Timişoara, Capitală Culturală Europeană
Mă bucur enorm pentru Timişoara. Mă bucur din suflet că acest oraş are şansa asta. De-a lungul timpului am fost conectat cu Timişoara ca student, ca absolvent care îşi caută un loc de muncă, prestând apoi diverse joburi, acum ca şi doctorand şi lector. Timişoara este capitala Banatului şi într-o viitoare regiune va deţine acest titlu şi din punct de vedere administrativ.
În 2012 mi-am dorit să intru în echipa ONG-ului Timişoara Capitală Culturală Europeană. Din păcate, nu am reuşit. Dar am încercat tot timpul din afară, prin critici constructive, să mobilizez decidenţii. În ianuarie 2013 explicam pe Contributors, modalitatea de desemnare a oraşului care va deveni capitală culturală europeana în 2021: „Ce oraş din România va deveni Capitală Culturală a Europei în 2021?”
Încă de la acel articol atrăgeam atenţia că Timişoara pleacă cu un handicap faţă de oraşe precum Cluj, Iaşi sau Alba Iulia. Iaşi şi Alba Iulia nu au intrat în competiţia finală, însă am crezut până în ultimul moment în victoria Clujului. De ce? E simplu şi am explicat pe blog de nenumărate ori: „Despre Cluj cu respect”, „Timişoara vs. Cluj”, „Cluj şi Alba respect”.
Tocmai de aceea bucuria e mai mare. Unii mă acuză de ipocrizie, că am atacat Timişoara şi că acum mă bucur. În toate articolele am justificat criticile prin argumente: ce se face în alte părţi şi cum ar trebui să evolueze Timişoara. Atunci când primarul Robu a vrut să facă o fântână de 2 milioane de euro pe Bega am protestat public pentru că nu mi se părea normal ca Asociaţia Timişoara Capitală Culturală Europeană să nu aibă un buget pentru finanţarea de evenimente, dar Timişoara să facă o fântână de 2 milioane de euro. Acum îl felicit pe primar, dar şi echipa, pentru performanţă.
Jurnalista Brânduşa Armanca a scris pe facebook zilele trecute:
„Timişorenii au fost rezervaţi în a crede că titlul se cuvine acestui oraş, mă număr printre ei, iar acest scepticism a fost util: s-a mai lucrat la slogan, s-au mai căutat rezonanţe, s-au mai cooptat oameni. Deci, a fost muncă, nu baftă.”
Zilele trecute vorbeam cu un consultant de strategii de dezvoltare de la o firmă germană. Îi spuneam că nu-mi place cum a evoluat Timişoara în ultimii 15 ani şi că potenţialul era fantastic, însă nu a fost fructificat. Mi-a dat dreptate. Timişoara este oraşul revoluţiei, Timişoara este un oraş multicultural şi tolerant, primul oraş european cu iluminat public, e oraşul legendarei trupe Phoenix şi lista poate continua. Din păcate, acest profil strategic al oraşului (cultură, evenimente, turism) nu a fost continuat după revoluţie. Timişoara a devenit un loc propice industriei şi multi-naţionalelor (Continental, Siemens, Alcatel, Solectron) şi mai puţin focusat pe evenimente, cultură şi atragere de turişti. De aceea mi-a fost teamă că va pierde în favoarea Clujului, care a punctat fantastic în ultimii 5 ani la evenimente şi vizibilitate naţională/europeană.
Închei cu vorbele colegului de la Univeristatea de Vest, Alexandru Jădăneanț: „Sunt timișorean. Născut, crescut, educat în acest minunat oraș. Ştiu ce înseamnă spiritul Timișoarei….spirit cam dispărut în ultimii ani… îmi iubesc orașul, motiv pentru care sunt și critic… ce este rău în a critica? Ieri s-a anunțat că Timișoara va fi Capitală Culturală în 2021…. sper că vom ști să onorăm această recunoaştere… şi puterea de a transforma oraşul… stă în fiecare dintre noi… este mult de lucrat.”
Articol preluat de pe blogul personal al autorului, gratieluimihailescu.ro
fără comentarii
Fii primul care comentează