Atentatele teroriste din ultimii ani au produs puternice modificări în modul în care societățile europene își proiectează valorile și obiectivele. În mod inevitabil, campaniile electorale nu s-au putut distanța de această problemă, oferind candidaților populiști oportunitatea de a critica ineficienţa instituţiilor statului de a oferi securitate propriilor cetățeni. Din această perspectivă, atentatul terorist din seara de 20 aprilie de la Paris a readus în discuție, în plină campanie electorală, problematica terorismului în spațiul european.

Bogdan Călinescu, director al Institutului de Cercetări Economice şi Fiscale (IREF) din Paris şi preşedinte-fondator al asociaţiei Entrepreneur Junior, ne oferă o imagine de ansamblu cu privire la implicaţiile atacurilor teroriste asupra alegerilor prezidenţiale din Franţa, în interviul acordat lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt.

1

Vladimir Adrian Costea: Care sunt principalele mesaje pe care atacurile teroriste din Franța le-au transmis în acest an?

Bogdan Călinescu: În ultimii ani, Franţa a fost victima mai multor atacuri teroriste. Din 2015 până astăzi – deci în numai doi ani – terorismul islamist a făcut 240 de victime. E enorm pentru o ţară democratică precum Franţa. Ultimele victime au fost polițiști sau militari care se aflau în serviciu în cadrul operațiunii de protecție a unor obiective turistice. Scopul acestor acțiuni e dublu: pe de o parte, sunt omorâți reprezentanți ai forțelor de ordine, pe de alta, teroriştii doresc să sperie turiștii. De altfel, numărul turiștilor a scăzut la Paris cu 6 % în 2016 și cu 3 % în primele luni ale anului 2017.

În ce măsură atacurile teroriste au influențat campania electorală și opțiunea de vot a cetățenilor francezi în primul tur al alegerilor prezidențiale?

Nu mai puțin de 11 candidați au fost prezenți la alegerile prezidențiale din Franța. Din aceștia 11, cel puțin opt erau făţiş marxişti, doi cu poziţii « marxizante » (împotriva bogaților, sistemul financiar văzut drept țap ispășitor, egalitarismul ca obiectiv de atins etc…). Doar unul singur – François Fillon – a avut curajul să propună mai multă libertate economică și câteva reforme cu bun simț.

E o dramă teribilă să vezi că în Franța anului 2017, cel puțin trei candidați la prezidențiale se consideră fără jenă comuniști! Vă imaginați scandalul dacă unii s-ar fi prezentat ca fiind naziști?! Sigur că mai mulți candidați, precum Marine Le Pen și François Fillon au avut un discurs mai dur la adresa terorismului islamist decât ceilalți. Marine Le Pen nu avea însă nevoie de atentate ca să câștige voturi. E identificată clar ca fiind principala opozantă a islamismul radical. De altfel, a şi obţinut, în primul tur, cel mai ridicat scor din istoria partidului Frontul Naţional și, în al doilea tur, un scor dublu (34 %) față de cel obținut de tatăl ei la alegerile prezidențiale din 2002.

Nu putem afirma cu siguranță dacă Benoît Hamon, candidatul socialist, a obținut un scor catastrofal (6 %) din cauza faptului că în campania electorală a eludat practic problema terorismului. Candidatura lui părea de la bun început complet defazată.

Oricum, așa cum a spus filozoful Pascal Bruckner, „internaționala islamistă e foarte puternică” și „islamofobia a devenit o armă de intimidare masivă”.

Cum se pliază discursul populist utilizat de Le Pen în raport cu problematica atacurilor teroriste?

Discursul populist al lui Marine Le Pen prinde la alegători prin violența atacurilor împotriva islamismului. Ea combină această critică cu acuzațiile împotriva Europei, a deschiderii frontierelor, a libertății de a circula… Argumentele invocate nu sunt decât parţial corecte deoarece mulţi dintre teroriști sunt cetățeni francezi. E clar însă că populația franceză e speriată de terorism și de imigrația musulmană. Există teritorii ieșite de sub controlul autorităților atât în zona pariziană cât și în alte orașe mari precum Lyon sau Marsilia. Tinerii musulmani – francezi sau nu – care refuză să să se integreze și care urăsc Franța și valorile ei reprezintă o problemă ce va fi greu de rezolvat în anii următori.

Care sunt reverberațiile pe care atacurile teroriste din Franța le produc pe scena internațională?

Până și în România am prieteni care mi-au spus că le e frică să vină la Paris din cauza atentatelor. Franța și Belgia sunt considerate cuiburi de teroriști. Generația musulmană tânără e foarte numeroasă și Statul-providență le-a permis totul, inclusiv asistenţă socială fără să le ceară nimic în schimb. Ei sunt exemplul perfect al eșecului politicii de integrare în Franța.

 

Bogdan Călinescu s-a născut în 1969 la Iași. În 1991 a plecat la studii în Franța unde a absolvit Institutul de Ştiinţe Politice din Paris. A lucrat în diferite întreprinderi și Organizații private de cercetare economică și politică.

Între 1997 și 2007 a fost președintele Institutului francez de politici publice (IFRAP) unde a lansat revista Société Civile.

Actualmente este director al Institutului de Cercetări Economice şi Fiscale (IREF) din Paris şi președinte-fondator al asociației Entrepreneur Junior.

Între 2006 și 2010, a fost profesor invitat la Universitatea Marne-la-Vallée unde a ținut un curs despre liberalism. Din 2010, conduce la Universitatea din Pontoise un seminar despre societatea civilă și rolul think-tank-urilor într-o democrație.

A publicat zeci de articole şi Studii economice şi politice în ziare şi reviste prestigioase : Le Figaro, Les Echos, l’Opinion, The Wall Street Journal, Le Figaro Magazine, Revue des Deux mondes, etc…

Este autorul (sau co-autorul) mai multor cărţi publicate în Franţa sub pseudonimul Nicolas Lecaussin: Cet Etat qui tue la France (Plon, 2005), L’absolutisme efficace (Plon, 2008), Au secours ! Ils veulent la peau du capitalisme (First Editions, 2009), A quoi servent les riches (Lattès, 2012), L’Obsession anti-libérale française (libréchange, 2014), Anti-Piketty (libréchange, 2015), Echec de l’Etat (Editions du Rocher, 2017).

În România contribuie lunar la revista Timpul şi a publicat : Franţa, Europa, România. Eseu despre economie, politică şi libertate (Humanitas, 2014) cu o prezentare de Horia-Roman Patapievici şi Anti-Piketty (2016).

 

Tags: , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu