Vizita Președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, în România a readus în discuție problematica reprezentată de avantajele și dezavantajele menținerii Mecanismului de Cooperare și Verificare asupra României. La 10 ani de la aderarea în Uniunea Europeană, în perspectiva deţinerii Președinției Consiliului Uniunii Europene în prima jumătate a anului 2019, menţinerea MCV aduce în discuție, în același timp, capacitatea României de a deveni un membru cu drepturi depline în cadrul Uniunii Europene.

Daniela Ciochină, fost reprezentant al societăţii civile în CSM, conferenţiar universitar doctor la Universitatea Dimitrie Cantemir, a analizat progresele și provocările înregistrate de reformarea justiției în România, în contextul monitorizării României în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare, în interviul pe care l-a oferit lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt.

 2

Vladimir Adrian Costea: Pentru început, vă rog să-mi spuneţi cum influenţează justiţia asupra societăţii şi statului de drept Care sunt principalele reverberaţii pe care justiţia le produce?

Diana Ciochină: Esențial pentru statul de drept este să aibe un sistem judiciar funcțional, și să nu fie pusă la îndoială independenţa judiciară. Aceasta nu ne ajută dacă este recunoscută doar în legislație, ci trebuiesc asigurate și aparate, astfel încât statul de drept să confere cetățenilor săi încredere în actul de justiție.

Atunci când ne aflăm în fața unor atacuri la sistemul judiciar, când activitatea organelor de urmărire penală este împiedicată sau ignorăm și nu punem în aplicare hotărâri judecătorești, încrederea în sistemul de justiție este compromisă. Modul în care este înfăptuită justiția influențează în mod direct funcționarea societății românești, separația puterilor în stat, dezvoltarea economică și socială care se reflectă în standardul de viață al cetățenilor.

În ce măsură considerați utilă ridicarea acestui mecanism în perioada următoare?

Este primordial de pus în discuţie baza legală a MCV. Care este aceasta? Mai este în vigoare?

Părerea mea este că MCV-ul este încă în funcțiune în lipsa une baze legale valabile, iar menținerea lui – chiar și cu acordul autorităților române -, reprezintă o încălcare a principiului atribuțiunii a instituțiilor europene, în afara tratatelor, ceea ce înseamnă încălcarea acestora. Mai cu seamă, condiționarea România de intrare în Schengen prin îndeplinirea obiectivelor MCV.
Nu am fost niciodată o susținătoare în ceea ce privește MCV-ul. Am fost de acord cu accepțiunea de cooperare nu și cu cea de verificare, socotindu-l ca pe un mecanism de colaborare. Atât. Și nu pentru că obiectivele acestuia nu ar fi utile, ci dimpotrivă. Consider însă, că suntem capabili și singuri să facem modificările necesare în sistem și să-l menținem funcțional, dacă asta se dorește într-adevăr. Adevărat, “importul” de bune practici într-un anumit domeniu și din alte state care au demonstrat funcționalitate și rezultate eficiente este bine venit.

Ce înseamnă MVC-ul? După ce nu vom mai fi monitorizați, nu vom mai face progrese, nu vom căuta să construim și să menținem un sistem juridic funcțional și independent?

În continuarea, consider că România a depășit etapa reformei sistemului judiciar, acum consolidând sistemul, iar Comisia Europeană nu mai este nevoită să fie în defensivă pe acest subiect.

Care sunt principalele direcții pe care Uniunea Europeană le monitorizează prin intermediul MCV în România?

Uniunea Europeană are patru obiective de referință pe care le monitorizează prin intermediul Mecanismului de Cooperare și Verificare.

Obiectivul de referință nr. 1: Garantarea unui proces judiciar mai transparent și mai eficient, în special prin consolidarea capacităților și a responsabilității Consiliului Superior al Magistraturii. Raportarea și evaluarea impactului noilor coduri de procedură civilă și penală.

Obiectivul de referință nr. 2: Înființarea, conform celor prevăzute, a unei agenții de integritate cu responsabilități în domeniul verificării patrimoniului, a incompatibilităților și a conflictelor de interese potențiale, precum și cu capacitatea de a adopta hotărâri obligatorii care să poată duce la aplicarea unor sancțiuni disuasive.

Obiectivul de referință nr. 3: Continuarea, în baza progreselor realizate deja, a unor cercetări profesioniste și imparțiale cu privire la acuzațiile de corupție la nivel înalt.

Obiectivul de referință nr. 4: Adoptarea unor măsuri suplimentare de prevenire și combatere a corupției, în special în cadrul administrației locale.

Care sunt progresele înregistrate de România în privința reformării justiției pe fondul monitorizării MCV?

Vreau să cred că aceste obiective sunt ale României, cu sau fără MCV, și acestea s-au vrut a fi implementate pentru o bună dezvoltare economică și socială a țării, pentru a nu fi afectată viața de zi cu zi a cetățenilor.

Deoarece nu există o unitate de măsură pentru a cântări independenţa sistemului judiciar, face destul de dificil procesul de măsurare a acestuia. Însă, pot fi folosiți o serie de repere care pot fi luate în considerare pentru a sublinia progresele înregistrate în domeniu. Acestea sunt cunoscute publicului larg și au fost semnalate și în raportul MCV.

Încep prin a menționa unul dintre cele mai vizibile procese de schimbare care a avut loc în România prin care s-a realizat anchetarea, urmărirea penală, judecarea, precum și condamnarea în cazul corupției la înalt nivel a unui număr considerabil de politicieni marcanți, funcționari publici, magistrați și oameni de afaceri.

Am asistat la decizii ale Curții Constituționale care au respectat și apărat drepturile fundamentale atunci când au existat deficiențe ale echilibrului puterilor în stat și care au contribuit la menținerea independenței sistemului.

Instituția pe care Constituția o desemnează ca fiind apărătorul principal al independenței justiției  – și mă refer aici la Consiliul Superior al Magistraturii  – a jucat un rol activ în apărarea independenței și reputației sistemului judiciar, independenței și a imparțialității magistraților, în sancționarea abaterilor profesionale și disciplinare ale magistraților, în special cazurile de comportament neadecvat, de incompetență profesională și de neglijență gravă dar nu în ultimul rând ale celor de corupție.

Au fost modificate procedurile de intrare în magistratură sau promovarea la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru o consolidare cât mai trainică a independenței sistemului, precum și pentru o cât mai bună calitate a actului de justiție prin profesionismul magistraților (în perioada 2007-2012 aproape jumătate din noii judecători și procurori au intrat în magistratură prin utilizarea dispozițiilor legii care permit admiterea directă, spre deosebire de recrutarea în urma unei formări de doi ani în cadrul Institutului Național al Magistraturii).

Un proces important și nu lesne de pus în aplicare îl reprezintă modernizarea legislației prin implementarea noilor coduri civile și penale, un proces cu implicații majore.
Activitatea Agenție Naționale de Integritate în materie de prevenție s-a dezvoltat în continuare și a sporit în contextul pregătirii alegerilor locale și generale din 2016. În plus, ANI a creat PREVENT, un sistem de detectare ex-ante a conflictelor de interese potențiale în achizițiile publice pentru a împiedica atribuirea contractelor în cazul în care se detectează eventuale conflicte de interese și nu sunt puse în aplicare măsuri corective. Acestea vor completa verificările ex-ante ale Agenției pentru Achiziții Publice (ANAP). Legea privind instituirea sistemului PREVENT a fost adoptată de Parlament în octombrie 2016.
Desigur multe altele …

Subliniez faptul că numai prin contribuția și colaborarea tuturor instituțiilor din domeniu poate fi înfăptuit actul de justiție curat și corect. Nu consider că o instituție sau alta are un rol mai important sau mai puțin important.

Care sunt provocările care au rămas nerezolvate în România în domeniul justiției?

Aș începe cu integritatea în cadrul sistemului judiciar care mai are încă misiunea grea de a câștiga încrederea opiniei publice. Să ne amintim că și în 2016, DNA a trimis în judecată 7 judecători și 8 procurori. Instanțele au pronunțat condamnări definitive împotriva a 9 judecători. Desigur aceste cazuri sunt în scădere faţă de 2015. Chiar și rata sancțiunilor, precum și frecvența acestora, excluderile din magistratură, contribuie la defăimarea sistemului.

Practica neunitară, neconcordanța cu privire la decizii. Lipsa unui mecanism de unificare a practicii judiciare la nivel de Curte de Apel.

Reticența Parlamentului sau a altor autorități publice de a pune în aplicare sancțiunile care decurg din hotărârile definitive și irevocabile în cazurile ANI. Întârzierea privind executarea sau neexecutarea hotărârilor judecătorești definitive împotriva statului, cum ar fi rambursarea impozitelor, drepturile de pensie sau oprirea lucrărilor atunci când o instanță a hotărât că autorizația de construcție este ilegală.

Dificultăți sau reticența din partea Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) în executarea hotărârilor de confiscare în cauzele penale. Estimările realizate de Ministerul Justiției și de parchete cu privire la recuperarea efectivă de către stat dau cifre între 5 și 10 % din sumele confiscate prin hotărârile judecătorești definitive. Durata procedurilor judiciare.

Logistica la nivelul sistemului judiciar (lipsa unor spații corespunzătoare de desfășurare a actului de justiție, infrastructura IT etc..)

Relația cu Mass-Media, mă refer aici la mediatizarea excesivă a cauzelor aflate pe rol înainte ca acestea să fie definitive.

Sistemul penitenciarelor, care nu mai este un secret pentru nimeni, și care se confruntă la ora actual cu un deficit de cel puțin opt mii de locuri de cazare.

 

Tags: , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu