Interviu cu Emily O’Reilly, Ombudsman European: “Instituțiile europene au un nivel mai înalt al transparenţei decât multe dintre instituțiile din statele membre”

Mişcarea eurosceptică a ridicat dubii serioase cu privire la transparenţa Uniunii Europene printre numeroasele alte problem pe care le-a subliniat ca fiind caracteristice pentru funcţionare UE.

Este oare întemeiat? Una dintre cele mai bine abilitate persoane din Europa pentru a evalua transparenţa şi buna sau reaua funcţionare a instituţiilor europene este Emily O’Reilly, Ombudsmanul european, care a acceptat să îi ofere un interviu lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt, pe teme fierbinţi precum administrarea defectuoasă şi transparenţa cu privire la TTIP, lobby-ul făcut de industria tutunului sau activităţile comisarilor europeni după ieşirea lor din funcţie.

Read the English version here.

Vladimir Adrian Costea: Care a fost evoluția numărului de plângeri pe care le-ați primit cu privire la administrarea defectuoasă în instituțiile și organismele Uniunii Europene în ultimii cinci ani?

Emily O’Reilly: De când am devenit Ombudsman European în 2013, am urmărit să consolidez munca făcută de cei doi predecesori ai mei și să inovez calitatea acestui organism, făcând serviciul mult mai vizibil și relevant. Scopul meu este de a face serviciul mai folositor, atât pentru cetățeni, cât și pentru instituții.

O parte din această strategie implică stabilirea unei echipe în cadrul serviciului care să investigheze sistematic acele probleme și arii de acţiune unde Ombudsmanul poate începe în mod util o anchetă strategică, benefică în cele din urmă unui număr cât mai mare de cetățeni. Un bun exemplu în acest sens a fost investigaţia în ceea ce privește transparenţa TTIP, planificatul parteneriat de liber schimb dintre UE şi SUA. .Rezultatul ei a fost că mult mai multe documente au devenit disponibile pentru public.

De asemenea, am început să mă consult mult mai des cu publicul în ceea ce privește anchetele pe care le desfăşor, cum ar fi cea privitoare la transparenţa întâlnirilor tripartite ale reprezentanţilor Comisiei, Consiliului şi Parlamentului, întâlniri informale pentru discutarea propunerilor legislative.

Aceste anchete făcute din inițiativă proprie, precum și consultările publice, au condus la prevenirea multor plângeri individuale care ar fi fost depuse în caz contrar. În ultimii 5 ani am primit în medie 2000 de plângeri pe an și am deschis între 250 şi 350 de investigaţii pe an.

Care sunt principalele probleme semnalate de cetățenii europeni în plângerile lor?

Cea mai mare parte a plângerilor (22,4 %) fac referire la probleme de transparență, cum ar fi îngrădirea accesului la documente publice și a accesului la informație. Acestea sunt urmate îndeaproape (21,7%) de alte probleme instituționale precum amânarea nejustificată în a răspunde unor întrebări venite de la public, cât și procedura greoaie de luare a deciziilor. Companiile apelează la noi atunci când întâmpină probleme la licitațiile și contractele în care sunt implicate instituții ale Uniunii Europene, în timp ce alții pot apela la noi atunci când Comisia are divergențe cu state membre care au încălcat legislația europeană. Serviciul meu se ocupă cu gestionarea și soluționarea plângerilor în legătură cu toate instituțiile europene, agențiile și organismele. Cel care face plângerea trebuie să fi abordat mai întâi instituția în cauză să vadă dacă problema poate fi remediată. Dacă persoana nu este mulțumită de răspunsul primit, el sau ea pot apela la serviciul meu. Noi vom analiza cazul respectiv și vom decide dacă vom deschide sau nu o anchetă.

În 2015 noi am deschis 4 anchete venite la solicitări din România, în timp ce 56 de plângeri nu au intrat sub jurisdicția noastră deoarece făceau referire la administrația națională sau la instituții care nu au legătură cu Uniunea Europeană. În toate cazurile încercăm să îl redirecționăm pe cel care a făcut plângerea către cineva care îl poate ajuta. Cazurile cetățenilor români deschise anul acesta au privit în principala lipsa de reacție a instituțiilor în a răspunde solicitărilor.

Care sunt motivele apariției și persistentei acestor probleme?

În orice administrație publică, locală, națională sau europeană există probleme. Nicio administrație nu este perfectă. Unele plângeri apar pur și simplu din cauza unei erori din partea administrației, iar altele din cauza unor probleme sistemice mai largi.

Administrația publică a UE trebuie privită în contextul așteptărilor superioare pe care oamenii le au în ceea ce privește transparenţa instituțională. O întreagă generație creşte astăzi fiind obişnuită cu accesul la internet şi social media. Ea se așteaptă să aibă acces rapid la informații, documente și decizii. Aceasta reprezintă o schimbare fundamentală, de asemenea, pentru instituțiile UE. Mai mult decât atât vine faptul că, în condiţiile în care cetățenii tind să perceapă UE ca fiind departe de viața lor de zi cu zi, UE trebuie să stabilească etalonul atunci când vine vorba de o administrație transparentă și responsabilă.

Cum ați descrie performanța instituțiilor europene în abordarea problemelor și ce măsuri credeți că ar fi adecvate pentru a preveni în continuare administrarea defectuoasă în instituțiile și organismele Uniunii Europene?

Este important să ne aducem aminte că instituțiile europene au un nivel mai înalt al transparenţei decât multe dintre instituțiile din statele membre. Însă, ca în multe alte situaţii, relativ puţinele cazuri în care instituțiile europene acţionează stângaci țin capul de afiș în presă. Cazurile în care instituțiile Uniunii Europene au întreprins eforturi reale în a-mi urma sugestiile au ieșit din atenția publică, în sensul că au fost rezolvate cu succes.

Munca Ombudsmanului nu se termină niciodată. Parte din activitatea de prevenire a unei administraţii defectuoase depinde de existenţa unui Ombudsman independent și puternic, astfel încât administrația să ştie că el îi supraveghează cu atenţie acţiunile.

Considerați că instituțiile și organele UE au fost în general receptive la mesajele emise de Ombudsmanul European?

Una dintre măsurile unei democrații este modul în care instituțiile sale tratează recomandările făcute de un Ombudsman. În acest sens, este relativ ușor pentru mine: UE este o organizație democratică funcțională. Conformarea faţă de propunerile mele este acum la 90 la sută; cel mai înalt nivel înregistrat vreodată și o cotă de care sunt foarte mulţumită. De o manieră mai generală, politicienii de la nivelul UE sunt conștienți de modul în care transparența poate spori încrederea oamenilor. Această conștientizare – plus așteptări mai mari de la cetățeni înșiși – a schimbat jocul în privinţa a ceea ce biroul meu poate cere instituțiilor UE. O parte dintre modificările de transparentizare pe care le-am solicitat instituțiilor – și pe care ele le-au făcut – nu ar fi fost posibile politic nici măcar în urmă cu doar zece ani.

Au existat situații în care gradul de receptivitate a fost destul de scăzut?

În ciuda ratei ridicate de conformare, există, desigur, unele cazuri în care aș fi preferat un rezultat diferit. Un astfel de caz se referă la transparența privind lobby-ul pentru industria  tutunului pe lângă Comisia Europeană.

În această anchetă am constatat că – cu excepția direcției generale responsabile de Sănătate – nu s-a aderat la obligațiile ONU de a fi cât mai transparent posibil în chestiunea întâlnirilor cu reprezentanții industriei tutunului. Aceste întâlniri au ieşit efectiv la lumină doar în cazul în care un membru al Parlamentului European a pus o întrebare despre ele sau în cazul în care a existat o cerere de acces la documente. Am cerut Comisiei să publice în mod proactiv toate întâlnirile – și minutele lor – pe care membrii ei o au cu reprezentanții grupurilor de interese din industria tutunului. Comisia a răspuns că ea consideră că este deja în conformitate cu normele ONU în acest domeniu și prin urmare nu a acţionat pentru a deveni mai transparentă în privinţa acestor întâlniri. Rămân nedumerită de ce Comisia nu a urmat propunerile mele. Ele nu ar fi fost complicat de pus în aplicare și ar fi trimis un mesaj pozitiv clar publicului larg cu privire la seriozitatea cu care instituţia tratează aceste probleme.

A existat, de asemenea, problema recentă cu privire la decizia fostului președinte al Comisiei, Jose Manuel Barroso, să accepte un post de consilier oferit de banca americana Goldman Sachs. Măsura a provocat îngrijorare publică pe scară largă, tradusă inclusiv într-o petiție iniţiată de personalul UE care a primit peste 150.000 semnături. Initial am fost surprinsă de încetineala relativă a răspunsului Comisiei la această chestiune. În ultimul timp, totuşi, președintele Comisiei, Juncker a arătat că este dispus să revizuiască normele care reglementează felul în care se pot angaja comisarii odată ce ies din funcţie. Acest lucru este încurajator și aștept să văd modul în care Comisia abordează până la final aceste probleme.

Când vine vorba de așa-numitele probleme de uși rotative (revolving door) – adică funcționarii care părăsesc instituțiile pentru a lucra într-un loc de muncă din sectorul privat, care implică a face lobby peintre foștii lor colegi – abordarea Comisiei este una de avangardă. Ea publică numele înalților funcționari care părăsesc Comisia pentru noi locuri de muncă, după evaluarea acestor roluri noi în ceea ce priveşte potențiale conflicte de interese. Aș dori ca toate instituțiile și agențiile UE să urmeze acești pași de transparență.