Propunerea de Directivă a Parlamentului Europeană și a Consiliului privind dreptul de autor pe piața unică digitală (Bruxelles, 14.9.2016, COM (2016) 593 final), aduce în discuție viziunea Comisiei Europene “pentru adaptarea anumitor excepții și limitări la mediul digital și la cel transfrontalier, precum și măsuri pentru facilitarea anumitor practici de acordare a licențelor în ceea ce privește difuzarea operelor aflate în afara circuitului comercial și disponibilitatea online a operelor audiovizuale pe platforme de video la cerere, în scopul asigurării unui acces mai larg la conținut”. Propunerea Comisiei de reformă a legii copyright-ului în UE a generat tensiuni în spațiul european, principala critică adusă fiind reprezentată de amenințarea dreptului la link și a dreptului la upload.
Valentina Pavel este jurist și cercetător specializat în drept IT. La ApTI – Asociația pentru Tehnologie și Internet este implicată în activități de advocacy și coordonează campanii de informare și conștientizare despre drepturi digitale. Contribuie ca expert național la studii de cercetare în special despre dreptul la viață privată și protecția datelor cu caracter personal și publică articole de specialitate în publicații internaționale. Valentina a comentat pentru Europunkt, într-un interviu acordat lui Vladimir Adrian Costea, pe marginea perspectivelor şi provocărilor generate de necesitatea reformei copyright în Uniunea Europeană.

Valentina Pavel - CC Toronto

Valentina Pavel – CC Toronto 

Vladimir Adrian Costea: Care sunt principiile și justificările care delimitează proprietatea intelectuală în genere, atât în plan teoretic, cât și în cel practic?

Valentina Pavel: Domeniul proprietății intelectuale este unul larg ce cuprinde atât legislația drepturilor de autor, cât și regimul brevetelor, al mărcilor și al desenelor industriale sau cel al protecției denumirilor de origine controlată și indicațiilor geografice.

Proprietatea intelectuală și în special regimul protecției drepturilor de autor și-a pierdut de mult rolul pentru care a fost creat inițial – pentru a încuraja creația și inovația și răspândirea cunoașterii prin oferirea de motivații financiare autorilor și a unui monopol asupra operelor create.

Care sunt principalele temeiuri care ar trebui să stea la baza reglementării dreptului la proprietate intelectuală în spațiul european şi cel internațional?

În primul rând trebuie precizat că proiectul de act normativ actual nu pune în discuție esența reglementării – drepturile de proprietate intelectuală, ci mai degrabă detalii ale reglementării acestora în era informațională.

În momentul actual avem de a face cu o discuție vastă legată de temeiul drepturilor de proprietate intelectuală în era informațională și în special referitor la:

  • Recompensarea efectivă a creatorilor vs. câștigurile intermediarilor în zona drepturilor de autor;
  • Interesul public (excepții largi pentru utilizarea operelor protejate pentru acces liber la cunoaștere sau în scop educațional) vs. interesul privat (un regim strict al drepturilor de proprietate intelectuală în care acestea sunt mai presus de interesul public);
  • Păstrarea actualului regim al intermediarilor online, care garantează libertatea de exprimare vs. adoptarea unui regim strict reglementat care ar impune obligarea acestora în implementarea unor algoritmi de filtrare pentru protecția operelor;
  • Crearea unui noi drept pentru editorii de presă sau nu.

Care este impactul pe care aceste interpretări îl generează la nivelul societății? Care sunt tendințele pe care le identificați în societatea digitală?

Mecanismul de protejare a dreptului de autor a devenit din păcate o afacere profitabilă mai degrabă pentru intermediarii din zona drepturilor de autor și nicidecum pentru majoritatea creatorilor, iar de mai multe ori este transformat într-un mecanism de cenzură și nu unul de protecție a operelor.

În rândul intermediarilor online (ex. YouTube, Vimeo Scribd, Slideshare, etc.) există o tendință în creștere către a implementa măsuri automatizate pentru a filtra și șterge conținut protejat de drepturi de autor – tocmai pentru a limita riscurile pe care titularii de drepturi le pot ridica.

Astfel, sub pretextul “protejării dreptului de autor” din ce în ce mai multe companii private ajung să hotărască asupra ce conținut este legal sau ilegal. Acest fenomen este denumit privatised law enforcement și se referă la faptul că actori privați ajung să fie și judecători și executori, pe când acestea ar trebui să aparțină exclusiv unor actori independenți și neutri, fără interese economice și care apără și slujesc un interes public. O broșură introductivă explică aceste aspecte.

Aceasta duce la cenzură și auto-cenzură pentru simpli utilizatori de Internet, care nu au noțiuni avansate referitor la ce au voie și ce nu au voie din punct de vedere al drepturilor de autor.

În ce măsură reforma copyright în UE poate afecta libertatea utilizatorilor în mediul online?

Libertatea de exprimare este grav afectată de cel puțin două articole din noua propunere de directivă. Este vorba de Articolul 11, supranumit și “taxa pe link” și de Articolul 13, cunoscut drept “mașina de cenzură”.

La presiunile industriei, Comisia Europeană a propus crearea unui nou drept pentru editorii de presă (denumit ca Google News Tax sau Link Tax), de a putea interzice agregarea conținutului produs de editorii de presă. Practic, editorii de presă ar putea cere taxe pentru cei care preiau preview-ul articolelor sau acel snippet. De aici și porecla “taxa pe link”.

În alte cuvinte, editorii de presă vor putea decide ce ajunge în lista căutărilor tale din motorul de căutare sau din alt agregator. Iar acest lucru ar putea afecta libertatea de exprimare deoarece acest drept constă atât în libertatea de comunica liber, cât și în libertatea de a primi informație.

Prin adoptarea unui astfel de nou cvasi-drept de autor la nivel comunitar, căutările pe Internet ar putea fi reduse doar la a introduce în bara browser-ului numele site-ului pe care se presupune că îl știi. Sau nu vom mai avea deloc servicii de agregare fiindcă nu vor putea plăti indemnizațiile pe care le cer editorii. Vezi exemplul Google News Spania care s-a închis imediat după ce a fost introdus un astfel de drept pe piața spaniolă. Alte servicii mult mai mici din Spania de agregare de conținut au fost și ele închise.

Implicațiile directe ale unei astfel de propuneri sunt că îngreunează accesul la informație și afectează pluralitatea media și varietatea de conținut. Mai multe informații despre “taxa pe link” și efectele acesteia găsiți aici și pe site-ul campaniei video lansate de ApTI.

În ceea ce privește Articolul 13, acesta impune o nouă obligație pentru platformele online de a filtra conținutul încărcat de utilizator. Atunci când utilizatorii vor dori să încarce materiale pe platforme online, li se va scana automat conținutul pentru a se asigura că nu conține material protejat de drepturi de autor. Vorbim de orice fel de intermediari care găzduiesc conținutul altora – cum ar fi  platforme online video (YouTube, Vimeo, Trilulilu), platforme de bloguri (WordPress, Blogger, Tumblr), portaluri de informații (Wikipedia), platforme social media, platforme de partajare a documentelor (Dropbox, Google Drive & Docs), platforme de imagini și artă (Flickr, Instagram, Pinterest, DeviantArt), platforme de cod (GitHub) sau chiar secțiunile de comentarii (de exemplu în cazul ziarelor online).

Dar cum își poate da seama un algoritm dacă am vrut să fac o parodie, o caricatură sau dacă am folosit material liber pentru reutilizare? Nu poate.

Platformele online, adică niște firme private, vor deveni judecători și cenzori ai Internetului, vor hotărî ce e legal și ce nu. Filtrarea automată a conținutului prin algoritmi “inteligenți” devine un sistem de cenzură în masă.

În plus, articolul 13 contravine Directivei privind comerțul electronic (2000/31 /CE) care spune că nu există o obligație generală de monitorizare pentru furnizorii de servicii ale societății informaționale, și inclusiv jurisprudența Curții Europene de Justiție pe acest subiect. Mai mult, încalcă și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Asociația pentru Tehnologie și Internet (ApTI) alături de 56 de organizații europene au transmis o scrisoare deschisă forurilor europene pentru eliminarea Articolului 13. Eforturi similare sunt îndreptate și către europarlamentarii români, membri în comisiile LIBE și JURI.

Discuțiile la nivel european sunt foarte avansate și este nevoie de un efort comun concentrat pentru a opri adoptarea prevederilor dăunătoare. Folosește tool-ul SaveTheLink și sună gratuit europarlamentarii pentru a le cere să voteze împotriva articolelor 11 și 13 (site-ul este disponibil și în limba română). Sau scrie-le o carte poștală: pe care o poți depune la poștă sau să ne-o trimiți nouă până pe 1 noiembrie 2017 și ApTI se va ocupa de trimiterea lor europarlamentarilor români. Cărțile poștale pot fi descărcate de aici și sunt disponibile la sediile APADOR-CH și ANBPR.

În septembrie, ApTI și ANBPR au lansat o campanie video despre reforma copyright în UE. Am intervievat video 10 persoane din medii diferite pentru a vedea cum ne va afecta noua propunere de directivă. Am aflat că textul nu oferă un cadru modern, ci doar favorizează marile industrii și corporații, aduce atingere modului esențial în care funcționează Internetul și nu răspunde cerințelor digitale actuale ale cetățenilor europeni. Mai multe informații aici.

Din punct de vedere juridic, în ce măsură considerați necesară reforma copyright în UE?

O reformă a legislației drepturilor de autor în Uniunea Europeană este imperios necesară. Există probleme majore de armonizare a legislației statelor membre în ceea ce privește implementarea directivelor InfoSoc (Copyright in the Information Society Directive 2001/29/EC) și Orphan Works Directive (2012/28/EU EC). Site-ul CopyrightExceptions.eu oferă o imagine de ansamblu despre “cârpeala” actuală în ceea ce privește regimul diferit de implementare de la o țară la alta a excepțiilor și limitărilor. Un alt studiu recent descrie pentru zona educației cum sunt tratate excepțiile de la protecția drepturilor de autor și arată foarte clar gradul ridicat de incertitudine juridică.

Din păcate un asemenea dosar vine foarte rar pe agenda legiuitorilor, iar de data aceasta propunerea de reformă reprezintă o oportunitate ratată de a realiza efectiv un cadru normativ folositor creatorilor, care să respecte drepturile utilizatorilor și care să servească scopului realizării unei piețe unice digitale. Propunerea actuală este nu numai complet inadaptată mediului digital, dar încalcă în mod abuziv drepturile utilizatorilor, vine în contradicție cu legislația europeană actuală conținând prevederi ilegale (vezi studiu Max Planck) și nu ține cont de consultările publice anterioare în care cetățenii europeni și-au exprimat punctul de vedere asupra a ceea ce este necesar a fi reformat (vezi de exemplu rezultate consultare publică 2014 și iunie 2016).

 

Tags: , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu