În ultimii ani, partizanatul politic din jurnalism a devenit o temă recurentă a dezbaterii publice. Fiecare tabără politică îi impută celeilalte utilizarea media pentru a propaga subiectiv şi rău intenţionat mesajele dorite, în vreme ce corpul profesional al jurnaliştilor se remarcă mai degrabă prin dezorganizare, decât prin solidaritate şi impunerea unor standarde interne de calitate şi de etică.

Europunkt vă propune să parcurgeţi un interviu pe care Ioana Avădani, directorul Centrului pentru Jurnalism Independent, i l-a acordat lui Vladimir Adrian Costea, despre noile provocări la adresa libertăţii de exprimare în mass media.

 Avădani-1

 

Vladimir Adrian Costea: Cum se prezintă astăzi libertatea de exprimare a mass media în România? Dar la nivel global?

Ioana Avădani: Trăim într-o perioadă paradoxală: o libertate de exprimare aproape nelimitată coexistă cu cenzură aspră, monitorizare apropiată și amenințări nebănuite. Cred că cea mai bună explicație a acestui paradox este că nu mai avem doi actori care se confruntă – media profesionale, pe de-o parte și guverne, pe de altă parte. Indivizii au devenit parte importantă a conversației publice, actori privați (companiile furnizoare de servicii de internet, marii agregatori de conținut, de exemplu) pot decide cine ce informație primește și când. Întreaga materie a „libertății de exprimare” s-a schimbat și continuă să se schimbe și soluțiile pentru garantarea ei devin din ce în ce mai complicate.

Care sunt principalele forme de cenzurare a libertății de exprimare a mass media? Care este imixtiunea politicului și economicului în mass media? Cum este afectată libertatea de exprimare în urma acestor imixtiuni?

Dacă ne referim la România, cenzura economică și auto-cenzura sunt, cu siguranță cele mai frecvente forme. Subiecte pe care mass media nu le tratează pentru a proteja interesele economice sau de grup (care se traduc, în esență, tot în interese economice) ale patronilor sau beneficiarilor finali (cei care nu apar în acte), subiecte pe care mass media nu le poate trata din lipsa mijloacelor financiare (când ai doar doi reporteri în redacție, cel mai probabil îi folosești „să ia știri de pe net”), subiecte pe care reporterii nici măcar nu mai încearcă să le trateze pentru a nu ofensa plătitorii de publicitate sau mai marii zilei.

Care sunt noile provocări pe care le identificați în privința restrângerii libertății de exprimare în cadrul mass media?

Remarcăm tot mai multe încercări de a găsi soluții legale „tradiționale” pentru problemele legate de era digitală. Rezultatele sunt neadecvate, neaplicabile practic și uneori de-a dreptul absurde. Vedem din ce în ce mai des soluții juridice de ștergere a unor materiale de pe internet. Legale, în lumina Codului Civil românesc, dar lipsite de respect pentru mass media și pentru istoria colectivă digitală. Unele dintre aceste materiale sunt, poate, dăunătoare pentru imagiena unei persoane dar sunt, în același timp, și adevărate. Un proiect de Directivă europeană încearcă să protejeze depturile de autor ale marilor case editoare impunând taxe pe „snippets” (acele mici anunțuri formate din titlu, „acroș”,  posibil o fotografie și link). Acele mici semnalări cărora le dăm „share” pe rețelele sociale. Dacă Directiva trece în această formă, vom ajunge să plătim pentru semnalarea unor materiale care, în sine, se găsesc gratuit pe site-urile respectivelor  case editoare. Se întrevăd soluții legale care să permită unor actori privați să închidă accesul la Internet al unor conținuturi (vezi, din nou, protecția drepturilor de autor, prin care deținătorul drepturilor poate cere  furnizorului de servicii de Internet închiderea unui site, chiar și în lipsa unei hotărâri judecătorești). Se caută soluții pentru limitarea discursului urii și al fake news – și cele mai simple implică filtrarea conținutului în baza unui set de cuvinte cheie sau a unor adrese IP. Astfel, vom ajunge ca „cenzura” să fie practicată de algoritmi, nu de oameni, în urma unei judecăți bazate pe criterii cu respect față de libertatea de exprimare.

Care sunt măsurile pe care le considerați necesare pentru a garanta libertatea de exprimare?

Dacă aș avea soluții de-a gata, aș fi o persoană la foarte mare căutare și, probabil, foarte bogată. Dar nimeni nu are astfel de soluții. Căci soluțiile presupun, mai degrabă, procese decât acțiuni sau decizii singulare. Două sunt direcțiile majore pe care le văd importante.

Prima este extinderea dialogului privind libertatea presei pentru cuprinderea unui număr cât mai mare de actori relevanți. Dintre aceștia nu trebuie să lipsească cei cu competențe tehnice, care pot propune sau valida soluții care chiar să aibă sens într-un mediu atât de fluid, de transnațional precum cel digital. Legile făcute în birouri, sub presiunea unor grupuri de interese riscă să fie, în cel mai bun caz, ridicole și, în cel mai rău caz, restrictive și dăunătoare.

O a doua direcție foarte importantă, în opinia mea, este educarea publicului, creșterea simțului critic și a competențelor digitale la nivelul întregului public. Nu este suficient să îți dorești să oprești știrile false, propaganda și manipularea. E nevoie ca publicul însuși, o masă critică a acestuia, să înțeleagă aceste concepte, să poată identifica minciuna și manipularea, să o respingă și să nu o mai transmită mai departe. Cum spuneam, în zilele noastre, publicul însuși a devenit parte din „mass-media” și lucrul acesta cere o recalibrare a eforturilor de educație.

 

Ioana Avădani este directorul Centrului pentru Jurnalism Independent. Are o experienţă în presa de  peste 20 ani, lucrând  ca ziarist de agenţie de presă şi în televiziune.

În 2013 a primit. Premiul Cetățean European al Anului din partea Parlamentului European pentru activitatea sa în mass media.

În poziţia sa de director al CJI, Avădani a condus programe mergând de la pregătirea profesională a jurnaliştilor şi asistenţă acordată companiilor de media, la advocacy în domeniul legislaţiei de media, al transparenţei şi al bunei guvernări, precum şi la consolidarea asociaţiilor de jurnalişti şi a eforturilor de auto-reglementare.

Ioana Avădani este membră a Consilului IFEX, cea mai mare retea mondială de organizatii actionind in domeniul libertății de exprimare. Este membră a Team Europe (o echipă de experţi independenţi creată de Comisia Europeană pentru diseminarea temelor europene) A fost membră în consiliului consultativ al Burselor Rosalynn Carter pentru jurnalism pe probleme de sănătate mintală, derulat de Centrul Carter (Atlanta, Georgia) și președinte al rețelei sud-est europene de profesionalizare a media (SEENPM). A publicat numeroase articole şi studii dedicate situaţiei mass-media din România şi a susţinut prezentări la multe manifestari internaţionale organizate de Comisia Europeana, OSCE, Banca Mondială, Consiliul Europei, etc. De asemenea, a publicat numeroase traduceri literare din limba engleză.

 

 

Tags: , , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu