Soluţii energetice pentru Europa/ Gazele naturale din Mediterana orientală

Recentele descoperiri de zăcăminte de pe fundul Mediteranei orientale naşte speranţe spre o sursă mai sigură de gaze naturale pentru Europa, în încercarea bătrânului continent de a elimina dependenţa energetică de Federaţia Rusă. Până la atingerea acestui deziderat mai este însă cale lungă, transportul gazelor de la statele producătoare până la cele consumatoare fiind unul problematic într-o regiune caracterizată printr-o geopolitică foarte complicată, se arată într-o analiză făcută de Bloomberg.

În largul coastelor Egiptului, Ciprului şi Israelului, au fost descoperite în ultimii ani mai multe zăcăminte importante de gaze naturale – Zohr, Afrodita, respectiv Tamar. Potrivit estimărilor United States Geological Survey, cantitatea totală de gaze naturale de pe fundul Mediteranei orientale, incluzând aici şi platforma continentală a Libanului, s-ar ridica la 340 miliarde de metri cubi.

O asemenea concentraţie de resurse energetice ar fi excelentă din punctul de vedere al consumatorilor europeni şi începe să suscite tot mai mult interesul statelor riverane bogatului bazin în hidrocarburi. Pentru economiile greu lovite de confruntări ale Libanului şi, mai ales, ale Egiptului, exportul de gaze naturale ar fi un instrument foarte propice pentru însănătoşire.

Cu toate acestea, rivalităţile din zonă par să submineze deocamdată posibilităţile concrete de transport al gazelor naturale către Europa.

Divizarea Ciprului şi neînţelegerile dintre Turcia şi Israel pun sub semnul întrebării soluţia cea mai simplă: o conductă Israel – Cipru – Turcia – Europa. O altă posibilitate ar fi lichefierea gazelor în Egipt şi transmiterea lor pe cale maritimă în Europa, ceea ce ar ridica probabil obiecţii din partea altor state interesate. O conductă directă Israel – Grecia se loveşte de condiţiile dificile de construcţie pe fundul Mediteranei, pe o distanţă atât de lungă.

Cu toate acestea, atunci când există suficient de puternice interese comerciale şi politice, rezolvările apar. Un exemplu ar fi conducta de petrol Baku – Tbilisi – Ceyhan, care, beneficiind de sprijinul SUA, a fost construită în cele din urmă pentru a uni energetic Azerbaidjanul de Turcia.

Primele indicii privind crearea unei convergenţe de interese, plecând de la perspectiva profiturilor din comercializarea gazelor, încep deja să apară. Reconcilierea graduală dintre Ankara şi Tel Aviv, începută în 2016, precum şi începerea discuţiilor despre reunificarea Ciprului, sunt semnalele că cererea imensă de gaze naturale din Europa ar putea contribui, în condiţiile în care ar exista şi sprijinul SUA, la depăşirea diferendelor regionale.

Citeşte pe larg analiza despre resursele de hidrocarburi din Mediterana orientală pe Bloomberg.