asigurare de sănătate publică şi universală. Chiar dacă toţi economiştii de stânga care au făcut analiza susţin că nu există banii necesari și că propunerile acestuia ar putea crește cheltuielile federale cu 40%.

Totodată, Sanders se opune donaţiilor mari din partea celor bogaţi, în campaniile electorale. Aceste mesaje o  pun în dificultate pe Clinton, care a reușit să adune  peste 45 de milioane de dolari de când şi-a lansat campania. Astfel, fosta primă doamnă  devine dependentă de „marele capital”.

În acest moment, ce candidat deţine un avantaj important din punct de vedere al capitalului de imagine? În schimb, cine dispune de un nivel scăzut al capitalului de imagine?

După ziua de 1 martie, numită în SUA „super-marți”, favorita campaniei a devenit ex-secretarul de stat Hillary Clinton, care a repurtat victorii în 11 state, democratul Sanders – în 5, inclusiv în Vermont, unde este senator, obține 86% din voturi. Republicanii împart astfel victoriile: Donald Trump – 12 state, Ted Cruz – 4. Cele mai multe voturi Trump le obține în statul Massachusetts – 49%, devansând-o și pe  Clinton – cu 44%.

Sondajul de opinie realizat de canalul CNN în ziua de „super-marți”, arată că 56% dintre alegători și-ar da voturile pentru H. Clinton, în timp ce 44% – pentru republicanul Donald Trump.

În dezbaterile electorale, Clinton a preferat să enunțe inegalitățile economice care persistă și „rasismul sistemic” în poliție și justiție. În context, aceasta a evocat moartea lui Dontre Hamilton, împuşcat mortal de un poliţist la Milwaukee, iar pe mama victimei a invitat-o chiar la o dezbatere. Clinton abordează problemele cu care se confruntă  minorităţile, în primul rând populaţia de culoare şi imigranţii, în domeniul locurilor de muncă, al locuinţelor, al educaţiei sau al sistemului penal. Asta pentru că anume minoritățile, comunitatea afro-americană şi hispanicii reprezintă publicul-țintă pentru democrați. Clinton va încearca să mobilizeze și voturile femeilor. În discursurie sale publice ea a pus accentul pe susținerea drepturilor femeii, invocând  experienţa sa vastă ca avocat, Prima Doamnă, senator şi Secretar de stat. Kate Harding, în publicaţia online pentru femei scria: „Nu a existat niciodată un preşedinte care să ştie cum este să ai menstruaţie, să fii însărcinată ori să naşti”.

Un moment nu lipsit de relevanță în context electoral, este și faptul că  fostul Secretar de stat din administrația lui Barack Obama încearcă să se prezinte ca succesorul natural al Președintelui și se autoestimează ca fiind cea mai competentă, cea mai experimentată şi mai pregătită pentru a fi preşedintă şi comandant şef’ al armatei.

Vorbind despre imaginea publică și având în vedere trecutul politic al candidatului, Hillary Clinton deține cel mai important capital de imagine. S-a poziționat în mentalul americanilor și Trump prin declarațiile sale scandaloase. Sanders, de asemenea, și-a creat imaginea de protector al clasei muncitoare și al celor care trăiesc în precariat[1]. Mesajul central de campanie  – inegalitatea economică dintre bogaţi şi săraci, precum şi problema concentrării capitalului în mâinile a 1% din clasa capitalist, care  deţine peste 40% din economie, iar acest lucru începe să aibă efecte chiar asupra capacităţii economiei de a creşte. Mai amintesc că atât Trump, cât și Sanders  se opune influenței corporațiilor gigante și oligarhilor.

Cât despre simpaticul Marco Rubio, care, la moment, ar avea un capital mai modest de imagine, cred că despre tânărul senator din Texas, în vârstă de 45 de ani, vom auzi încă în următoarele competiții prezidențiale. Rubio este posesorul unui aspect fizic în care cred americanii (americancele) și care este recomandat de PR-ști pentru președinții americani – aspectul machio pe care l-au avut Kennedy, Clinton, Obama. Or, anume Tinerețea este „marele absent” în cazul principalilor aspiranți la fotoliul prezidențial.

Rubio este un personaj charismatic, dar a ratat, din păcate, posibilitatea de a-și face o campanie de vizibilitate, care l-ar fi favorizat în competiția prezidențiabililor. Eu le numesc „pseudoevenimente”, care asigură edificarea „turnului de vizibilitate” a candidatului. Este teoria în care cred și care dă rezultate reale în campaniile electorale.

În ce măsură atacurile electorale între Republicani şi Democraţi influenţează decizia alegătorului?

Cu certitidine, vom fi în continuare și martorii unor campanii mediatice de “PR negru”, care nu lipsesc nici dintr-o campanie americană. Fapt ce va influența balanța voturilor în noiembrie 2016. Ar putea, de exemplu, să fie revigurat scandalul în jurul utulizării unor surse financiare,  în scopuri personale, din fondul de caritate ”Clinton”. Apropo, printre donatorii acestui Fond este și ginerele ex-președintelui ucrainean, L.Cuciuma. Trump, la rândul său, este suspectat de angajarea migranților ilegali etc.

Atacurile electorale reprezintă, de fapt, confruntarea dintre promisiunile electorale și acestea pot influența dispoziția preelectorală a americanilor, cu excepția electoratului conservator, care din generație în generație susține, tradițional, același partid politic.

Cel mai spectaculos îi reușesc atacurile lui Donald Trump, chiar dacă conform unor statistici, 77% din declarațiile publice ale lui Trump nu corespund realității. Trump nu este politician. Și aceasta poate fi considerată principala calitate a acestuia. Trump ofensează oponenții, migranții, femeile, îi numește clowni, debili fără să-și ceară scuze. Miliardarul știe că scandalurile, de asemenea, asigură popularitatea. Astfel, Trump afirmă că din Mexic vin doar „violatori”. Donald Trump este o prezență exotică în această competiție. L-aș compara cu liberal-democratul rus, Vladimir Jirinovski, care de asemenea înviorează electoratul rus cu declarații scandaloase și „seducătoare” pentru mass- media.

Anume declarațiile scandaloase, după toate, i-au adus vizibilitate și rating în sondaje. Este de remarcat și faptul că miliardarul a promis că își va continua cursa pentru Casa Albă, chiar dacă Convenția republicanilor nu-l va nominaliza pe el, deja în calitate de independent.

Care sunt premisele culturale persuasive identificate în discursurile candidaţilor Republicani şi Democraţi?

Tradiția demonstrează că fiecare campanie prezidențială în SUA începe cu o teorie sau cu un mit despre venirea lui Mesia. Este un mit cultural american îndrăgit care invocă perspectiva succesului. Se pornește de la o situație disperată sau poate un haos cumplit, fie el economic, politic ori religios, o perioadă de mare nesiguranță și pesimism, dezordine, confuzie, frică. În aceste condiţii, oamenii aşteaptă să fie salvați de un lider puternic, fiindu-le inspirat un sentiment accentuat de încredere. Mulți conducători au interpretat anume acest rol. Lincoln a apărut pentru a salva unitatea. Franclin D. Roosevelt a salvat țara de colapsul economic; Kennedy a salvat lumea întreagă, orientând-o spre democrație; Bill Clinton a anulat deficitul bugetar uriaș, Bush a declarat război grupării teroriste al- Qaeda, principala amenințare pentru americani. Miliardarul republican deja a făcut apel la mitul „Visul americanilor”. „Visul american a murit, spunea Trump într-o dezbatere electorală, în statul Ilionois, dar eu îl voi revigura și îl voi face mai puternic ca altădată. Această promisiune a devenit cartea sa de vizită pe durata campaniei.

Din punct de vedere al PR-ului politic şi al tendinţelor din marketing, cine este principalul favorit să câştige alegerile prezidenţiale din S.U.A. în 2016?

Este riscant și prematur să facem prognoze referitoare la învingătorul cursei prezidențiale din SUA, acum, la început de martie. Ținând cont de campaniile anterioare, învingătorul trebuie să aibă o imagine internațională bine conturată, adică o personaliteate capabilă nu doar de a  diagnostica evoluțiile politice pe piața internațională, dar cu un grad sporit de credibilitate și autoritate.

La ora actuală, democrata Hillary Clinton pare să aibă mai multe șanse decât republicanul Trump. Spre deosebire de excentricul miliardar, fosta Primă Doamnă are o personalitate ajustată deja la „albia” rigorilor de la Casa Albă. Cu toate acestea, vocile progresiste din SUA pun la îndoială capacitatea acesteia de a reforma sistemul politic american, aflat în stare de inerție în perioada lui Obama-2.

Iată de ce nu exclud din scenariile iminente de accedere a lui Donald Trump la Casa Albă. Clinton are o imagine internațională bine conturată, este populară, pregătită pentru a prelua mandatul în Biroul Oval, însă statistica arată că după două mandate consecutive ale unui partid, la Casa Albă, vine reprezentantul celuilalt partid. Ar trebui să fie luat în considerație și faptul că Donald Trump este unul dintre cei mai apreciați speakeri din întreaga lume. Primește sume considerabile ca să țină un discurs. Când vorbește îl ascultă stadioane întregi, reușind să creeze conexiunea cu publicul și să livreze un discurs persuasiv. Deci, este un charismatic, calitate foarte necesară unui președinte american.

De asemenea, un factor nu mai puțin important este suportul financiar al coloșilor bancari de pe Wall Street. Trump își finanțează, până în present, campania din sursele proprii.

În iunie, toate aceste semne de dubii vor dispărea și am putea uza o doza mai mare de certitudine despre profilul viitorului Președinte al Americii. Până la 8 noiembrie mai e timp pentru campanii ample de publicitate, de denigrare și de cizelare a imaginii prezidențiabililor.

Congresul național al Republicanilor la care va fi nominalizat candidatul pentru Casa Albă va avea loc pe 18-21 iulie, în statul Ohio. Congresul Democraților – la 25-28 iulie, Philadelphia, statul Pennsylvania.

Tabelul evoluțiilor la Casa Albă,  după 1945:

1 Harry S. Truman 1945-1953 democrat 2 mandate
2 Dwight D. Eisenhower 1953-1961 republican 2 mandate
3 John F. Kennedy 1961-1963 democrat asasinat
4 Lyndon B. Johnson 1963-1969 democrat 1,5 mandate
5 Richard M. Nixon 1969-1974 republican 1 mandat, demisie
6 Gerald R. Ford 1974-1977 republican 1 mandat
7 Jimmy Carter 1977-1981 democrat 1 mandat
8 Ronald Reagan 1981-1989 republican 2 mandate
9 George Bush 1989-1993 republican 1 mandat
10 Bill Clinton 1993-2001 democrat 2 mandate
11 George W. Bush 2001-2009 republican 2 mandate
12 Barack Obama 2009-2012-prezent democrat 2 mandate

 

[1]Folosind Modelul Gilbert, vedem o stratificare în şase categorii de clase sociale: clasa capitalistăclasa mijlocie superioarăclasa mijlocieclasa muncitoareclasa muncitoare săracă şi sub-clasa. Conform acestuia, clasa capitalistă reprezintă cei 1% din vârful piramidei, iar clasa mijlocie superioară reprezintă 15% din populaţie. Clasa mijlocie reprezintă o treime din populaţie, clasa mijlocie inferioară (muncitoare) o altă treime. Restul de 25% din populaţia SUA trăiesc în sărăcie şi excluziune socială. 60% dintre americani care trăiesc doar puţin deasupra gradului de sărăcie, supravieţuind de la salariu la salariu.

Aurelia Peru-Balan este decan al Facultăţii Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării a Universităţii de Studii Europene, cercetător ştiinţific coordonator la Institutului de Cercetări Juridice și Politice al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, conferenţiar universitar la Facultatea Jurnalism și Științe ale Comunicării a Universităţii de Stat din Moldova. Este expert în domeniul PR-ului politic. Cercetează şi predă teoria, metodologia și istoria politologiei, a instituțiilor și proceselor politice din R. Moldova şi din lume. A publicat 63 de articole științifice în prestigioase reviste de specialitate din R. Moldova, România şi spaţiul UE, reuşind să editeze şi două monografii utile pentru R. Moldova:

PR-ul politic şi comunicarea de criză în Republica Moldova 2009-2010 // tip. Imona Grup, Chișinău, 2010, 105 p. 6,0 c.a

Managementul PR-ului politic. Vânătoarea de voturi electorale // ed. Cartier, Chișinău, 2014, 340 p.

 

 

 

 

 

 

 

 

Tags: , , , , , , ,

 

1 comentariu

  1. […] și-a creat imaginea de protector al clasei muncitoare și al celor care trăiesc în precariat[1]. Mesajul central de campanie  – inegalitatea economică dintre bogaţi şi săraci, precum şi […]

Lasă un comentariu