Cu ocazia a 60 de ani de la debutul construcției europene, Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA) a organizat masa rotundă cu tema „Uniunea Europeană – de la economic la politic. Managementul frontierelor UE”, unde s-a dezbătut pe marginea celor cinci scenarii posibile de reformare a Uniunii Europene, publicate de Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker pe 1 martie 2017.

Despre scenariul cel mai des menţionat – cel al Europei cu „mai multe viteze” sau, potrivit declaraţiei adoptate sâmbătă la Roma, „cu mai multe ritmuri şi intensităţi diferite” – din perspectiva statelor est-europene membre şi nemembre ale Uniunii Europene, am discutat cu unul dintre vorbitorii la eveniment, Ana Maria Costea, doctor în relaţii internaţionale şi studii europene, expert în cadrul Centrului de Studii Europene al SNSPA, pe problematica Europei de Est şi a securităţii în zona Mării Negre.

Ana Maria Costea coperta

Europunkt: Sâmbătă, 25 martie, liderii europeni au sărbătorit la Roma 60 de ani de Uniune Europeană, iar, joi, 23 martie, cu aceeaşi ocazie, SNSPA a organizat masa rotundă cu tema „Uniunea Europeană – de la economic la politic. Managementul frontierelor UE”. Care sunt meritele pentru care UE trebuie sărbătorită?

Ana Maria Costea: Uniunea Europeană este o organizaţie unică, ce a fost creată cu scopul de a asigura un grad înalt de stabilitate şi predictibilitate pe continentul european. Deşi organizaţia s-a confruntat de-a lungul anilor cu numeroase ameniţări de ordin securitar, fie că a fost vorba de sectorul economic, energetic, social, uman, chiar şi militar, Uniunea Europeană a demonstrat pe parcursul istoriei sale că poate evolua şi că este capabilă să transforme momentele de criză în oportunităţi de dezvoltare.

Dacă facem referire, de exemplu, la criza financiară, deci o ameninţare de ordin intern, sau la atitudinea revizionistă a Federaţiei Ruse în Ucraina, deci o ameninţare externă, putem observa că preferinţele naţionale ale statelor membre s-au coagulat spre a forma o poziţie comună în domenii unde acest lucru a fost foarte dificil de realizat, mai ales în ceea ce priveşte politica externă. Astfel avem în continuare o zonă euro funcţională şi sancţiunile la adresa Rusiei sunt menţinute, deşi unele state membre înregistrază pierderi financiare din cauza acestora.

Este totuşi o sărbătoare într-o atmosferă nu tocmai senină. Care sunt, în opinia dvs., primele 3 probleme cu care se confruntă UE la 60 de ani de înfiinţarea comunităţilor europene?

Un eveniment care a afectat şi va continua să afecteze Uniunea Europeană este cu siguranţă reprezentat de ieşirea Marii Britani din Uniune. Acest lucru nu are doar consecinţe de ordin intern, ci şi de ordin extern, având capacitatea de a pune sub semnul întrebării caracterul normativ al organizaţiei. În acelaşi timp, Brexit-ul reprezintă un proces de negociere, ce va dura ani, implicând costuri majore din punct de vedere financiar pentru Marea Britanie, demonstrând astfel că ieşirea din UE nu este o opţiune.

Următoarele provocări cu care se confruntă organizaţia astăzi sunt reprezentate de spaţiul învecinat, şi aici mă refer la relaţiile cu Federaţia Rusă şi Turcia. Cele două au demonstrat pe parcursul anilor că pot fi parteneri incomozi pentru liderii de la Bruxelles. Astfel regiunea Mării Negre ar trebui să devină de o importanţă strategică pentru UE, România având aici o oportunitate majoră, dar şi o responsabilitate pe măsură în aducerea acestui subiect pe agenda europeană.

Una dintre posibilele soluţii identificate de lideri ai instituţiilor europene, precum preşedintele Comisiei, Jean-Claude Juncker, şi de şefi de state şi de guverne din statele membre occidentele, precum cancelarul german Angela Merkel, este denumită generic „Europa mai multor viteze”. Explicaţi, vă rog, cititorilor ce înseamnă mai exact acest lucru în viziunea liderilor vest-europeni?

Din păcate nu vă pot spune opinia liderilor europeni, ci mai degrabă propria opinie. Consider că Europa mai multor viteze reprezintă ceea ce UE este astăzi şi anume o organizaţie eterogenă, care în mod natural se dezvoltă diferit pe domenii diferite, având în vedere interesele diverse ale celor 28 de state membre. Nu trebuie să uităm nici de faptul că posibilitatea de „opt in” şi „opt out” sunt stipulate în tratat, astfel că este dreptul statelor membre de a coopera consolidat acolo unde doresc şi pot amâna cooperarea pe alte domenii.

Unitatea în diversitate din punctul meu de vedere, nu înseamnă că toţi suntem la fel sau că acţionăm la fel, ci mai degrabă că suntem diferţi, datorită factorilor care ţin de excepţionalitatea fiecărui stat în parte, datorită faptului că am aderat la Uniune în momente diferite şi că factorul geografic se prezintă cu diverse riscuri şi oportunităţi pentru fiecare, dar că UE a evoluat din ce în ce mai mult mai ales în momente de criză pentru că statele membre au decis acest lucru.

Ce ar însemna pentru România şi români Europa mai multor viteze? Să ne bucurăm sau să ne îngrijorăm? Să susţinem sau să ne împotrivim?

Nu cred că Europa mai multor viteze este ceva dezirabil sau nu, ci mai degrabă o imagine a Uniunii ce ţine de noi să o transformăm într-o oportunitate sau o ameninţare. Oportunităţile statului român sunt numeroase, datorită poziţionării geografice şi nu numai, însă a lăsa Sinergia Mării Negre să intre într-un con de umbră, nu este o opţiune strategică.

Cum aţi descrie poziţia şi acţiunile întreprinse până acum de autorităţile române faţă de scenariul Europei cu mai multe viteze?

Din păcate România nu a fost printre cele mai active state din interiorul UE, iar întâzierea cu care se face auzită agenda 2019 pentru Presedinţia Consiliului UE nu face decât să întărească acest argument. Nici când a făcut parte din grupul 2 din valul 10+2 nu a dat dovadă de voinţă şi pregătire. Nici când rata de absorbţie în ceea ce priveste fondurile europene a fost extrem de scăzută, statul român nu a fost printre statele active. Ceea ce România a susţinut şi ar trebui să susţină în continuare este calea europeană a Republicii Moldova. Ce acţiuni ar mai putea face? Aşa cum spuneam mai devreme să readucă pe agenda de discuţii europene regiunea Mării Negre şi importanţa vecinătăţii estice.

Ce va însemna Europa mai multor viteze pentru vecinătatea estică UE, pentru state precum Republica Moldova şi Ucraina?

Uniunea Europeană are nevoie de un spaţiu învecinat stabil şi predictibil, astfel că Europa estică ce nu este parte a organizaţiei nu poate fi ignorată. A fi un actor global însemnă în primul rând a fi un lider regional. Uniunea Europeană are nevoie de o Politică Europeană de Vecinătate din ce în ce mai dezvoltată în sensul adaptabilităţii  pe nevoile şi cerinţele statelor partenere şi nu de o menţinere a unei abordări de sus în jos.

De asemenea, relaţia cu Federaţia Rusă este un punct cheie în această ecuaţie, mai ales că până la un punct acţiunile Moscovei în Europa de Est, cu precădere în Ucraina, au fost şi sunt predictibile şi poate chiar raţionale din perspectiva unui stat ce se declară a fi o putere regională eurasiatică ce priveşte Kievul ca parte din propria sa identitate. Consider că este mai ales responsabilitatea statelor estice din interiorul UE să readucă pe agenda europeană Parteneriatul Estic, program ce din nou trebuie pliat pe necesităţile Moldovei şi ale Ucrainei. Totuşi responsabilitatea este bi-direcţională, astfel încât şi cele două stare menţionate mai sus trebuie să dea dovadă de voinţă politică şi de capacitate de reformare în conformitate cu normele europene.

 

Ana Maria Costea este expert în cadrul Centrului pentru Studii Europene, Școala Națională de Studii Politice și Administrative și deţine titlul de doctor în relaţii internaţionale și studii europene. În prezent este cadru didactic asociat la Școala Națională de Studii Politice și Administrative, Departamentul de Relații Internaționale și Integrare Europeană (DRIIE) şi editor al jurnalului academic Europolity. De asemenea, Ana Maria Costea este manager al proiectului de cercetare “Noile riscuri la adresa securităţii internaţionale” şi asistent manager proiect în cadrul Centrului de Excelenţă Jean Monnet “In&out: Understanding the EU beyond its borders”. Ariile sale de interes sunt: politica externă a UE, Europa de Est, NATO, securitatea cibernetică și riscurile asimetrice.

 

Tags: , , , , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu