Problemele legate de corupție și de politizarea instituțiilor statului decredibilizează imaginea Republicii Moldova, reprezentând, în același timp, obstacole majore în vederea asigurării unor servicii de calitate. În acest context, serviciile de educație, sănătate și protecție socială nu corespund așteptărilor cetățenilor, generând numeroase semne de întrebare legate de perspectivele unui stat falimentar.

Pornind de la propria sa experiență, Larisa Stegarescu, studentă la Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti, originară din Republica Moldova, a realizat o radiografie a sistemului de învăţământ din Republica Moldova, în interviul pe care l-a oferit lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt.

 1

Larisa Stegarescu: Înainte de a trece nemijlocit la interviul de față, vă mulțumesc pentru invitația oferită și prilejul de a găsi alături de Dvs. posibile răspunsuri la situația învățământului din Republica Moldova, servindu-mă în acest demers de experiența de elevă în Republica Moldova și studentă în România. Firește, e doar una dintre perspectivele subiectului în cauză, multe alte unghiuri ale problemei necesită a fi tratate cu o deosebită atenție și din perspectiva cadrelor didactice, dar și a factorilor decizionali de la nivel guvernamental. Un vechi proverb din înțelepciunea chineză suna în felul următor: “Dacă dorești să câștigi pentru un an, plantează orez. Dacă dorești să câștigi pentru 10 ani, plantează copaci. Dacă vrei să câștigi pentru o viață, educă oameni.” O transpunere în practică a acestei înțelepciuni o putem lesne identifica în cadrul statelor cu cel mai înalt nivel al dezvoltării economice. Să fie o coincidență oare? Nu cred.

Indiscutabil, locul educației în cadrul oricărei societăți reprezintă elementul de bază care stă la temelia dezvoltării și progresului societății respective. Oamenii sunt și vor rămâne resursa neprețuită de care depinde viitorul națiunilor și viitorul omenirii ca întreg. La acest capitol sunt convinsă că Republica Moldova și România mai au de lucrat, potențialul fiind uriaș.

Vladimir Adrian Costea: Pentru început, te rog să ne prezinți principalele caracteristici ale sistemului de învățământ din Republica Moldova, comparativ cu sistemul de învățământ românesc. Care sunt asemănările și deosebirile?

În Republica Moldova învățământul este organizat pe niveluri și trepte, având o construcție relativ simplă: învățământul preșcolar, primar, secundar, superior.

Învățământul secundar presupune spre deosebire de cel din România, care se încheie după absolvirea clasei a VIII-a,  parcurgerea claselor gimnaziale V-IX, etapă la finalul căreia elevii pot opta fie pentru continuarea studiilor liceale (clasele X-XII) și obținerea diplomei de bacalaureat, necesară admiterii în următoarea etapă de studiu, cea a învățământului universitar, fie pentru pregătirea într-o meserie în cadrul școlilor profesionale.

De asemenea, elevii absolvenți de liceu mai au deschisă încă o posibilitate, ce a colegiilor, alcătuind ramura învățământului mediu de specialitate, cu o puternică componentă practică.

O similitudine între sistemele de învățământ româno-române o întâlnim în cadrul învățământului secundar liceal, unde elevilor absolvenți de gimnaziu li se oferă posibilitatea de a opta pentru a-și continua studiul fie în clase cu profil umanist, fie în clase cu profil realist, ceea ce în România ar forma clasele cu profil mate-info și cele cu profil filologic.

Totuși, departe de asemănările de bază între aceste două sisteme de învățământ, ne putem inspira în multe privințe de la sistemul de învățământ românesc, aflat într-o continuă reformare, ceea ce nu pot afirma despre situația din Republica Moldova, aflată în aceeași stagnare de ani de zile și cu nevoia stringentă a unei reformări din scoarță și a unei adaptări la noi standarde de natură a veni în întâmpinarea progresului informatic, al schimbului de cultură, diversificării paletei de opțiuni pentru elevi și studenți, dar și a încurajării formării profesionale în cadrul instituțiilor de învățământ din țară.

Care sunt cele mai pregnante probleme pe care le identifici în sistemul de învățământ din Republica Moldova?

O problemă gravă o reprezintă lipsa cadrelor didactice, dar și slaba pregătire profesională a celor existente, inadaptate într-o mare măsură cerințelor de bază ale formării noilor generații de elevi și studenți, motiv pentru care foarte mulți tineri aleg să-și continue studiile în afara țării, fiind în același timp și o alegere ce ține de întregirea familiei, dat fiind faptul că rata migrației din Republica Moldova atinge cote alarmant de mari.

Sunt folosite pe larg aceleași manuale învechite, unele din ediții tipărite chiar și înainte de anii 2000. Metodele interactive, dotarea tehnică a sălilor de curs lipsind în multe instituții de învățământ. Firește, situația din orașe este mai bună comparativ cu numeroasele carențe din cadrul școlilor din mediul rural, dar oricum, imaginea de ansamblu este una dezolantă.

O altă problemă o reprezintă slaba dotare a bibliotecilor cu materiale, manuale și literatură indispensabilă formării unei culturi generale, dar și aprofundării cunoștințelor în diverse domenii. Se produce foarte puțină carte, calitatea fiind una îndoielnică, dată fiind subdezoltarea domeniului cercetării, statul nu include printre priorități și susținerea bibliotecilor, astfel încât nu putem vorbi despre o promovare a lecturii nu numai ca activitate de agrement, dar și ca instrument de formare academică.

Este cunoscut faptul că numeroase ONG-uri din România, printre care cel mai activ în acest sens, Acțiunea 2012, susțin prin donații de carte considerabile, bibliotecile din Basarabia. Este o inițiativă lăudabilă, care evidențiază încă o dată problema lipsei acute de carte românească în Basarabia.

În ce măsură corupția a acaparat întreg sistemul de învățământ din Republica Moldova? Totodată, consideri că acest sistem este unul politizat?

Nu consider că întregul sistem de învățământ din Republica Moldova ese acaparat de corupție, însă în mod cert există numeroase deficiențe în acest sens, ca o consecință nedorită, dar de neocolit, a unui întreg stat falimentar în multe privințe. Corupția este una dintre problemele cele mai grave ale Republicii Moldova și vizează absolut toate nișele și ariile de organizare și funcționare ale statului. Eradicând corupția din instituțiile de învățământ ar fi un început bun, dar care trebuie coroborat cu măsuri similare și în celelalte sisteme: sănătate, protecție socială etc.

Legat de posibilitatea ca acest sistem să fie unul politizat, tind să cred că da, căci, știut lucru, Republica Moldova continuă să fie un teatru al unui intens război propagandistic, în care sper ca spiritul și identitatea românească să iasă învingătoare. Acum mingea se află pe terenul președintelui Igor Dodon, care pare a fi foarte preocupat de anumite „reforme” drastice ce țin de disciplina istoriei și a limbii și literaturii române. Totuși, am încrederea că conștiința națională niciodată adormită dincolo de Prut, va păzi cu vigilență valorile și cultura neamului românesc. De altfel, asemenea „demersuri” au reușit până acum doar să amuze, nicidecum să dobândească o finalitate practică efectivă.

Care sunt perspectivele pe care învățământul le oferă absolvenților?

Cu riscul de a părea radicală în exprimare, cred că cea mai bună perspectivă oferită absolvenților este convingerea acestora de a pleca din țară pentru a-și continua studiile în multe alte state cu adevărat preocupate de educarea și sprjinirea tinerilor, iar până la a nu mai dori să revină înapoi, nu este decât un pas foarte mic, pe care majoritatea îl facem.

Admir în același timp curajul și încrederea tinerilor care aleg să rămână în Republica Moldova pentru a-și realiza studiile acolo. Nu o dată m-am gândit la faptul că dacă altele erau perspectivele pentru un viitor carieristic și condițiile de studiu, poate că nu aș mai fi plecat nici eu, dar nu am niciun regret făcând acest lucru! România mi-a oferit o șansă pe care nu aș fi putut să o valorific niciodată în Republica Moldova.

Care sunt principalele provocări pe care le identifici în privința sistemului educațional?

Două sunt provocările majore pe care le identific în privința sistemului educațional din Republica Moldova: reformarea totală a sistemului și convingerea tinerilor de a-și realiza studiile acasă.

Când menționez despre o reformare totală a sistemului mă refer inclusiv la mentalitatea și modalitatea de abordare a relației elev-profesor, la transformarea școlilor într-un mediu plăcut, constructiv, formator, la pregătirea unor cadre didactice competente, tinere, cu viziuni largi, putere de muncă, dedicare. Mă refer inclusiv la managementul instituțiilor de învățământ care permite la ora actuală ca persoane incompetente să dețină posturi-cheie în conducerea acestora chiar și zeci de ani!

Mă refer la încetarea practicilor colectărilor ilicite de fonduri, de la fonduri pentru achiziționarea manualelor de studiu până la repararea tavanului și schimbarea ferestrelor din incinta școlilor, măsuri care ar trebui să cadă în atribuțiile instituției și respectiv ale Statului, nu pe seama părinților.

Sunt foarte multe argumente negative care transformă într-o opțiune neagreabilă perspectiva unui studiu în Republica Moldova, și doar o amplă și serioasă reformare, pe termen mediu și lung ar mai putea salva situația și convinge tânăra generație să-i mai dea o șansă propriei țări. Trist, nu?

Care sunt măsurile pe care le consideri oportune în vederea creșterii calității învățământului în Republica Moldova?

În primul rând cred că primele măsuri care se impun țin de pregătirea temeinică a viitoarelor cadre didactice, susținerea acestora inclusiv prin anumite facilități, salarii decente, cursuri continue de perfecționare, o evaluare periodică și eficientă a activității didactice desfășurate.

Concomitent cu aceste măsuri este necesară dotarea instituțiilor de învățământ cu logistica necesară desfășurării unei pregătiri teoretice și practice adecvate. Crearea de laboratoare, săli de cursuri, biblioteci, spații de recreere pentru elevi și studenți.

O altă măsură ar fi cooperarea între mediul privat și instituțiile de învățământ cu un profil practic, după modelul studiului-dual, care ar permite crearea unor viitoare cadre de muncă calificate, sprijinite de firme și companii cu divers profil de activitate, după modelul german, care se bucură de un real succes.

Statul ar trebui să se implice mai mult în integrarea tinerilor absolvenți în diversele structuri funcționale ale acestuia în vederea pregătirii unor viitori funcționari publici competenți, organizarea stagiilor de practică după exemplul României, ar fi o idee foarte bună și salutară.

Dat fiind faptul că orice aspect al învățământului din Republica Moldova are nevoie de o schimbare, orice început în această direcție este un pas necesar și admirabil.

Să sperăm că Republica Moldova va face alegerea corectă, dorind să câștige pentru o viață, și nu pentru un an, dacă ar fi să încheiem interviul nostru pe o notă optimistă în cheia proverbului la care am făcut referire la începutul discuției noastre.

Vă mulțumesc!

 

 

Tags: , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu