Munca de voluntar nu este ușoară, dar poate aduce numeroase avantaje societății, în special în cazul celor care sunt beneficiari direcți ai efortului realizat de către voluntari. În situațiile în care munca de voluntar contribuie la sprijinirea oamenilor aflaţi în pericol, aceasta devine extrem de utilă pentru gestionarea situaţiilor de criză.

Ana-Lavinia Popa este absolventă a Facultății de Sociologie și Asistenţă Socială din cadrul Universității București, unde a urmat licența în specializarea antropologie și masterul în Managementul Resurselor Umane. A început să se implice în activități de voluntariat cu migranți și refugiați începând cu anul 2016. A activat ca voluntar în Organizația Internațională pentru Migrație (IOM) și Fundația ICAR. În prezent este voluntar în cadrul Asociației Române pentru Promovarea Sănătății, în cadrul proiectului EMINET – Dezvoltarea unei rețele de organizații active în domeniul migrației. Studiază limba turca și este interesată de domeniul migrației. A contribuit în cadrul unui internship la realizarea unui policy study pentru Institutul Diplomatic Român, intitulat „Uniunea Europeană și criza refugiaților„.

Ana ne vorbește despre importanța voluntariatului în cadrul societății, pornind de la experiența dobândită în vederea sprijinirii refugiaților şi migranţilor, în interviul acordat lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt.

selfp

Vladimir-Adrian Costea: Pentru început, te rog să ne spui care au fost motivele care te-au determinat participi în calitate de voluntar în cadrul ONG-urilor și centrelor de sprijinire a refugiaților?

Ana-Lavinia Popa: Mi-am dorit să îi cunosc pe aceşti oameni, descrişi adesea în mass-media în termenii etichetelor şi cifrelor care îi încadrează, îi clasifică, dar care dincolo de aceste etichete şi cifre, sunt oameni. Am vrut să-i cunosc, pornind din acest context, al contactului direct cu persoana umană din spatele etichetei de „refugiat”.

De asemenea, m-a impresionat situaţia ţărilor afectate de războaie şi mi-am dorit să ajut, să fiu şi eu o parte care ajută oamenii afectaţi de aceste războaie, atât cât îmi stă în putere deocamdată, însă pe viitor îmi doresc să contribui mai mult, poate în cadrul unor experienţe de voluntariat internaţional.

În ce a constat activitatea de voluntar în cadrul acestor ONG-uri?

În calitate de voluntar cu refugiaţi şi migranţi, am efectuat mai multe tipuri de activităţi şi de asemenea, mi s-a acordat permisiunea de a vizita Centrul de Cazare şi Proceduri pentru Solicitanţii de Azil, de pe Strada Vasile Stolnicul, din Bucureşti. Acolo am mers o perioadă să ajut o fetiţă de origine kurdă cu învăţarea limbii române, dar până la urmă, mergând mai mult în perioada de vară, când copiii intraseră în vacanţă, am ajuns să îi fiu mai degrabă companie de joacă. M-am ataşat mult de această fetiţă şi ea de mine, aproape de fiecare dată când ajungeam în centru, alerga la mine şi mă îmbrăţişa, bucurându-se că am venit şi fiind dornică să ne jucăm împreună. Alături de ea, mai erau şi alţi copii şi centrul devenea tot mai plin, datorită familiilor relocate de refugiaţi. Mă jucam cu ei, încercam să-i supraveghez şi să le ţin companie. Am adunat astfel amintiri foarte frumoase din perioada în care mergeam la centru.

Fetiţa la care mergeam mi-a făcut o impresie bună, ea cunoştea limba kurdă, limba arabă, limba turcă şi limba română, pe care o vorbea foarte bine, chiar dacă la scris şi citit avea dificultăţi încă. Era veselă  mereu, deşi situaţia ei nu era tocmai bună. Familia acesteia este risipită în trei ţări, în România a venit doar cu mama şi una dintre surori. Mi-a povestit că tatăl ei se află în Suedia şi o altă soră de a ei este căsătorită şi trăieşte în Siria. Nu ştiu ce viitor are aici, dar în ea parcă am văzut un potenţial, o fată frumoasă, cu personalitate şi plină de viaţă. În situaţia ei se află şi alţi copii însă asta este altă poveste. Tot ce pot să mai adaug este că de aceşti copii îmi pare cel mai rău, lor li se retează din start nişte şanse, de care alţi copii, crescuţi în alte condiţii, au parte. Şansa lor la o educaţie de calitate se poate pierde în contextul acesta al refugiului într-o ţară străină, în care familiile lor caută să îşi refacă viaţa.

Alte tipuri de activităţi pe care le-am efectuat pentru ONG-urile în care am făcut voluntariat au fost participarea la diferite evenimente, unde am ajutat pe partea de organizare, precum şi asistenţa în alte activităţi organizatorice sau participarea în sesiuni de acomodare culturală, destinate copiilor şi organizate cu diferite ocazii, de exemplu sărbătoarea de Crăciun. Am oferit ajutor cu învăţarea limbii române de câteva ori şi unei fetiţe de origine filipineză. Am cunoscut în aceste contexte, diferiţi oameni, atât din domeniu, cât şi migranţi sau refugiaţi. Am avut şansa să cunosc lucrători în domeniu, atât din ţară cât şi din străinătate.

Una dintre experienţele de care am avut parte ca voluntar şi de care îmi amintesc cu drag, a fost participarea în nişte schimburi de expertiză cu un grup de specialiști norvegieni, din cadrul unui proiect, unde am cunoscut o tanzaniancă, consilier cultural şi activistă în domeniul drepturilor omului. Era tot absolventă de antropologie culturală, ca şi mine. Dedicația ei pentru a contribui la schimbări în comunitatea natală (de exemplu eliminarea practicii mutilării genitale în Tanzania), dar și în societatea norvegiană (prin ajutorarea migranților), schimbări la care a contribuit utilizându-și background-ul socio-antropologic, m-a inspirat și încurajat, oferindu-mi noi perspective legate de posibilitățile mele de a mă implica activ cu resursele și capacitățile de care dispun, la schimbarea societății în care trăiesc. M-a bucurat să întâlnesc şi aici în România migranţi implicaţi în ajutorarea refugiaţilor, am avut astfel colegi din Siria, Afganistan şi Pakistan, care au ales să ajute la rândul lor refugiaţi, implicându-se ca voluntari în acest scop.

Care au fost cele mai importante activităţi la care ai participat în activitatea de voluntar?

Cred că fiecare activitate pe care am desfăşurat-o în calitate de voluntar pentru refugiaţi şi migranţi a fost importantă, indiferent de natura ei, pentru că m-a ajutat să învăţ, să-mi dezvolt nişte abilităţi şi mai ales să cunosc îndeaproape o problemă despre care se vorbeşte şi scrie mult însă pentru rezolvarea căreia se face mai puţin. De asemenea, la fel de important pentru mine este gândul că le-am fost alături unor oameni care la un anumit moment în viaţa lor, s-au aflat în nevoie. Mă bucură că am fost acolo cu ei, pentru ei şi că am putut face cât de puţin ca să îi ajut.

Ce ai învăţat, până în acest moment, din această experienţă?

În general, încerc să mă ghidez după principiul învăţării continue în orice activitate pe care o întreprind şi cred că din fiecare experienţă în calitate de voluntar pentru refugiaţi şi migranţi am învăţat ceva. Am învăţat diverse lucruri de la oamenii pe care i-am întâlnit, fie că a fost vorba despre cei care se ocupă de integrarea refugiaţilor şi migranţilor, fie că a fost vorba chiar despre aceştia din urmă. Din experienţa acumulată ca voluntar, pot spune că am învăţat puţin ce înseamnă integrare în România, atât din perspectiva celui care se află în postura de lucrător cu refugiaţii şi migranţii, cât şi din perspectiva beneficiarului, a refugiatului sau migrantului.

De ce consideri oportună practicarea voluntariatului în cadrul centrelor de refugiaţi?

Practicarea voluntariatului este benefică în general, pentru că ne aduce mai aproape de probleme sociale, pe care nu le putem înţelege cu adevărat dacă rămânem la stadiul de telespectatori sau utilizatori de internet, care mai citesc despre acestea din când în când. Ne poate ajuta să înţelegem mai îndeaproape, cunoscând oameni care se confruntă direct cu problema, fie aceştia refugiaţi, în acest caz, sau cei care îi ajută să se integreze.

Care sunt obstacolele şi provocările pe care voluntarii şi refugiaţii le întâmpină?

Din experienţa ca voluntar, am observat că învăţarea limbii române reprezintă un obstacol pentru refugiaţi şi o provocare pentru cei care le oferă servicii de învăţare a limbii române. Provocări şi obstacole vin şi din alte sfere ale procesului de integrare, cum ar fi accesul refugiaţilor pe piaţa muncii sau furnizarea de servicii medicale şi psihologice destinate refugiaţilor.

Pornind de la propria experiență, care sunt lucrurile pe care ONG-urile și voluntarii le pot îmbunătăți în procesul de integrare a refugiaților?

Din experienţa mea de voluntariat, am observat un oarecare soi de improvizaţie şi chiar lipsă de profesionalism în cazul unor actori care furnizează servicii de integrare pentru refugiaţi. De aceea cred că pregătirea adecvată a lucrătorilor din domeniul migraţiei este esenţială. Cu toate acestea, există şi oameni dedicaţi muncii pe care o fac şi vreau să cred că prin eforturile tuturor spre perfecţionare, precum şi printr-o mai bună colaborare şi coordonare între actorii implicaţi în integrare, vom putea duce la bun sfârşit această uriaşă misiune umanitară.

 

Tags: , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu