Ilie Lazăr a fost unul dintre liderii marcanți ai țărăniștilor din secolul trecut. Și, așa cum o arată cu rigoare, cu asupra de măsură și întru dreptate, un volum – admirabil – al doamnei Andrea Dobeș, Ilie Lazăr a fost, de fapt, cu mult mai mult decît atît.

Cîteva rînduri și gînduri, pe repede înainte, mai jos – dar, înaintea acestora, invitația sinceră de a lectura această carte și de a sta (căci e cu mare folos) mai mult pe marile idei ale sale.

  • Mai întîi, titlul cărții: Ilie Lazăr. Consecvența unui ideal politic. Ilie Lazăr este o personalitate publică cu o biografie impresionantă. Pentru cîmpul politic, pozițiile sale publice, precum și ceea ce numim (cu un termen generos) destinul acestuia au valoare de model. De altfel, acest om – dar nu numai el – este răspunsul afirmativ, constructiv cu care se pot combate sau chiar dizolva retorici de genul – ”nu avem modele” / ”avem criză de modele” / ”avem o mulțime de contramodele” șamd.
  • Apoi, două vorbe, pe scurt, despre celelalte date tehnice-editoriale ale cărții. Ea apare în admirabila Bibliotecă Sighet, editura Fundației Academia Civică. Are două ediții – cea mai recentă, din 2015, fiind revăzută și adăugită. Pentru cea mai recentă ediție, fotografiile care sunt plasate pe copertă provin din Arhiva personală Ion Gherasim, Arhiva Centrului Internațional de Studii asupra Comunismului și Casa Memorială ”Ilie Lazăr” din Giulești. Cartea are 424 de pagini, cu totul.

2017.10.23 - Ilie Lazar - interior

  • În privința arhitecturii cărții – ea este, cum să zic, riguros-ardelenească, germanică, solidă. E o carte bune făcută (în logica ”lucrului bine făcut”), așa cum se cuvine să fie. E o monografie care bifează următoarele pachete tematice cu Ilie Lazăr în prim-plan: debutul politic (pag 7-35); viața politică interbelică (pag 36-135); declinul democrației (pag 136-155); tranziția spre comunism (pag 156-220); anii detenției (pag 221-285); din nou în libertate (pag 286-363). Alături de acestea, avem, desigur, concluzii, o listă bibliografică semnificativă și impresionantă, o anexă foarte utilă, indice de nume și indicele de localități. Toate, cum spuneam, bine făcute!
  • Spre reflecție, un citat (care, știu, poate suna bizar celor care și-au făcut un principiu din – uneori odioasele – practici ale inconsecvenței): ”în activitatea mea publică m-am atașat de cei mai aleși fii ai neamului, pe care n-am înțeles să îi trădez, ci să îi urmez cu credință, dragoste și devotament, pînă la moarte. N-am înțeles să parvin în viața publică prin trădări, oportunisme și alte manevre, decît prin omenie”. Citatul îi aparține, desigur, lui Ilie Lazăr și e datat iunie 1974.
  • Despre autoarea acestei cărți, aici se găsesc mai multe detalii despre profilul său profesional și editorial: http://www.memorialsighet.ro/andrea-dobes-furtos/ . Adaug doar observația că avem de-a face cu un istoric tînăr, atent, riguros, foarte sigur pe zonele sale de specialitate. Și, de asemenea, depun în acest sens o scurtissimă mărturie directă, cu un om special, discret și foarte eficient.
  • Pag 269: „Într-o zi, a apărut un om înalt şi slab cu un geamantan frumos, de piele, în mână. Atunci, puţin ironic, unul dintre cei mai tineri l-a întrebat: «Dar dumneavoastră ce căutaţi la închisoare cu geamantanul acesta frumos?». «Păi, zice geamantanul acesta frumos eu nu l-am deschis atâta amar de vreme, eu cu ăsta trebuia să ajung în America, via Constantinopol». Era geamantanul în care mama a aranjat frumos şi cuviincios lenjerie şi toate lucrurile de care avea nevoie şi care a stat cu tata 12 ani într-o magazie la închisoare. Atunci tinerii i-au spus «Haidaţi să vedem ce aveţi acolo? Dar cine sunteţi?» Tata s-a prezentat, a spus sunt Ilie Lazăr, am fost membru al Partidului Naţional Ţărănesc, cum şi în ce împrejurări a fost arestat, mulţi dintre ei ştiau despre acest lucru. Au desfăcut geamantanul, un miros îngrozitor în geamantan, totul era putred. Şi atunci unul dintre deţinuţi, care era macedonean, spunea că la ei, în satele lor, când se însoară un flăcău, ceilalţi flăcăi îi fac lui cămaşa. Într-o noapte îi fac cămaşă. Şi s-au apucat toţi cei care aveau haine, pentru că tata era în zdrenţe şi au deşirat sau desfăcut puloverele, cămăşile, ciorapii, de undeva au făcut rost de nişte sârme şi în noaptea aceea l-au îmbrăcat pe tatăl meu din cap până în picioare”.
  • Sighet, Memorial, camera 10 – un studiu de caz: http://www.memorialsighet.ro/sighet-museum-room-10-the-communist-assault-on-maramures-case-study-ilie-lazar/
  • Celor care nu știu, dar și spre bună reamintire – cine a fost Ilie Lazăr: http://www.memorialsighet.ro/ilie-lazar/
  • Nu în ultimul rînd, aici găsiți mai multe detalii (inclusiv) despre mai multe dintre producțiile editoriale ale Fundației Academia Civică: http://www.memorialsighet.ro/centrul-international-de-studii-asupra-comunismului/

 

Articol apărut pe LaPunkt.

 

Tags: , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu