În primul semestru al anului 2019, România va fi responsabilă de președinția rotativă în cadrul Consiliului Uniunii Europene (format din reprezentanții guvernelor naționale). Astfel, România va deveni cea de-a patra țară din Europa de Est, după Letonia în 2015, care va prezida în cadrul Consiliului UE.

Maria Suman, consultant pentru politică comercială și comunicare în cadrul unei Asociații europene în Bruxelles, a analizat obiectivele şi pregătirile României în exercitarea Președinției Consiliului Uniunii Europene.

2

Vladimir Adrian Costea: Care este importanţa deținerii Președinției Consiliului UE din 2019? Cum poate România “profita” de pe urma acestei oportunități?

Maria Suman: Președinția Consiliului Uniunii Europene îi revine fiecărui Stat membru pe o perioadă de 6 luni, printr-un sistem de rotație. Prin urmare, timp de 6 luni, Statul membru care deține Președinția are rolul de a asigura continuitatea dosarelor aflate în lucru la nivelul Uniunii Europene, dar și de a iniția propuneri considerate priorități atât la nivel național cât și european. Spre exemplu, recenta criză a migranților a constituit o prioritate pentru Malta, dar și pentru celelalte state membre. În acest sens, cooperarea și consensul între Statele membre este esențial, în vederea adoptării dosarelor negociate. În trecut au existat cazuri în care dosare considerate sensibile pentru anumite state membre au pus piedici în punerea în practică a priorităților statului care deținea președinția rotativă.

Concret, Președinția are rolul de a coordona toate grupurile de lucru din cadrul Consiliului, dar și de a asigura un dialog eficace între Consiliu, Parlamentul European și Comisia Europeană. Mai mult, Președinția ar trebui să adopte o poziție neutră în negocieri, evitând ca interesele naționale să depășească prioritățile Uniunii. De asemenea, țara care deține Președinția timp de cele 6 luni are oportunitatea de a își face cunoscute tradițiile, cultura și specificul național.

Pentru România, a deține Președinția Consiliului UE în ianuarie 2019 reprezintă o oportunitate, dar și o responsabilitate semnificativă.

Numărându-se printre statele membre considerate « noi », România va trebui să demonstreze progresul realizat în cei 12 ani de la aderarea la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, dar și să dea dovadă de o veritabilă expertiză în problemele europene. În acești ani țara noastră a suferit schimbări majore, atât ca stat, dar și ca societate. România numără printre cei mai mulți cetățeni cu o atitudine pro-europeană, ceea ce reprezintă un avantaj clar comparativ cu alte state în care euroscepticismul ia amploare. Mai mult, 2019 va fi anul în care Marea Britanie va înceta să se numere printre cele 28 de State membre UE. Iar Consiliul, împreună cu cetățenii Uniunii și Statele membre vor fi nevoiți să se adapteze la această realitate.

Recent Uniunea s-a confruntat cu o serie de puncte de cotitură: criza financiară și responsabilitatea gestionării crizei refugiaților sunt doar câteva cazuri. Pe lângă acestea, creșterea sentimentelor eurosceptice și a partidelor anti-europene au facilitat o oarecare diviziune de opinii între statele membre, care s-a simțit mai ales în ultimul an.

România va avea rolul de a întări imaginea țării, prin punerea în practică de idei și demonstrarea expertizei în privința Uniunii Europene și a politicilor cheie. Mai mult, eroziunea sentimentului pro-european în statele aflate în vecinătatea est-europeană poate fi contrabalansat printr-o Președinție dinamică și vizibil pro-europeană.

Pentru țara noastră, deținerea Președinției Consiliului UE va reprezenta o oportunitatea de a-și face simțită vocea și potențialul în domenii cheie prin punerea în practică a expertizei acumulate în ultimii 12 ani de la aderare. Pe lângă acestea, poziția geografică a țării noastre reprezintă un rol strategic în menținerea siguranței în zona estică a Europei, și aici mă refer la situația din Ucraina și Republica Moldova – potențial pentru România de a-și intensifica activitățile diplomatice pentru a facilita dialogul între UE și țările din vecinătatea estică.

Care sunt politicile în cadrul cărora România ar putea aduce o contribuție importantă?

Cele 6 luni reprezintă și o oportunitate de a promova politicile ce reprezintă un interes național. Cu toate acestea, este important să se țină cont de faptul că aceste politici ar trebui să reprezinte o prioritate la nivelul întregii Uniuni, astfel apare riscul de a avea discuții în contradictoriu cu celelalte state membre, iar dosarele riscă să nu fie aprobate în Consiliu.

Spre exemplu, în 2013, Grecia a deținut Președinția Consiliului UE. În acea perioadă am lucrat ca stagiar în Secretariatul general al Consiliului, în Directoratul general pentru probleme sociale și ocuparea forței de muncă.

Fiind implicată în activitatea zilnică a Președinției Greciei am avut ocazia să înțeleg modul în care un stat membru se asigură că problemele naționale sunt ascultate la nivel european. Așadar, confruntându-se cu o criză a locurilor de muncă, șomaj ridicat, criză economică și probleme sociale, Grecia a decis să pună cea mai mare importanță pe politicile sociale.

În cazul României, așa cum am discutat în policy brief-ul redactat împreună cu colegii de la Europuls – centrul de expertiză europeană, politica energetică ar trebui să se numere printre prioritățile României în calitate de deținătoare a Președinției Consiliului UE în 2019. De ce? Politica energetică se numără printre cele zece priorități ale Comisiei Juncker, energia fiind plasată în centrul Uniunii Europene chiar din 1951, o dată cu înființarea Comunității Cărbunelui și Oțelului. Concret, propunerea de a realiza o Uniune Energetică lansată de Comisia Europeană în 2015 reprezintă o oportunitate pentru economia în creștere a României, dar și pentru dezvoltarea unui sector care ar putea întări poziția întregii Uniuni, mai ales în negocierile cu Rusia pentru contractele aprovizionării cu gaze naturale. UE importă mai mult de jumătate din energia pe care o consumă, dependența sa de import fiind considerabilă pentru petrolul brut (mai mult de 90%) și gaze naturale (66%).

Mai mult, statele localizate în Estul Europei tind să fie mai vulnerabile în ceea ce privește importul de energie din cauza, printre altele, a lipsei investițiilor în infrastructură și a surselor regenerabile de energie. Securitatea aprovizionării cu energie vizează fiecare stat membru, acest lucru este valabil în special în cazul regiunilor mai puțin integrate și conectate, precum țările baltice și Europa de Est. Din acest motiv, România, beneficiind de vizibilitate sporită pe parcursul celor 6 luni de Președinție a Consiliului Uniunii Europene, ar putea atrage atenția asupra uneia din prioritățile cheie nu doar pentru zona de Est a UE, dar și pentru securitatea Uniunii în integralitate. Totodată România trebuie să aibă în vedere păstrarea a 5 elemente strategice cheie pentru asigurarea atingerii obiectivelor stabilite în cadrul pachetului Comisiei „Energie curată pentru toți europenii” când va deține Președinția UE. Aceasta, pe lângă eforturi diplomatice de a acoperi eventualele goluri lăsate de ieșirea Marii Britanii din UE. O problemă constantă rămân necesitățile diferite ale Statelor Membre UE în ceea ce privește importul de energie. Spre exemplu, unele state membre importă 100% surse energetice din Rusia, pe când altele, se aprovizionează cu mai puțin de 5% din aceeași sursă. În special după valul de extindere din 2004, dependența energetică a UE a continuat să crească, depășind 53,4 % importuri energetice în 2014 (Eurostat). De asemenea, România se numără printre statele membre cu o dependenţă ridicată de importuri de energie.

Un alt domeniu în care România ar putea aduce o contribuție importantă este în domeniul Parteneriatului Estic. Asigurarea unei vecinătăți stabile, atât din punct de vedere politic, cât și economic, este o prioritate pentru țara noastră. De asemenea, Uniunea Europeană a reiterat în numeroase rânduri îngrijorarea cu privire la Ucraina și Republica Moldova. Așadar, rolul României ar putea fi cel de a facilita o atenție sporită a Uniunii asupra regiunii estice, menținând dialogul și parcursul european al celor două țări menționate mai sus. Siguranța regiunii estice reprezintă un punct cheie pentru stabilitatea întregii Uniunii. Așadar, consider că acest punct ar trebui să se numere printre prioritățile Președinției din 2019.

De asemenea, reducerea decalajelor de dezvoltare între statele membre reprezintă o altă problemă ce ar putea fi abordată de România în discuțiile din cadrul Consiliului UE în 2019. Din păcate ne confruntăm cu o situație clară de migrație a forței de muncă tinere și a celor cu studii superioare. Doctori, ingineri, experți în diverse domenii decid să profeseze în alte țări, ceea ce reprezintă un drept european, însă efectele pe termen lung asupra societății noastre nu vor ezita să fie resimțite. Așadar, consider că este foarte important ca Președinția să ofere oportunitatea unui dialog sincer asupra situației sociale din țara noastră, dar și la nivel european. Mai mult, aderarea la Schengen și tratarea în mod egal a tuturor cetățenilor Uniunii ar trebui promovată în 2019, deoarece libera circulație a persoanelor reprezintă un drept european, înscris în Tratatul din Maastricht.

Cu toate acestea, problemele de actualitate din 2019 își vor pune amprenta pe decizia României cu privire la politicile care reprezintă o veritabilă prioritate. Așadar, ne rămâne să ne pregătim sârguincios, analizând în același timp dezvoltările la nivel european și internațional în materie de afaceri externe.

Care vor fi provocările pe care președinția română va trebui să le gestioneze în acel moment?

Una din provocările majore o va reprezenta Brexitul. În 2019, vor expira cei doi ani de la începerea negocierilor pentru ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, iar acest moment va coincide cu Președinția României a Consiliului UE.

Pe lângă aceasta, grupul experților implicați în pregătirea Președinției României a Consiliului UE în 2019 ar trebui să fie deja clar stabilit, cu un program al priorităților și o agendă de lucru. Să nu uităm că pregătirea este cheia succesului, ceea ce înseamnă că finalizarea priorităților naționale și realizarea unor consultații publice la nivel național sunt elemente esențiale pentru o bună pregătire. Pentru a evita o provocare adițională în materie de priorități bine stabilite în 2019, țara noastră ar trebui să accelereze procesul de definire a unor priorități clare și a unei echipe de experți în lunile următoare.

O altă provocare o va reprezenta faptul că 2020 este anul în care Strategia Europa 2020 își va atinge pragul. Din acest punct de vedere, Uniunea Europeană și statele membre s-au angajat în 2010 să reușească să îndeplinească scopul de crearea unor condiţii favorabile creşterii economice inteligente, durabile şi favorabile incluziunii. Cele cinci obiective esențiale propuse de UE în 2010, și anume: ocuparea forţei de muncă, educaţia, cercetarea şi inovarea, incluziunea socială şi reducerea sărăciei, energia şi schimbările climatice, vor fi revizuite la finalul lui 2020, iar România va juca un rol important în această privință, în calitate de Stat deținător al Președinției EU în 2019.

Maria Suman deține poziția de EU Affairs Officer pentru politică comercială și comunicare în cadrul unei Asociații europene în Bruxelles. Printre experiența de lucru anterioară se numără un stagiu de practică în cadrul Consiliului Uniunii Europene unde a lucrat pe domeniul de ocuparea forței de muncă și politici sociale alături de Președinția Greciei a Uniunii Europene. De asemenea, între 2010-2011 a realizat doua stagii în cadrul Parlamentului European la Bruxelles, fiind implicată în programele de lucru ale Comisiilor de Cultură, Mediu și Agricultură, iar înainte de poziția actuală a reprezentat Asociația europeană a operatorilor de energie, deținând poziția de Manager de Comunicare.

Absolventă de Master în Științe Politice și Afaceri Europene de la Université Libre de Bruxelles, și cu o diplomă de licență în Științe Politice din cadrul aceleiași universități, Maria Suman a urmat și cursurile Academiei Europene de Diplomație din Varșovia, specializarea Organizațiilor Internaționale. Teza sa de Master s-a axat pe politica energetică a Uniunii Europene și securitatea energetică prin prisma dependenţei ridicate de importuri.

Pasionată de științele politice și Uniunea Europeană, a publicat diverse articole pe subiecte precum Politica energetică – prioritate a Președinției Române a Uniunii Europene în 2019, în colaborare cu Europuls – Centrul de expertiză europeană, dar și articole pentru Consiliul Uniunii Europene. Înainte de a se decide să urmeze studiile universitate în Bruxelles, Maria a colaborat cu asociații de tineret din Iași, fiind implicată și în programul de pregătire și inserție pe piața muncii “Investește în oameni”, proiect finanțat de Fondul Social European.

 

 

Tags: , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu