Într-un context geopolitic instabil, cu tensiuni din ce în ce mai puternice şi vizibile pe arena internațională, procesul de reformare al Uniunii Europene nu poate neglija modul în care statele membre își propun să se raporteze la politica energetică a UE.

Corina Murafa, expert în politica energetică europeană, conduce în prezent biroul din România al Ashoka, cea mai mare organizație globală de sprijin a antreprenorilor sociali, a realizat o analiză privind perspectivele politcii energetice ale UE în orizontul preşedinţiei române a Consiliului UE din 2019, în interviul pe care l-a oferit lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt.

1

Vladimir Adrian Costea: Consideraţi că există o schimbare de paradigmă asupra definirii şi înţelegerii importanței potenţialului energetic în cadrul politicilor publice ale Uniunii Europene, în raport cu anii precedenți?

Corina Murafa: În Comisia Juncker este clar că se acordă o importanță mai mare energiei și schimbărilor climatice. Unul din Vicepreședinții Comisiei Europene, domnul Maroš Šefčovič, care a și vizitat recent România, se dedică exclusiv problemei Uniunii Energetice, o problematică complexă, care atinge portofoliile mai multor comisari europeni. În plus, domnul comisar Miguel Arias Cañete se ocupă specific de energie și schimbări climatice.

Care sunt principalele schimbări generate cu privire la Politica energetică la nivelul comunitar?

Este o mai clară înțelegere a transdisciplinarității domeniului energetic. Faptul că are o dimensiune de politică externă, o dimensiune de investiții și creștere economică/ ocupare, o dimensiune de mediu și schimbări climatice. De asemenea, Comisia Europeană a crescut bugetul comunitar destinat energiei, ca o recunoaștere că finalizarea pieței comune în domeniul energiei are nevoie de un impuls european. Doar la ultimul call de proiecte în cadrul facilității Connecting Europe bugetul disponibil a fost de 800 de milioane de EUR.

Care au fost principalele obstacole care au reprezentat o barieră în cadrul îmbunătății Politicii energetice la nivel comunitar? În ce măsură aceste obstacole continuă să existe și în zilele noastre?

Tensiunea între comunitarianism și supranaționalism, vizibilă de altfel în multe politici europene, este poate chiar mai prezentă în domeniul energetic. A fost întotdeauna și probabil va fi pentru mult timp Statele Membre văd politica energetică drept o chestiune de suveranitate națională, și este de altfel înscris în Tratatul Uniunii Europene că mixul energetic este un prerogativ național. De multe ori interesele Comisiei Europene, cum ar fi cel al solidarității între Statele Membre în domeniul gazului natural, spre exemplu, contravin unor interese naționale într-un sens îngust.

Cât de independentă este, în acest moment, UE din punct de vedere energetic? Care sunt perspectivele de viitor?

La nivelul Uniunii independența energetică este una scăzută, pentru că așa este natural geologia continentului european. Dispunem de puține rezerve de hidrocarburi. Sunt puține state europene atât de privilegiate ca România din punct de vedere al independenței energetice. Atenție însă, este greșit să confundăm independența energetică cu securitatea energetică. Securitatea nu înseamnă autarhie. Dimpotrivă, ea vine din punerea la comun a resurselor, din interconectarea piețelor. În mod evident, politica europeană de decarbonizare și de tranziție către o economie cu emisii scăzute de carbon are un potențial enorm de a îmbunătăți atât securitatea, cât și independența energetică a Uniunii Europene.

Care sunt avantajele pe care România le-a înregistrat în domeniul Politicii energetice? Cum se raportează România la această Politică a UE în raport cu celelalte state membre?

România are una din cele mai privilegiate poziții în Europa din punct de vedere energetic, dar din păcate nu își fructifică avantajele. Ar putea negocia, de exemplu, pentru o definiție europeană a consumatorului vulnerabil de energie și pentru o abordare comună a sărăciei energetice, inclusiv în cadrul unor foruri regionale, precum CESEC, dar nu o face. România în general face parte din nucleul conservator al Statelor Membre. Are o poziție destul de mult orientată spre național, nu este un campion al deschiderii piețelor, ba dimpotrivă. De asemenea, este unul din codașii europeni la capitolul inovare în domeniu (deși avem resurse umane de excepție în sectorul energetic și un sector IT înfloritor). Este destul de conservatoare și în ceea ce privește obiectivele de decarbonizare, dorind să mențină un rol important al cărbunelui în mixul energetic național. Din punctul meu de vedere, o astfel de abordare retrogradă este greșită. Nu ne putem agăța la infinit de cărbune. Este nevoie de politici economice și regionale complexe în zonele miniere, pentru asigurarea reconversiei profesionale a oamenilor de acolo și redezvoltării economice a acelor zone prin industrii și sectoare de secol 21, nu de secol 20.

Care este contribuţia pe care România poate să o aducă în cadrul Politicii energetice a UE?

Multiplă. După cum spuneam mai sus, combinația dintre sectorul IT și cel energetic ne poate face un campion european în domeniul inovării în energie. Putem beneficia de nenumărate fonduri europene pentru acest obiectiv, dar nu ne fructificăm potențialul. De asemenea, poziția geografică excelentă ne poate transforma într-un pilon al securității europene, printr-un rol activ pe care îl putem juca în Coridorul Sudic european, prin diversificarea rutelor și surselor de aprovizionare.

Care sunt măsurile pe care le consideraţi oportune în vederea maximizării potenţialului energetic al Uniunii Europene?

Europa trebuie să rămână în avangarda globală în ceea ce înseamnă tranziția către o economie bazată pe emisii scăzute de carbon și către o economie circulară. Am fost pionierul energiei din surse regenerabile, însă China ne-a luat-o de mult înainte. De asemenea, este rușinos că încă ne setăm drept obiectiv finalizarea pieței interne de energie, la peste 10 ani de la lansarea acestui concept.

Care sunt schimbările preconizate în perspectiva anului 2019? În ce măsură Politica energetică ar putea deveni una dintre priorităţile României cu ocazia deţinerii Preşedinţiei Consiliului UE din 2019?

Energia ar trebui să devină una din prioritățile României pentru Președinția Consiliului UE, dar din păcate a mai rămas foarte puțin timp ca să construim un mandat solid. Mi-aș dori ca autoritățile să aibă un dialog cu sectorul privat, cu mediul academic, cu specialiștii din domeniu și în felul acesta România să împingă în mod inteligent temele energetice pe agenda europeană.

Corina Murafa are mai mulți ani de experiență de lucru în companii multinaționale, organizații internaționale și think tank-uri. A lucrat în calitate de consultant pentru Banca Mondială, Cancelaria Primului Ministru, și Ministerul Finanțelor Publice, și de asemenea pentru Ministerul Energiei. În trecut a ocupa de asemenea poziții în cadrul UNDP, Deloitte, OMV Petrom, Societatea Academică din România, etc. Domeniile ei principale de expertiză sunt politica energetică europeană, guvernanța corporativă a companiilor de stat, drepturile consumatorilor de energie și sărăcia energetică. Concentrarea sa recentă este în zona inovației și noilor modele de business din sectorul energiei, livrând în mod regulat prezentări pe aceste teme. A studiat în București, Berlin și New York, deținând un Master în Politici Publice de la Hertie School of Governance. Este în prezent doctorand în cadrul ASE București, cu o teză pe tema instrumentelor de finanțare inovatoare pentru sectorul energetic european.

 

Tags: , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu