Pentru unii, învățământul rămâne unul dintre lucrurile bune ale societății noastre… însă un sistem nu se poate evalua pe baza unor cazuri particulare: câțiva olimpici internaționali și absolvenți de politehnică la NASA sau la companii din Silicon Valley. Analfabetismul funcțional, abandonul școlar ajunse la cote alarmante în România reprezintă cealaltă față a medaliei. Neajunsurile din acest domeniu, lipsa de viziune și bâlbâielile celor responsabili de învățământul românesc se văd la tot pasul. Iar în luna septembrie, când încep școlile, poate mai mult ca oricând: de pildă, faptul că mulți elevi vor începe cursurile fără manuale, deoarece licitațiile pentru tiparirea lor nu au fost făcute la timp. Dar nu asta aduce astăzi învățământul în prim plan. Sunt două evenimente aparent fără legătură între ele.

Pentru început PSD-ul propune, pe ascuns, un amendament la legea învățământului. Potrivit acestuia, concursurile pentru posturile de directori din școli, ar putea fi amânate până vara viitoare. Asta deși ministerul a programat competiția pentru această toamnă. Și de aici gâlceava: secretarul liberal al comisiei de învățământ din Senat nu ar fi semnat raportul privind modificarea legii, iar amendamentul, atunci când a fost aprobat, nici nu se afla pe ordinea de zi. Curat ilegal! Acum liberalii intenționează să facă plângere penală legat de presupusa falsificare a semnăturii secretarului, iar ministrul educației Mircea Dumitriu este hotărât să țină concursul. Care să fie miza? Motivația ministrului este depolitizarea şcolilor şi astfel întreruperea unor practici care afectează învăţământul de ani de zile, în timp ce de cealaltă parte se invocă inoportunitatea momentului pentru concurs i.e. începutul anului școlar.

Al doilea eveniment a pornit acum câteva zile după ce Dana Nălbaru și Dragoș Bucur, persoane cu notorietate, și-au anunțat hotărârea de a-și retrage fiica de la școală pentru a o educa în sistem homeschooling deoarece „felul în care învață copiii în școli naște în ei frustrări care au darul de a le distruge frumusețea interioară.” Dintr-o dată tema educației în afara sistemul a devenit un subiect de maxim interes pe agenda publică – rețelele de socializare s-au umplut de opinii pro și contra, comentarii, se scriu articole iar televiziunile fac vârtos rating de pe urma acestui subiect. În România nu există un cadru legislativ care sa reglementeze homeschooling-ul, dar cu toate astea se găsesc soluții pentru această opțiune educațională. De pildă, copilul poate fi înscris la o școală din străinătate care să funcționeze drept paravan. De aici poate obține, în baza unor examene, certificate de studii pe baza cărora poate merge mai departe spre învățământul superior.

În privința homeschooling-ului, nici la nivel European nu există unitate. În vreme ce în câteva țări această opțiune este reglementată în altele este ilegală…. De notorietate este Germania unde cazul familiei Romeike a fost, acum câțiva ani, un subiect internațional de presă. Aceștia au ales să-și educe copiii acasă în semn de protest față de curriculum-ul necreștin al școlilor. Așa au considerat ei informațiile despre educația sexuală, imaginile cu vrăjitori sau lecțiile de etică inspirate din Islam și Budism. După ce au fost amendați în mai multe rânduri și pentru că în țara lor opțiunea de a-și educa copiii acasă ar fi dus, în cele din urmă, la decăderea din drepturile parintești, în 2014 au obținut azil în Statele Unite.

Spre deosebire de alte țări unde alegerea homeshooling-ului are la bază diverse motive ideologice sau religioase cred că la noi principala rațiune a părinților care aleg să-și educe copiii acasă este neîncrederea în sistemul educațional. Atât de puternic este sentimentul ăsta că au ajuns să creadă că o pot face ei mai bine acasă. Iar acest sentiment este numai o parte a neîncrederii cetățenilor față de instituțiile statului și de cei care le conduc.

 

Tags: , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu