Mediul virtual, prin accesibilitatea și distribuția largă (și în timp real), a oferit șansa nesperată pentru idiot să se facă auzit. Sau cel puțin așa crede boul, trăind indefinit corolarul potrivit căruia nu contează cât ești de prost, veșnic vei găsi câțiva mai cretini decât tine, care să te considere interesant.

Evident că povestea e valabilă doar în niște limite, mai mult sau mai puțin fixe, drept dovadă șpemii de imbecilități vânturate pe aici, dar care au trăit mai puțin decât o Drosophila melanogaster.

E adevărat că și subiectele zilei sunt la fel de efemere, rareori unul sau altul adunând ceva emoție. O mică parte stă și ascultă, masa e aia care face larmă. Evident, idiotul va dezbate cu și mai ales fără sens, orice, fără nimic lângă: o documentare, o verificare, o minimă analiză, o umană îndoială. Păstrează doar plăcerea de a cleveti, de a se auzi și de a se crede singur. Asta ne amintește de valentul Planchet, cel aflat în slujba lui d’Artagnan, care fusese găsit pe podul de la Tournelle, din Paris, unde scuipa în apă, ca să stârnească cercuri. Nobilă și visătoare îndeletnicire, ce l-a calificat fără întârziere pentru misiunea de a curăța după bătăiosul muschetar.

Dincolo de aceste generalități până la urmă, nici idiotul și nici înțeleptul nu sunt subiectul zilei, ci doar actanții momentului. Ce-mi atrage atenția este paralela cu tranșeele primei conflagrații mondiale, unde în noroiul murdar, oameni de la baza societății putrezeau de vii sau putrezeau după ce mureau alături de elitele vremii, sub arme și ele. Războiul adusese la un loc clase sociale diferite, vag conștiente de esența sau detaliile celeilalte și care, poate și din cauza asta se urau visceral reciproc. Ideea e că bulversantul eveniment a pus la un loc și idiotul și aristocratul educat, și țăranul și orășeanul, într-un melanj social apocaliptic.

Desigur, s-au schimbat idei, fotografii, adrese, cântece, informații, au fumat același chiștoc împuțit, s-au scufundat în același noroi infect și nu de puține ori au murit la fel, unul lângă altul. Au devenit, prin toate acestea, conștienți unul de celălalt, și-au cunoscut valorile și limitele lor. Și-au cunoscut reciproc lumea.

Treaba asta a schimbat nu doar oamenii, ci a schimbat mentalitățile lor, modul lor de gândire și de raportare la ceilalți, într-un fel în care a modificat Europa fundamental (și apoi restul planetei).

Revenind la mediul virtual, acesta are unele analogii cu fronturile Primului Război Mondial. Idiotul, savantul, mediocrul, intelectualul, prostul, înțeleptul, toți aceștia zac în aceleași tranșee, schimbă idei, află lucruri, fac greșeli, se complac și se tolerează cumva, poate și mor și în general se amestecă cumplit.

Ce va însemna treaba asta pentru mica noastră lume peste un secol?

 

Tags: , , , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu