Populismul în creştere din Europa poate însemna sfârşitul proiectului european, dat fiind că tot mai mulţi politicieni dau vina pe Uniunea Europeană pentru problemele cu care se confruntă ţările lor. Ce au în comun partide precum AfD, ÖVP, respectiv ANO? Care sunt perspectivele de evoluție ale acestor partide?

Sergiu Mişcoiu, conferenţiar la Facultatea de Studii Europene, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca ne oferă o imagine de ansamblu cu privire la evoluția spectaculoasă a populismului în alegerile recente din Germania, Austria şi Republica Cehă, în interviul acordat lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt.

1

Vladimir Adrian Costea: Pentru început, vă rog să-mi spuneți ce au în comun AfD, ÖVP, respectiv ANO? Care este poziționarea ideologică a acestor partide pe eșichierul politic german, austriac, respectiv ceh?

Sergiu Mişcoiu: Cele trei partide reprezintă vârfurile de lance ale populismului naționalist din Germania, Austria, respectiv Republica Cehă, acoperind astfel întreg flancul vestic al Europei Centrale și, de fapt, regiunea europeană cel mai profund influențată de cultura germană. Aceste partide au obținut rezultate electorale remarcabile în aceeași perioadă (septembrie-octombrie 2017), în baza unor platforme electorale asemănătoare: ÖVP și ANO vor forma guvernele Austriei, respectiv Republicii Cehe, iar AfD a devenit cel de-al treilea partid din Germania. Istoricul acestor formațiuni este unul diferit, după cum diferită este și modalitatea lor de constituire și funcționare. În Austria, Partidul Poporului (ÖVP), a fost un partid clasic, creștin-democrat și conservator, de centru-dreapta, care a evoluat în manieră spectaculoasă înspre un discurs populist de dreapta odată cu ascensiunea fulgurantă a noului său lider, Sebastian Kurz. Celelalte două formațiuni sunt (relativ) recent create: ANO (Mișcarea Cetățenilor Dezabuzați) a fost fondată în 2011, iar AfD (Alternativa pentru Germania) în 2013. Niciuna dintre cele două mișcări nu a rezultat dintr-o transformare a vreunui partid mainstream. ANO, care a avut, mai ales în trecut, o poziție oscilantă în legătură cu numeroase tematici socio-economice, a participat la diverse coaliții naționale și locale, de-a lungul timpului, dar și-a radicalizat progresiv discursul în materie de identitate, suveranitate și imigrație. AfD s-a poziționat de la bun început ca partid anti-sistem, ancorat într-un discurs național-populist, și nu a fost obligat să își calibreze discursul în funcție de bilanțul activității politice anterioare sau să plătească polița neîmplinirilor propriilor politici publice.

Care sunt mesaje promovate de liderii acestor partide populiste? Cum s-au poziționat AfD, ÖVP și ANO în timpul campaniilor electorale față de temele de interes național și european?

Cele trei partide converg în discursurile lor radicale, anti-imigrație, cu accente identitar-naționale, eurosceptice sau chiar anti-europene. Aceste poziționări au fost perfect adaptate contextului, marcat de tensiuni identitare, de amplificarea percepției privind iminența unei „invazii” a refugiaților, de temeri majore legate de securitate și de o nesiguranță legată de viitorul și direcția proiectului european. În afara luărilor de poziție referitoare la aceste teme, cele trei partide nu au poziții ideologice asemănătoare. AfD este mai degrabă anti-fiscalist și liberal în materie economică, ANO se poziționează ca o formațiune de centru, cu schimbări bruște de direcție, combinând măsurile cvasi-dirijiste cu cele neo-liberale. Președintele său fondator, miliardarul Andrej Babiš, își definea partidul ca fiind „de dreapta, dar având o sensibilitate socială”. ÖVP se delimitase deja de creștin-democrație, mai ales de dimensiunile sociale ale acesteia, însă rămăsese un partid conservator-instituționalist. Noul lider, Sebastian Kurz, introduce o inflexiune național-populistă evidentă, propunând înăsprirea drastică a accesului imigranților și încetarea primirii de refugiați, politici de „austrizare” accelerată a rezidenților de origine străină și a noilor cetățeni sau acțiuni de limitare a pătrunderii islamului în Austria. Dacă AfD este în mod vădit anti-europeană, ANO este relativ eurosceptică (în ciuda afilierii la grupul Alianța Liberalilor și Democraților din Parlamentului European), dar ÖVP se consideră în continuare un partid pro-european, cu o viziune proprie asupra viitorului Uniunii, viziune ce îl apropie, totuși, mai degrabă de partidele aflate acum la putere în Polonia și Ungaria, decât de perspectiva dominantă a Partidului Popular European, la care este afiliat.

Cum explicați rezultatele obținute în acest an de AfD, ÖVP și ANO?

În Germania, opțiunea Angelei Merkel pentru menținerea și consolidarea proiectului european, pentru deschiderea internațională, pentru ne-discriminarea minorităților sexuale, pentru găzduirea și integrarea refugiaților au creat o marjă de manevră pe flancul drept pentru AfD. Aceasta a promovat ieșirea de sub tutela Bruxelles-ului, dizolvarea Eurogrupului, revenirea la „preferința națională” germană în ocuparea locurilor de muncă și în tratamentul aplicat agenților economici, interzicerea căsătoriilor între persoanele de același sex ș.a.m.d. Rezultatul a fost unul spectaculos – aproape 13% din voturi și 94 de mandate la alegerile legislative din septembrie 2017.

ÖVP a reușit chiar să câștige alegerile din acest an (cu peste 31% din voturi), preluând, mulțumită discursului radical, o parte a electoratului extremei drepte, cu care, de altfel, se pregătește să guverneze. Accentuarea mesajelor cu caracter naționalist și identitar, precum și promisiunile privind creșterea gradului de securitate și protecție au reprezentat ingredientele de succes ale unui discurs în care revenirea la valorile fundamentale ale Austriei reprezenta un punct nodal și, totodată, un orizont al acțiunii politice.

Cu aproape 30% din voturi, ANO s-a impus de departe ca primul partid al Cehiei surclasându-și competorul de dreapta, Mișcarea Civic-Democrată (ODS), dar, mai ales, rivalii de centru și de stânga (social-democrații și comuniștii, ambii aflați în cădere liberă). În Cehia, spațiul politic anti-sistem a fost ocupat și de două mișcări de orientare diferită, Partidul Pirat și de Partidul Libertății și Democrației Directe, care au reușit o neașteptată intrare în Parlament, fiecare cu câte peste 10% din voturi . În aceste condiții, ANO s-a plasat, în mod inteligent, la centrul eșichierului politic, denunțând în numele poporului divizarea profundă a societății și riscul pierderii suveranității în favoarea Uniunii Europene, fără să producă excese retorice care să-l ridiculizeze. Personalitatea carismatică a liderului său, Andrej Babiš, unul din cei mai bogați oameni din Cehia, a mobilizat în aceeași măsură în care a făcut-o și capacitatea sa de a denunța dezinteresul elitelor față de preocupările „Poporului”, termen omniprezent în această campanie.

2

Dincolo de rezultatul obținute, cele trei partide dispun, în acest moment, de bazine electorale semnificative. Cum explicați opțiunea politică a alegătorilor față de mesajele și promisiunile populiste, extremiste și eurosceptice Care sunt perspectivele de evoluție ale acestor partide?

Diviziunile din interiorul AfD, în special cea între adepții unei linii moderate și cei ai extremei drepte au fost exacerbate la congresul de anul trecut și pe parcursul campaniei electorale și au avut ca rezultat plecarea din partid a liderului său fondator, Frauke Petry, care a anunțat formarea unei noi mișcări, Partidul Albastru, o mișcare conservatoare dar nu și extremistă. Nucleul dur al partidului a rămas însă unit după succesul electoral din septembrie și, deși viitorul ideologic al AfD nu este garantat, constituirea unui grup parlamentar major este de natură să aducă numeroase resurse pentru partid.

ÖVP va guverna, pe semne, împreună cu extrema dreapta (FPÖ) și va încerca, probabil, să preia în totalitate electoratul acesteia. În cazul unei alunecări și mai evidente către dreapta și în cazul coalizării cu FPÖ, partidul viitorului cancelar Kurz va fi nevoit să facă față opoziției UE, care a mai sancționat Austria și în trecut, atunci când a fost adus în coaliția guvernamentală același partid de extremă dreapta, condus la acea vreme de Jorg Heider.

ANO va avea o sarcină dificilă, confruntându-se cu un Parlament frangmentat și cu absența unei linii guvernamentale clare, în condițiile în care, în campania electorală partidul lui Babiš s-a poziționat oscilant, singura constantă fiind populismul. De altfel, acest populism va pune, pe semne, o serie de probleme în sânul familiei liberal-democrate europene, cu care ANO nu pare să aibă multe în comun. Viitorul său va depinde și de tipul de coaliție pe care îl va forma, în sensul în care anumiți parteneri secundari ar putea proceda în aceeași manieră în care a procedat ANO, „sifonând” electoratul principalului partid de guvernământ.

După ascensiunea populismului în Germania, Franța, Olanda, Austria și Republica Cehă, în contextul marcării Centenarului, cum evaluați evoluția populismului în România?

Deși România este, din punct de vedere teoretic, lipsită de partide deschis populiste, trebuie reiterat faptul că populismul este răspândit în mod difuz dar persistent în partidele mainstream, mai ales în PSD și PNL. Alunecarea înspre populism a partidelor de la guvernare din Ungaria, Polonia, Slovacia și, de acum și din Cehia și Austria reprezintă un argument în plus pentru partidele din România de a se poziționa într-o manieră asemănătoare, iar tematici precum familia tradițională sau educația religioasă pot ralia diverse grupuri sociale în jurul unui discurs populist cu accente ultra-conservatoare. Pe de altă parte, la nivel macro, România nu se poate ralia Grupului de la Visegrad, care reprezintă azi nucleul dur al rezistenței la europenizare, din cel puțin două motive. Primul este acela că nu avem o majoritate politică eurosceptică, convingerile mainstream-ului rămânând, totuși, unele pro-europene. Cel de-al doilea motiv este unul de ordin pragmatic: spre deosebire de Ungaria sau Polonia, România este într-un mod direct dependentă de sprijinul UE, atât în privința investițiilor, cât și în privința reformelor instituționale. Or, România nu își poate permite să piardă sprijinul european și, deci, există un sentiment de auto-reținere în rândul elitelor politice de la București în ceea ce privește asumarea unui discurs populist eurosceptic sau anti-european.

 

Tags: , , , , , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu