Mai sunt doar câteva luni până la alegerile parlamentare şi va exista din nou dilema privind măsura în care artiştii se vor ralia unuia sau altora dintre candidaţii înscrişi în cultura electorală.

Cât de morală este implicarea artiştilor în politică şi care este rolul în influenţarea vieţii publice? Diana Moş, violonistă, profesor universitar la Universitatea Națională de Muzică din București şi rector al acestei instituţii din 2016 a acceptat să discute pe această temă cu Vladimir Adrian Costea, într-un interviu acordat pentru Europunkt.

Foto Diana Mos1

Vladimir Adrian Costea: Pentru început, am rugămintea de a exemplifica influenţa pe care artiştii o pot transmite la nivelul societăţii. În ce măsură capitalul de imagine al artiştilor poate fi utilizat în scopul transmiterii anumitor mesaje societăţii?

Diana Moş: Arta reflectă adevărul despre noi înșine.  Artistul ne prezintă o oglindă în care putem să ne privim onest – realizând, de fapt, o prospecțiune a universului nostru interior. Cred că aici intervine responsabilitatea artistului. De el depinde în ce fel de oglindă ne reflectăm imaginea. Artistul, în definitiv, poate selecta ce anume scoate la suprafață din inconștientul nostru, al tuturor. Astfel, poate influența societatea într-un mod foarte subtil, acționând asupra acelor mecanisme invizibile care controlează modul în care ne raportăm, afectiv, la realitate, și de aici, și asupra felului în care ajungem să gândim, să relaționăm și în final, să acționăm.

În funcție de o serie de factori care concurează, un artist poate acumula un capital de imagine considerabil. Ce face mai departe cu acest capital, e chestiune de opțiune personală. Artistul dispune de un potențial uriaș în a transmite mesaje cu un puternic impact social, având în vedere, pe de o parte,  nivelul la care operează și unde pot surveni mutații, uneori profunde (chiar dacă nu întotdeauna evidente la o primă vedere): cel al afectivității; iar pe de altă parte, dimensiunea temporală la care poate ajunge să își exercite influența, transgresând uneori generații și chiar epoci. Convingerea mea este că cel mai puternic mesaj pe care un artist îl poate transmite societății este chiar prin arta pe care o exercită. Pe de altă parte, artistul are dreptul și libertatea, la fel ca oricare altul, de a se exprima și acționa și pe multiple alte planuri, în afara celui  direct profesional.

În ce măsură consideraţi benefică implicarea activă a artistului în societate?

După cum am afirmat anterior, consider că cea mai benefică și fructuoasă implicare a artistului în societate este prin arta sa. În afara perimetrului ei, artistul este liber să acționeze conform libertății sale de conștiință și standardelor morale pe care și le impune. Aș sublinia importanța aspectului moral, în condițiile în care, în mod obișnuit, privirile din public sunt ațintite asupra persoanelor marilor artiști, care sunt luate drept modele de urmat pentru viața de zi cu zi. În societatea informațională globală, intens tehnologizată și mediatizată, personalitățile complexe, charismatice ale artiștilor de mare anvergură pot exercita asupra unor largi categorii de oameni o influență considerabilă, în sens pozitiv, dar și contrar, negativ!

Care sunt riscurile pe care o asemenea implicare le presupune?

Derapajul moral. Corupția. Impostura.

În ce măsură artistul dispune de libertate de exprimare în privinţa susţinerii unor candidaţi aflaţi într-o cursă electorală? Dar în ceea ce priveşte asumarea unei poziţii cu privire la adoptarea sau respingerea unei politici publice?

În principiu, un artist dispune de tot atâta libertate de care ar beneficia oricare alt membru al societății! Desigur că percepția și așteptările publicului vor fi altele, având în vedere popularitatea de care s-ar  bucura un artist bine cunoscut și puterea de influențare a celorlalți.    S-ar putea ridica, de asemenea, o problemă de etică, în ce măsură este admisibilă folosirea în competiția politică a capitalului de imagine și încredere câștigat ca artist, și deci transferul de influență dintr-un domeniu într-altul. Dar nu cred că este just să transpunem întreaga responsabilitate pe umerii artistului! Fiecare dintre noi este direct răspunzător pentru modul de receptare a realității și pentru setul de alegeri pe care îl face, și nimic nu poate justifica refuzul exercițiului propriei gândiri și judecăți. De ce ar fi mai responsabil un artist implicat în politică, decât un om de afaceri, sau un sportiv, sau un bancher, sau un medic? Rămâne la latitudinea fiecăruia (din public) să detașeze imaginea artistului de cea a politicianului și să diferențieze corespunzător planurile, chiar dacă aparent se întrepătrund. Și, la urma urmei, există și riscul, pentru un artist de succes, să își pericliteze reputația și renumele lansându-se în jocul politic: diletantismul este taxat oriunde apare – în artă, ca și în politică.

În privința adoptării sau respingerii unor politici publice, lucrurile se nuanțează. Într-o societate democratică nu este nicio problemă să iei atitudine, după cum consideri de cuviință. Într-o societate totalitară, însă, lucrurile se schimbă radical. Desigur că, în principiu, artistul ar fi dator să semnaleze orice derapaj și să facă tot ce-i stă în putință pentru a-și păstra nealterată libertatea de expresie artistică, dar cu un aparat opresiv în spate lucrurile sunt mai ușor de zis decât de făcut! Sunt încă relativ proaspete în istoria noastră cenzura, epurarea, alinierea și înregimentarea forțată, inclusiv (și mai ales) la nivel ideologic, înfierarea „proletară” a „artei decadente” și alte asemenea orori și absurdități.  După cum istoria a demonstrat-o, chiar tensiunea dintre ideologia politică și viziunea artistică poate genera forme inedite și prețioase de exprimare artistică. Dar cu ce preț, totuși!

Care este profilul artistului care prezintă o implicare corespunzătoare în societate?

Nu știu ce înseamnă „corespunzător”, în acest caz. Corespunzător pentru cine sau pentru ce? Din punctul meu de vedere, atitudinea cea mai „corespunzătoare” pentru un artist este aceea care îi conferă capacitatea de a transpune în artă orice situație din viață și din realitate care are potențialul de a fi  valorificată artistic la nivel optim.

Care sunt eventualele derapaje care pot genera un comportament nepotrivit al artistului în societate?

Celor amintite în răspunsul la cea de-a treia întrebare – derapajul moral, corupția, impostura –  le-aș mai adăuga incultura, prostul gust și aroganța intelectuală provenită din exacerbarea patologică a propriului ego.

Cum evaluaţi implicarea artiştilor în societatea românească, comparativ cu implicarea artiştilor în SUA, respectiv în statele membre ale Uniunii Europene?

Cunosc prea puțin realitatea respectivă din interior pentru a mă putea pronunța autorizat în legătură cu implicarea socială a artiștilor din SUA și UE. Mi se pare că societatea occidentală, mai ales cea americană, este în această privință mult mai reactivă decât lumea noastră, românească. Dar este o impresie strict personală.

 

 

 

 

Tags: , , , , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu