În primul semestru al anului 2019, România va fi responsabilă de președinția rotativă în cadrul Consiliului Uniunii Europene (format din reprezentanții guvernelor naționale). Astfel, România va deveni cea de-a patra țară din Europa de Est, după Letonia în 2015, care va prezida în cadrul Consiliului UE.

E.S. domnul Ján Gábor, Ambasadorul Republicii Slovace în România, a analizat perspectivele exercitării Preşedinţiei române a Consiliului UE, pornind de la experienţa Preşedinţiei slovace din iulie-decembrie 2016.

1

Vladimir Adrian Costea: Pentru început vă rog să aveți amabilitatea de a ne spune care este importanța deținerii Președinției Consiliului Uniunii Europene pentru un stat membru al UE, pentru prima dată așa cum a fost și cazul Republicii Slovace.

Ján Gábor: Slovacia este o țară care a aderat la UE în 2004. Preluarea Președinției a fost un punct culminant al procesului de integrare a Slovaciei în UE. După integrarea Slovaciei în UE, am intrat și în spațiul Schengen şi facem parte din spaţiul eurozonei. Dar ceea ce ne-a lipsit a fost să avem experiența cu Președinția. Acum, cu experienta asta, putem spune că suntem integrați 100% în UE.

Cred că, indiferent dacă suntem o țară mică sau o țară mare, trebuie să arătăm o responsabilitate faţă de proiectul UE. Proiectul UE îl considerăm cel mai reușit proiect de pace din întreaga istorie a bătrânului continent. Datorită faptului că avem UE, ne bucurăm de pace în ultimele şase decenii, aspect care nu este ceva gratuit, asta trebuie apreciat.

Înainte de a prelua Președinția Consiliului UE, bineînțeles că ne-am dat seama de contextul în care s-a aflat Europa. Să ne reamintim că în urmă cu câteva zile de a prelua Președinția, a avut loc referendumul din Marea Britanie, când cetățenii britanici s-au hotărât să părăsească proiectul comun, iar noi, deși am fost triști în Slovacia pentru că știam că o să pierdem un partener foarte important, pentru că în multe agende am fost de acord cu britanicii. Dar, pe de altă parte, decizia cetățenilor britanici trebuie respectată.

Primul lucru pe care l-am făcut a fost acela de a le propune liderilor europeni să organizăm un Summit în Bratislava, care a avut loc în septembrie anul trecut, cu scopul de a crea spațiul pentru o reflexie a tuturor liderilor europeni, cu privire la ce facem și cum facem ca proiectul european să meargă mai departe, fără prietenii din Marea Britanie. Vă pot spune că ideea aceasta a fost foarte mult apreciată de către partenerii europeni. În timpul Summitului din Bratislava a fost atins consensul între liderii europeni, potrivit căruia trebuie să mergem mai departe. S-a dat drumul procesului Bratislava, o reflexie care a culminat în primăvara anului acesta cu declarația de la Roma care a afirmat că procesul european trăiește în continuare, iar noi slovacii nu vedem nici o alternativă, pentru că UE este un spațiu viu.

Noi considerăm UE drept casa noastră. Euro este moneda noastră naţională, iar spațiul Schengen este spațiu nostru de mișcare. Suntem integrați 100% ! Ne aflăm în mijlocul UE şi nu există altă alternativă decât să mergem mai departe cu procesul UE.

Dar, după ce am menţionat aceste aspecte, realitatea este că vedem câteva fragmentări în Europa, motiv pentru care nu toți sunt mulțumiți de viteza cu care merge proiectul european. Un aspect care trebuie respectat este acela că, suntem confruntați cu fragmentarea Europei care va merge cu mai multe viteze, aspect care nu aduce nimic nou, pentru că aşa a fost şi până acum. S-a pornit cu procesul de la Amsterdam, unde nu toți membrii UE au acceptat tot ce a oferit UE. Putem menționa opt-out-urile, unde câteva țări care au intrat în UE, au păstrat preferința monedei naționale, a fost alegerea lor. Sunt agende în UE unde unii merg cu eurozona, iar alţii nu. Părerea noastră, a Slovaciei și cred că majoritatea ȋn Europa gândesc la fel, este că proiectul european merge mai departe. Va depinde de fiecare dintre noi dacă și când ne vom alătura. Unul dintre lideri a spus că UE o putem compara cu situația dintr-o familie. Familia se hotărăște să facă o excursie, dar un membru al familiei spune: “Azi nu mă alătur dumneavoastră! Mergeți dumneavoastră în excursie și mă voi alătura mâine!” Este o hotărâre liberă.

Un lucru care nu ne place este dacă noi nu permitem ca unii membrii care vor să facă parte, iar noi construim piedici, n-aș zice artificiale, dar nu corecte, iar aici apare și cazul României. Noi observăm că România, după integrarea în UE, la un moment dat, a dorit să intre și în spațiul Schengen. După ce s-au împlinit toate condițiile tehnice și administrative care au fost puse, România nu a intrat în spațiul Schengen. Noi nu considerăm că acest tratament este unul corect, motiv pentru care Slovacia susține tot timpul ca România să facă parte din spațiul Schengen.

Pentru că, din propria noastră experienţă, știm cât de importantă este libera mișcare în Europa. Pentru că libertatea de mișcare este câștigul cel mai mare al procesului european. Ne-am dat seama de acest aspect după ce am intrat în spațiul Schengen, iar asta s-a întâmplat la trei ani după integrarea Slovaciei în UE. Fenomenul cel mai vizibil din timpul Războiului Rece a fost că cetățenii noștri nu au putut să călătorească unde vroiau și când  vroiau ei.

Pornind de la cazul României în Schengen, noi putem și ilustra criza cea mai mare din Europa, pe care o putem numi o criză de încredere. Nu toată lumea are 100% încredere în proiectul european, iar lipsa de încredere e o consecință a faptului că noi nu îndeplinim obligațiile pe care le punem pe masă. Trebuie să spunem în mod deschis că, fiind cetățeni europeni, cetățenii României nu pot călători în Europa din diferite motive. Pe de altă parte, oamenii de pe alte continente care vin în diferite valuri de migrație, vin în mod liber în Europa, fără documente și fără o evidență. Cred că nu este normal, iar oamenii care observă situația aceasta, îşi pun niște semne de întrebare.

În acord cu obiectivele pe care Slovacia și le-a fixat la începutul Președinției, care a fost, ȋn mod concret, contribuția pe care a adus-o Uniunii Europene în perioada ȋn care a deținut Președinția?

Summitul de la Bratislava a fost un proiect multiplu prin intermediul căruia ne-am dorit să întărim optimismul, să întărim pofta pentru proiectul european. Trebuie spus că, fiind președintele Consiliului European, țara joacă un rol de honest broker. Când am pregătit programul nostru pentru Președinție, ne-am pus următoarea întrebare: nu ce noi vrem de la Europa, ci ce putem face noi pentru Europa. Am vrut să mergem mai departe cu agendele cele mai importante și putem menționa diferite rezultate concrete pe care le-am reușit – nu Slovacia, ci  Europa ca atare, dar sub bagheta Slovaciei – şi anume faptul că a fost ratificat acordul de la Paris la nivelul UE, care e o contribuție tangibilă la protecția mediului. S-a semnat Tratatul de Liber Schimb cu Canada, care are și consecințe pentru cetățenii din România, pentru că s-a dat drumul pentru eliberarea vizelor, permiţând astfel mișcarea cetățenilor români în Canada. S-au înlăturat câteva piedici care blocau piața digitală, s-a avansat proiectul cu roamingul, precum şi extinderea UE, domeniu care este foarte important. Am reușit să deschidem mai multe capitole cu Serbia, pentru că noi avem nevoie de Serbia… și au fost mai multe lucruri care am reușit. Unele sunt mai tehnice, dar cel mai important este că proiectul european trăiește.

Putem spune că mulți parteneri de ai noștri din Europa au apreciat modul în care Slovacia a efectuat Președinția.

Dar, bineînțeles, acum mergem mai departe și considerăm foarte important, nu numai pentru noi, ci și pentru partenerii noștri din Europa, faptul că putem să împărtășim experiența noastră, mai ales cu membrii care au aderat mai târziu la UE, pentru că după 10 ani nu putem spune că suntem membrii noi.

Care sunt provocările pe care Președinția slovacă a trebuit să le gestioneze, din punct de vedere al organizării și a evenimentelor politice apărute ȋn spațiul european?

Au fost mai multe. Bineînțeles, fiind o țară mică, provocarea vizibilă a fost reprezentată de capacitatea care a fost limitată, iar noi trebuia să gândim de mai multe ori unde distribuim aceste capacități limitate. Am hotărât să întărim prezența noastră ȋn Bruxelles, unde am dublat personalul la misiune, iar în Bratislava s-au întâmplat multe evenimente.

O altă provocare internă a fost aceea de a identifica modul în care abordăm proiectul Președinției. Noi am venit cu ideea că trebuie să avem un proiect național, să nu fie Președinția proiectul unui guvern sau al unui Președinte, ci să aibă un aspect proiectului național.

Altă provocare pentru noi a fost că, în primăvara anului preşedintiei s-au desfăşurat alegerile parlamentare în Slovacia.  Ne-am dorit să facem tot ce a fost posibil pentru a atinge un consens. Poate nu am reușit 100%, dar s-a făcut foarte mult. Ministrul de Afaceri Externe a venit cu această idee, care a fost întâmpinată și de partidele politice în Parlament, unde a fost adoptată o declarație. Spuneam că proiectul Președenției este un proiect național. Nu am dorit să facem din Preşedinţie o luptă domestică internă între partide.

Cum am mai spus nu a mers 100%, dar e important contextul în care s-a desfășurat Președenția. Cu câteva zile înainte de a prelua Președenția a avut loc referendum în Marea Britanie, iar tot tabloul UE s-a schimbat. S-a schimbat în mod dramatic, dar noi am venit cu ideea organizării Summitului și a fost un pas foarte pozitiv.

Bineînțeles, o altă provocare cu care ne-am întâmpinat și care a făcut parte integrantă a agendei noastre a fost migrația. Migrația e de origine foarte senzitivă pentru majoritatea țărilor UE. Noi avem multă empatie cu țările care s-au confruntat direct cu acest fenomen – Italia şi Grecia -, iar noi am venit cu ideea solidarității eficiente. Noi spunem că fiecare țară trebuie să știe cu ce poate contribui, pentru a face mai ușoară situația. Subliniez în fiecare zi acest aspect, şi anume, faptul că Slovacia nu avea nimic împotriva migrației. Noi știm că din toată istoria, bătrânul continent a fost confruntat cu diferite valori de migrație. Slovacia este o societate unde trăiesc nu numai slovacii, iar ce nouă nu ne place este migrație fără control și fără limite. Societatea poate fi expusă și ne vom face mai fragili. Pe de altă parte, fenomenul migrației constă în faptul că oamenii din toate colțurile, de pe alte continente vin … în Europa. Asta e o abordare tangibilă, faptul că proiectul UE este un proiect cel mai de succes, pentru că atrage ca un magnet. Acești oameni din Kenya, Nigeria, ei nu fug spre Arabia Saudită sau spre alte țări care sunt bogate, ci ei merg spre Germania, Olanda, spre Europa ca atare, pentru că acolo ei văd numai prosperitate, dar și o situație de liniște, pace și armonie. Dar noi trebuie să fim foarte responsabili privind păstrarea echilibrului. Pentru că nu este același lucru când emigranții sunt 1% sau 20%, deoarece pot schimba caracterul societății. În astfel de situații noi trebuie să întrebăm și pe copii noștri dacă ei ne permit să schimbăm atât de dramatic societatea noastră, pentru că ei vor moșteni țara ulterior. Noi am venit cu inițiativa de a vorbi de solidaritate eficientă. Fiecare țară trebuie să ofere ce poate oferi și bineînțeles fiecare țară are diferite capacități. Noi suntem o țară mică și am făcut mai multe proiecte, am trimis avioanele în Irak de unde am adus 200 de creștini. Dar mai târziu, majoritatea dintre ei au plecat. Ei s-au hotărât să plece, iar noi nu puteam să-i reținem utilizând violența. De aceea, rezolvarea  migrației n-ar trebui să ne ducă la crearea ghetourilor. Slovacia nu-i poate reține dacă ei nu vor. Unii din ei s-au hotărât să se întoarcă în Irak, iar alţii au plecat spre altă țară din Europa. Ce putem să facem? Toţi cei care vor să contribuie la societatea slovacă sunt bine întâmpinați. Dacă veniți în Slovacia, veți întâlni mulți străini care trăiesc acolo: sirieni, palestinieni,  cei din țările balcanice. Ei s-au integrat, au venit în Slovacia, şi-au făcut studiile, s-au căsătorit, au găsit muncă calificată și sunt doctori, arhitecți, precum și oameni de afaceri. Îşi fac treaba lor și nu avem nici o problemă cu ei. Dar este important dacă este un proces de evoluție treptat. Dar este diferit dacă vin deodată  persoane care nu au documente, iar noi nu știm de unde au venit, nu știm nimic despre intenţia lor, ce vor să facă în Slovacia şi nu avem capacitate pentru zece mii. Acesta ar fi începutul sfârșitului pentru societatea noastră, trebuie să fim sinceri. Nu putem sta cu ochii închiși pentru că este o provocare, poate cea mai mare pentru Europa. Aici vedem principiile în contradicție, pentru că bineînțeles, nivelul de protecție a drepturilor omului în Europa este cel mai înalt din lumea întreagă. Pe de altă parte, stabilitatea societății e atât de importantă încât noi ne cinstim toate obligațiile privind drepturile omului, iar peste câțiva ani ne putem afla într-o situație foarte fragilă. Când partenerii noștri din altă parte a Europei nu au fost de acord cu Slovacia, ei ne-au dat semn că nu le place. Deși suntem o țară mică, nu înseamnă că noi suntem orbi, vedem care este situația. Noi am adus oamenii din Irak și am făcut un  acord cu Austria de a primi 500 de emigranți care au venit din Austria, dar am creat o tabără, un campus pentru migranţi, unde au fost oferite toate condițiile potrivite pentru un timp de tranzit. Poate nu suntem destul de atractivi. Dar asta nu este întrebarea pentru noi, ci pentru altcineva. Nu suntem convinși că aceste cote obligatorii pentru distribuție a migranților prezintă o soluție durabilă, deși am venit cu un concept al solidarității eficiente potrivit căruia, fiecare țară europeană oferă cu buna voință capacitățile de care dispune.

2

Care sunt limitele pe care le impune exercitarea Președinției? Comparativ cu aceste limite, ce nu a putut realiza Slovacia în timpul Președinției?

Limitele sunt mult mai înalte. Pentru noi, o limită importantă a fost lipsa experienței, bineînțeles. Tot ce am făcut a fost pentru prima dată. O altă limită cu care ne-am confruntat a fost reprezentată de faptul că capacitatea noastră este una limitată. În legătură cu acest aspect, noi ne bucurăm foarte mult că ne-au ajutat alte țări care au avut experiența cu Președinția și au arătat empatie faţă de noi. În plus, o altă limită a fost reprezentată de contextul din Europa. Cu trecerea timpului, a devenit din ce în ce mai clar faptul că, interesele diferitelor țări care au aderat la UE au făcut-o cu motive diferite. Aparţinând de Europa Centrală – şi cred că este valabil şi pentru România -, aderarea la UE a fost nu numai un simbol, ci faptul că noi ne putem bucura de stabilitatea democratică, de prosperitate și de toate libertățile din procesul european. Poate pentru alte țări, extinderea Europei a fost considerată ca un prilej de a cuceri noile piețe. Pentru noi, motivele au fost diferite. Noi am realizat visul generației părinților noștri să facem parte din Europa democratică, stabilă, în pace. Să ne reamintim faptul că, după al doilea război mondial nu a fost alegerea slovacilor (precum și a altor popoare din Europa centrală și estică) să facă parte zonei comuniste…  Dar pentru alţii, au contat mai mult factorii economici. Poate avem mai puțină experiență, dar nu mai suntem membrii noi. E ciudat pentru că noi, în momentul în care am aderat la UE, am fost nişte studenți cuminți. Dar de o dată, când noi spunem ce noi ne dorim, noi nu mai suntem studenți cuminți. Dar și noi avem interesele noastre, și noi trebuie să apărăm economia noastră, interesele antreprenorilor noștri. Nu numai că nu mai este acces pentru piața noastră. Trebuie să creăm și spațiu pentru producătorii noștri. Este ceva normal.

După aderarea Slovaciei, producția agricolă a scăzut în mod dramatic. Trebuie să facem ceva, pentru că producția domestică are consecințe nu doar la creșterea economică, ci și asupra locurilor de muncă pentru populație. N-a fost visul nostru ca toată generația tinerilor să plece în alte țări. Pe de altă parte, e bine ca ei să plece, mai ales tinerii ei acumulează experiență, să învețe limbi străine, strâng niște bani, dar ni-i dorim înapoi. Nu e un scop al proiectului european ca toată generația slovacilor să plece în alte țări, iar acasă să mai rămână numai părinții și bătrânii. Asta n-ar genera un viitoru bun.

În primul semestrul din 2019 România va exercita pentru prima dată Președinția Consiliului UE. Care sunt sfaturile pe care le oferiți guvernului și celorlalte instituții din România în vederea exercitării acestei Președinții, din experiența Slovaciei?

Cel mai bun sfat este ca prietenii noștri, românii, să vorbească cu țările care au trecut prin această experienţă. Dar pe de altă parte, convingerea mea adâncă este că România are ce oferi Europei, fiind o țară proeuropeană. De când mă aflu în România, văd consens social în întreaga societate românească, care e în favoarea proiectului european. Această deviză e o mare bogăție, care ne lipsește în Europa, şi anume, încrederea în fața proiectului european. În România şi în Slovacia, aceasta există. Slovacia este o țară proeuropeană, acest lucru fiind valabil şi în cazul României. Procesul integrării ne-a creat spațiul necesar pentru folosirea potențialului nostru domestic.

Slovacia exportă 80% producție domestică în statele membre ale UE, fiind important faptul că noi facem parte din Eurozonă, pentru că euro este moneda mai multor țări, dar este și moneda noastră. Revenind la România, Președinția va fi un prilej mare să dovedească, să convingă pe toți partenerii din Europa, inclusiv pe cei care au câteva îndoieli legate de România. Va fi un prilej de a înlătura restul îndoielilor care au rămas în Europa. Este un prilej pentru societatea românească pentru a înlătura luptele interne și de a se concentra la ce trebuie făcut pentru Europa. Pentru că va rămâne în istorie scris ce a făcut România pentru Europa. Evident, Președinția română va fi marcată cu faptul părăsiri Marii Britanii care va avea loc în martie 2019, dacă totul va merge aşa cum e programat.

România este o țară proeuropeană, o țară cu creștere economică mai înaltă. E țara care a dovedit că știe cum trebuie folosit potențialul domestic în spațiu european. Unii spun – și eu cred că există un adevăr în ceea ce spun, atunci când afirmă că ce lipsește României e mai multă încredere în sine. Dar asta va veni cu timpul, iar proiectul României se va întări și va oferi mai multă autoîncredere. România are și avantajul că se află la marginea geografică a Europei. Este un avantaj foarte important că poate să facă legătura cu altă regiune care să fie din exteriorul UE, dar care sunt vecinii apropiați. Sunt optimist, convins că România va face lucru mare. Trebuie să ajungem acolo.

Eu nu sunt expert în chestiunile UE, sunt diplomat bilateral și am lucrat în diferite țări. M-am considerat un om privilegiat că am putut lucra ca ambasador în România în timpul Președinției Slovace.

Alt lucru care este important, dar poate s-a văzut mai puțin, este că și noi ne-am concentrat nu doar la Bruxelles. Am întărit dialogul politic cu alte țări și mă bucur foarte tare că am făcut-o în mod spectaculos. În România am avut o vizită a Președintelui Slovaciei și a președintelui Parlamentului Slovaciei. Şi am promovat cooperarea în domeniul culturii. Teatrul Național al Slovaciei a fost în București și Teatrul Național Ion Luca Caragiale a vizitat Slovacia. Mă bucur foarte mult că am dezvelit bustul lui Alexander Dubček în București, în părculețul de pe lângă biserica Crețulescu. Dl. Dubcek a fost un om politic slovac în timpul fostei Cehoslovaciei. Noi nu uităm că atunci când Cehoslovacia a fost invadată de către pactul Varșovia, în anul 1968, România a fost singura țară care nu numai că nu a participat la acesta atac, foarte trist pentru cetățenii noștri, dar a şi condamnat, spunând în mod clar că invazia aceea a fost o amenințare la adresa păcii. Anul viitor se vor împlini 50 de ani de la evenimentele din august 1968, de aceea legătura cu România e foarte importantă.

Au mai fost multe vizite: ministrul de afaceri externe a fost invitat pentru adunarea ambasadorilor români din București. În mod deosebit, am întărit acest dialog politic dintre țările noastre, care sunt atât de apropiate, nu numai în trecut, nu numai în prezent, dar sunt convins că și în viitor. Noi spunem că uneori ne căutăm cu prieteni, cu aliați în lucrurile în care nu suntem confruntați și nu ne dăm seama că cel mai bun prieten se află lângă noi.

Vă mai ofer un exemplu, legat de modul în care am pregătit vizita Teatrului Național aici, care a avut loc după 35 de ani. Din 1982 nu a mai fost aici. Am vorbit cu domnul Caramitru, directorul Teatrului Naţional “Ion-Luca Caragiale”, despre cooperare între instituțiile culturale, inclusiv teatrele. Cultura slovacă s-a dus în Franța, în Marea Britanie, dar am uitat prietenii de lângă noi. Cumva, am uitat țara cu care am trecut prin aceeași istorie, căci trecutul ne unește. În luna iunie, Teatrul Naţional “Ion-Luca Caragiale” a fost în Slovacia. Am pornit schimbarea, cooperarea la nivel de cultură.

Ar fi fost mai multe lucruri, dar să știți că 90% din agendă s-a întâmplat acolo, în Bruxelles.

Nu în ultimul rând, un alt aspect important este reprezentat de stabilitatea administrativă, pentru că nu se schimbă mulți experți. Să știți că un expert bun se formează cu anii. Nu putem spune că putem pune pe cineva agent, deoarece el trebuie să acumuleze agenda dosarelor. Comparativ cu Slovacia, România are un potențial mai mare, acesta e avantajul României.

La finalul acestui interviu, vă rog să ne spuneţi cum a fost ales logo-ul Preşedinţiei Slovace. Care este povestea din spatele logo-ului?

Uitaţi cum am procedat: pentru a alege un logo care să fie legat de procesul național din timpul Președinției, ne-am adresat artiștilor, în special asupra artiştilor tineri. Un tânăr student de 23 de ani a câștigat concursul, unde au participat peste 200 de artiști. El a venit cu ideea foarte interesantă de a utiliza punctele diacritice ale limbajului slovac, realizând combinații de chipuri. E ceva original și autentic slovac.

3

Ján Gábor– Ambasador extraordinar și plenipotențiar al Republicii Slovace în România

Născut în data 25.05.1959 la Prešov, Slovacia.

Căsătorit cu Danka Gáborá (au împreună doi fii: Tomaš și Ján).

Studii:

1992-1993 Academia diplomaților, Viena, Austria

1978-1982 Facultatea de Drept, Universitatea Karolină, Praga, Cehia

1974-1978 Liceul Konstantinová, Prešov, Slovacia

Funcții ocupate:

2012- prezent Ambasador extraordinar și plenipotențiar al Republicii Slovace în România

2008-2011 Directorul Departamentului privind statele din Europa Occidentală (Ministerul Afacerilor Externe)

2004-2008 Ambasador extraordinar și plenipotențiar al Republicii Slovace în Irlanda

2001-2002 Directorul Departamentului privind statele din Europa de Est(Ministerul Afacerilor Externe)

1999-2001 Șeful Misiunii Diplomatice a Republicii Slovace în Cuba

1998-1999 Șeful Misiunii Diplomatice a Republicii Slovace în SUA

1997-1998 Șeful adjunct al misiunii diplomatice Republicii slovace în SUA

1995-1996 Director general al Departamentului pentru Drepturile Omului (Ministerul Afacerilor Externe)

1993-1994 Expert în Drept Internațional (Ministerul Afacerilor Externe)

1991-1992 Expert în drept Internațional, Ministerul Federal al Afacerilor Externe în Praga

1987-1997 Consul al Republicii Federale Cehoslovacia în Nicaragua

1984-1986 Expert în Drept Internațional, Ministerul Federal al Afacerilor Externe în Praga

 

Tags: , , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu