Interviu/ Valentin Naumescu, conferențiar UBB: “Într-o Europă a intereselor, este un scenariu pur teoretic, irealizabil, eventual cu valoare morală și orientativă”

 „Cartea Albă” prezentată în martie a.c. de preşedintele Juncker a readus în prim plan dezbaterile privind instituționalizarea unei Europe cu mai multe viteze. Acumularea momentelor de criză pentru Uniunea Europeană a divizat și mai mult statele membre, îngreunând continuarea construcției Uniunii Europene într-o singură direcție. În discursul din 13 septembrie, preşedintele Juncker a subliniat că “Europa trebuie să respire cu ambii plămâni, atât cu cel de est, cât și cu cel de vest”, propunând un scenariu ambițios, menit să genereze unitate și coeziune în UE. În ce măsură statele membre se vor ralia acestui scenariu? Este Europa pregătită să respire cu ambii plămâni?

Valentin Naumescu, conferențiar la Facultatea de Studii Europene, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, a analizat oportunităţile şi provocările oferite de scenariul şase privind viitorul UE, prezentat de preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker pe 13 septembrie la Strasbourg.

Vladimir Adrian Costea: Comparativ cu scenariile prezentate în martie în Cartea Albă, unde se situează scenariul propus de Președintele Juncker? Reprezintă un pas înainte?

Valentin Naumescu: Aproape că nu are nicio legătură cu primele cinci scenarii. De fapt, Juncker însuși spune că niciuna din variantele pe care le-a formulat în primăvară nu sunt pe gustul lui, ci doar Scenariul 6 îi reprezintă propria viziune. În schimb, Scenariul 6, așa cum spune chiar președintele Comisiei Europene, are șanse mici să se materializeze, fiind o viziune ideală, aproape utopică asupra Proiectului European. Deci, depinde din ce perspectivă privim lucrurile: principial, este un pas înainte, fiind vorba de Europa valorilor, însă din perspectiva realpolitik, într-o Europă a intereselor, este un scenariu pur teoretic, irealizabil, eventual cu valoare morală și orientativă pentru generațiile următoare.

Care sunt șansele ca statele membre să se ralieze acestui scenariu?

Foarte reduse, ca să nu spun nule. Și mă refer aici, bineînțeles, la statele din nucleul integrării, la cele care contează cu adevărat în ecuația decizională a Uniunii Europene, nu la statele periferice, precum România, care au salutat cu entuziasm viziunea idealistă a lui Juncker. Din păcate, nu intrăm într-o Europă a valorilor și a deplinei solidarități Vest-Est, cum propune așa-zisul Scenariu 6, ci într-o Europă a intereselor și a protecționismului, în multiplele lui forme de exprimare politică, economică, socială și culturală.

Care sunt oportunitățile și provocările pe care le identificați în cadrul acestui scenariu? Este UE capabilă să funcționeze cu “doi plămâni”?

Teoretic, da. Practic, vom vedea curând că reforma Uniunii Europene, care va începe la puțină vreme după alegerile germane, sub conducerea Germaniei și a Franței, va fi centrată pe Zona Euro și pe protejarea intereselor marilor economii, adică a principalilor contributori, ceea ce este de înțeles pentru liderii germani, francezi, olandezi, austrieci etc. În aceste condiții, “visul lui Juncker” și discursul recent despre starea Uniunii Europene egal deschise tuturor membrilor vor intra rapid în arhiva digitală a Bruxelles-ului.

Este posibilă o Europă puternică, dar fără viteze diferite în contextul revizuirii Directivei 96/71/CE?

Da, este posibilă. Directiva din 1996 privind detașarea muncitorilor nu este atât de importantă pe cât lasă să se creadă unii actori politici, care au promis în campania electorală modificarea ei, din rațiuni populiste. În fapt, muncitorii detașați reprezintă sub 1% din totalul forței de muncă. Chestiunea în sine nu e esențială nici pentru Franța sau Germania, pe de o parte, nici pentru Polonia și România, de exemplu, de cealaltă parte. Niciuna din aceste economii nu va suferi un impact major, nici pozitiv, nici negativ, în cazul modificării regimului juridic al muncitorilor detașați (expați). Repet, chestiunea e mai degrabă simbolică și politică, și ține exact de acel protecționism de care vorbeam la început și la nevoia liderilor de a părea că “livrează” alegătorilor politicile pe care aceștia le așteaptă.

În cadrul discursului, Juncker a propus crearea unei Agenții Europene pentru Securitate Cibernetică, precum și înființarea unui Fond Monetar European și a unui Minister European de Economie și Finanțe. Cum credeți că vor schimba aceste instituții peisajul european?

Nu știu dacă se vor realiza în totalitate sau cel puțin parțial. Toată lumea vorbește de securitatea cibernetică, dar e greu de făcut pași spectaculoși înainte, pentru că domeniul interferează cu alte categorii de legi, la fel de importante în cultura democrațiilor liberale, care țin de secretul corespondenței, de intimitate sau de suveranitatea statelor. Ori o adevărată revoluție în securitatea cibernetică tocmai asta ar însemna, punerea în comun (unificarea) uriașului volum de informații din spațiul Uniunii Europene, accesul tuturor statelor (prin serviciile lor specializate) la toate sistemele și bazele de date existente, ba mai mult, chiar crearea unui mega-serviciu european specializat, ceea ce va trezi suspiciunile multora din societatea civilă. Chestiunea e delicată dar ceva trebuie făcut. Cu alte cuvinte, ca să te protejezi de unii, trebuie să-ți încredințezi sistemele de comunicații altora, altfel nu merge. Nu poți rămâne și izolat, și sigur. În privința unui ministru de Finanțe al Zonei Euro, demult se discută acest proiect, chiar și în variante mai extinse politic, precum un Guvern sau un Parlament al Zonei Euro. Poate nu se va ajunge până acolo, dar e limpede că va exista o coordonare politică mai strânsă a economiilor din Zona Euro, ceea ce va accentua statutul de periferie al statelor non-Euro din estul Uniunii Europene.

Discursul Președintelui Juncker este unul extrem de favorabil României. Ce trebuie să facă România pentru a deveni un stat important în Europa?

Să dovedească mult mai multă seriozitate în prestația politică internă, fie că e vorba de statul de drept și continuarea combaterii corupției (sunt semnale că guvernul va propune legi care subminează independența justiției și cresc ingerința factorului politic), fie de administrația publică, de educație, de infrastructură etc. România trebuie să arate și să se poarte ca un stat important din Europa, dacă vrea să fie tratată așa.

Este România pregătită pentru aderarea la spațiul Schengen și zona Euro?

La Spațiul Schengen probabil că da, însă la moneda Euro evident nu, dacă ne referim la momentul de față. Iar reacția Olandei și Austriei după discursul lui Juncker a fost clară. România și Bulgaria nu vor adera nici la Spațiul Schengen, nici la moneda Euro.

În contextul negocierilor cu Marea Britanie, Juncker a propus organizarea la Sibiu a Summitului Consiliului European dedicat viitorului UE. Cum vedeți dumneavoastră această propunere?

Este normal ca statul care deține Președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene să organizeze un Summit pe teritoriul său. În primul semestru din 2019, România va fi acea țară și oricum am fi organizat un Consiliu la noi. Sibiul și Transilvania sunt o foarte bună alegere, fiind o interfață onorabilă a României cu Europa Centrală și culturile occidentale și totodată un model de succes privind întâlnirea Est-Vest. Simbolistica momentului va fi evident sporită de ieșirea Marii Britanii din Uniune, la sfârșitul lunii martie 2019, dacă nu va exista o prelungire a termenului de negociere a Brexitului, teoretic posibilă.