Într-un context geopolitic instabil, cu tensiuni din ce în ce mai puternice şi vizibile pe arena internațională, menţinerea stabilităţii și securităţii în zona Mării Negre necesită consolidarea capabilităților de apărare teritorială la nivel național, precum și conturarea unui strategii clare din partea NATO de descurajare a unei posibile agresiuni a Federației Ruse.

Mihai-Viorel Fifor, Ministrul Apărării Naţionale, a realizat o analiză privind rolul NATO în menţinerea stabilităţii și securităţii în zona Mării Negre, în interviul pe care l-a oferit lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt.

Sursă Administraţia Prezidenţială: Ceremonie depunere jurământ, 12 septembrie 2017

Sursă Administraţia Prezidenţială: Ceremonie depunere jurământ, 12 septembrie 2017

Vladimir Adrian Costea: Consideraţi că există o schimbare de paradigmă în cadrul NATO cu privire la definirea şi înţelegerea importanţei potenţialului Mării Negre, faţă de anii precedenţi?

Mihai-Viorel Fifor: Securitatea şi stabilitatea în regiunea Mării Negre reprezintă o preocupare constantă a Alianţei. Încă de la momentul aderării şi a obţinerii statutului de membru cu drepturi depline al NATO, România a susţinut această preocupare. Summit-ul NATO de la Bucureşti, din 2008, a reprezentat etapa primordială în evidenţierea rolului şi locului specific pe care regiunea  Mării Negre îl ocupă în abordarea generală aliată asupra securităţii euro- atlantice.

Anul 2014 a fost însă cel care a adus schimbări substanţiale în parametrii şi perspectivele mediului de securitate, iar Alianţa a trebuit să identifice un răspuns adecvat şi imediat. Atitudinea Federaţiei Ruse în contextul situaţiei din Ucraina şi implicaţiile generate de postura şi tipologia acţiunilor sale s-au răsfrânt şi asupra securităţii şi stabilităţii în regiunea Mării Negre. Anexarea ilegitimă şi ilegală a Crimeei, consolidarea posturii militare ruse în regiune, sprijinul acordat separatismului armat din Donbass, acţiunile hibride promovate constant de Moscova la adresa statelor din regiune, toate acestea au pus NATO în postura de a defini o serie de  măsuri necesare, cu caracter defensiv, care să reasigure aliaţii din regiune şi să descurajeze orice acţiune agresivă. Rezultatul concret îl vedem în deciziile adoptate de NATO la cel mai înalt nivel în Ţara Galilor (2014) şi Varşovia (2016).

Dintre măsurile aliate agreate la Varşovia aş aminti de exemplu iniţiativa privind prezenţa înaintată adaptată – tFP, prin care a fost stabilită creşterea prezenţei de descurajare a NATO în domeniul terestru, aerian şi naval în partea sudică a flancului estic. Acesta a fost practic răspunsul pe care Alianţa l-a dat în contextul creşterii riscurilor şi provocărilor alimentate de acţiunile Rusiei .

Una dintre componentele majore alte tFP este cea navală, iar aici vreau să amintesc ministeriala apărării NATO care a avut loc în februarie la Bruxelles, unde aliaţii au  adoptat o serie de noi măsuri privind creşterea prezenţei maritime aliate în regiunea Mării Negre. Scopul acestor măsuri este de a intensifica activităţile de pregătire şi exerciţiile forţelor navale aliate.

Acestea sunt doar câteva linii generale pentru a ne face idee despre angajamentul NATO pentru consolidarea flancului estic, ceea ce mă determină să afirm că da, NATO şi-a schimbat în mod semnificativ percepţia asupra importanţei regiunii Mării Negre în actualul context strategic. Important este însă că ne adaptăm la noile realităţi de securitate, iar semnalul politic transmis de la nivelul Alianţei este acela al determinării, solidarităţii şi unităţii în sprijinul aliaţilor regionali.

Cum se raportează statele membre NATO la menţinerea stabilităţii şi securităţii în zona Mării Negre?

Întotdeauna deciziile Alianţei au avut la bază principiul solidarităţii, transpus printr-o asumare echitabilă şi echilibrată a sarcinilor şi responsabilităţilor. Solidaritatea aliată este resimţită prin reconfirmarea permanentă a sprijinului, a mesajelor şi a poziţionărilor politice unanime, dar mai ales prin contribuţiile concrete pe care ţările aliate le aduc la proiectele de asigurare a posturii NATO de apărare şi descurajare în Marea Neagră. În acest moment există o contribuţie semnificativă pe care peste 10 aliaţi o aduc pe toate componentele majore (terestră, aeriană, navală, comandă – control) la proiectele NATO din România. Lor li se adaugă prezenţa importantă asigurată de SUA, în contextul Parteneriatului Strategic bilateral.

Pentru România şi celelalte state aliate situate pe flancul estic, consolidarea prezenţei NATO în regiune este un obiectiv major, dictat de complexitatea şi volatilitatea mediului de securitate din vecinătatea estică a Alianţei. În acest context, aş vrea să amintesc rezultatele concrete şi importante ale implementării deciziilor adoptate în 2014 la summit-ul NATO din Ţara Galilor: constituirea Unităţii de Integrare a Forţelor NATO (NFIU) şi înfiinţarea Comandamentului Multinaţional de Divizie Sud- Est (HQ MND-SE), elemente de comandă control ce fac parte din Structura de Forţe a NATO. Cele două elemente de comandă şi control reprezintă măsura concretă a extinderii prezenţei Alianţeiîn Europa de Sud – Est. Ulterior a fost agreată la Varşovia consolidarea flancului estic al NATO care presupune, printre altele, o prezenţă înaintată adaptată pentru regiunea Mării Negre.

Ca o scurtă trecere în revistă a stadiului operaţioalizării tFP la nivel naţional, vă pot spune că brigada multinaţională – MN BDE a atins, potrivit calendarului, Capacitatea Iniţială (IC) la sfârşitul lunii aprilie şi a fost activată pe 28 iunie ca şi structură militară aliată cu statut de comandament militar internaţional, ceea ce o plasează în structura de forţe NATO. Progresul pe componenta terestră a tFP a putut fi observat şi de către secretarul general al NATO, care a vizitat Brigada de la Craiova, cu ocazia participării sale la Adunarea Parlamentară NATO găzduită de România la începutul lunii octombrie.

În privinţa componentei maritime au fost agreate la nivel aliat decizii precum crearea unui cadru pentru o prezenţă sporită a NATO în Marea Neagră şi a unei funcţii de coordonare regională maritimă. Cât despre componenta aeriană, facilităţile româneşti de instruire aeriană au fost modernizate şi prima escadrilă de F16 românească, împreună cu piloţii săi, sunt în plină activitate. Anul acesta Marea Britanie, Canada şi Portugalia au participat la misiuni de poliţie aeriană în ţara noastră, sperăm că şi alţi aliaţi vor veni în cursul anului viitor în sprijinul componentei aeriene a tFP.

În mod firesc, adaptarea NATO la evoluţiile din regiunea Mării Negre şi din estul Alianţei trebuie să continue. România a subliniat în permanenţă importanţa unei coerenţe între abordarea părţilor nordice şi sudice ale flancului estic şi consideră necesară o prezenţă aliată sporită, persistentă, în sud, pe toate dimensiunile – terestră, aeriană şi, desigur, navală, la Marea Neagră.

În privinţa stabilităţii, după cum spuneam, aliaţii au decis la Varşovia extinderea eforturilor specifice în afara graniţelor NATO, atât spre est, cât şi spre sud, iar România a susţinut şi a contribuit în mod constant la aceste eforturi.  Astfel, NATO va continua să acorde asistenţă partenerilor din est, precum Georgia, R. Moldova şi Ucraina, în domeniul creşterii rezilienţei şi al impulsionării capabilităţilor de autoapărare. În ceea ce priveşte flancul sudic, NATO a decis intensificarea eforturilor de consolidare a capacităţii de apărare pentru partenerii regionali precum Irak, Iordania,  Tunisia şi Mauritania, pentru a aborda cât mai eficient cauzele instabilităţii.

Sursă MApN.

Sursă MApN.

Care au fost principalele obstacole în calea cooperării în Marea Neagră? În ce măsură aceste obstacole continua să existe?

La nivelul Alianţei a existat întotdeauna o cultură a dialogului şi a cooperării. Indiferent de situaţie sau de subiectul abordat, deciziile politice s-au adoptat în consens şi pe abordări comune.

E adevărat însă că, la fel ca în cadrul oricărui proiect, după luarea deciziei se impun şi anumite cerinţe, iar aici intervin variabilele care vizează gradul de disponibilitate, la un moment dat, a resurselor, mijloacelor şi capabilităţilor. Faptul că Alianţa dezvoltă deja, în special pe baza proiectelor implementate în România, o postură de apărare şi descurajare adaptată Mării Negre, demonstrează gradul ridicat de voinţă politică şi de angajare a resurselor necesare în sprijinul aliaţilor regionali şi a stabilităţii regiunii în ansamblu.

Dintr-o perspectivă mai largă, este evident că, evoluţiile înregistrate în regiune, în special după 2014, au afectat perspectivele şi oportunităţile de dezvoltare a cooperării în regiunea Mării Negre, mare parte din proiectele sau iniţiativele de cooperare regională politico – militară la Marea Neagră ca Blackseafor, BlackseaHarmony sau formatul de cooperare vizând Măsurile de Creştere a Încrederii şi Securităţii în domeniul naval (CSBMs ) fiind deja substanţial afectate.

România a depus însă eforturi constante pentru a poziţiona şi menţine regiunea Mării Negre pe agenda NATO, astfel încât să poată beneficia de importanţa strategică cuvenită. Astfel, obiectivul principal al României pentru summit-ul NATO de la Varşovia a fost consolidarea apărării colective a flancului estic al NATO printr-o prezenţă aliată robustă, predictibilă şi echilibrată între dimensiunile nordică şi sudică ale flancului. Acest obiectiv a fost îndeplinit prin măsurile adoptate de aliaţi privind noua postură de apărare şi descurajare pe Flancul estic, respectiv deciziile privind  constituirea unei prezenţe aliate înaintate adaptate /tFP pentru dimensiunea sudică a flancului estic, pornind de la propunerile României (Brigada multinaţională şi Cadrul de Instruire multinaţională intensificată la nivel întrunit /CJET).

România, în calitatea sa de membru situat în flancul estic al Alianţei, a susţinut în mod constant necesitatea unei abordări unitare a prezenţei aliate înaintate pe flancul estic. Vreau să evidenţiez că, deşi nu sunt similare, pachetele de măsuri ale eFP şi tFP destinate regiunilor nordică, respectiv sudică ale flancului estic sunt complementare, contribuind în mod echilibrat la realizarea noii posturi consolidate a NATO de descurajare şi apărare. Din perspectiva României, cele două prezenţe sunt interconectate, iar contopirea lor într-o prezenţă unică a componentelor regionale specifice poate fi considerată o evoluţie firească. Tot în acelaşi spirit, al abordării unitare, aş vrea să subliniez angajamentul ţării noastre la implementarea eFP prin contribuţia la grupul de luptă condus de SUA, de pe teritoriul Poloniei.

Cum se raportează România la zona Mării negre în raport cu celelalte state NATO? Care este interesul specific al României?

Securitatea şi stabilitatea în regiunea Mării Negre sunt esenţiale pentru România, iar interesul strategic în regiune este constant, fiind parte esenţială a oricăror obiective şi interese promovate de ţara noastră în context euro – atlantic.   Tocmai de aceea ne-am implicat activ în toate analizele sau deciziile politico – militare de nivel strategic şi operational care au vizat mediul de securitate euroatlantic. Am avut foarte multe reuşite în procesul de definire la nivel aliat a componentei posturii NATO de descurajare şi apărare. Drept urmare, există în prezent un set de proiecte şi initiative operaţionale pe toate componentele (terestră, aeriană, navală şi în planul instruirii şi exerciţiilor), iar obiectivul nostru în perioada următoare este implementarea şi operaţionalizarea completă a acestora.

În procesul de implementare a prezenţei înaintate adaptate din regiunea Mării Negre, România intenţionează să-şi continue eforturile de dezvoltare a cooperării în domeniul militar cu Bulgaria şi Turcia. În domeniul apărării avem interese comune de securitate şi stabilitate în regiunea Mării Negre, astfel încât cooperarea cu aliaţii vecini şi riverani este extrem de importantă. De aceea depunem eforturi pentru îmbunătăţirea acestei dimensiuni, pentru a putea asigura descurajarea rapidă şi eficientă a ameninţărilor şi provocărilor din această parte a Alinaţei.

Proiectul principal al cooperării bilaterale în domeniul apărării este legat de implementarea în ritm alert a deciziilor aliate privind toate componenetele tFP în regiunea noastră. Apreciem în mod deosebit contribuţia Bulgariei la activităţile de pregătire şi la exerciţiile găzduite de România, precum şi contribuţiile sale la structurile de comandă şi control NATO de pe teritoriul României NFIU şi HQ MND –SE. În prezent forţele noastre participă la exerciţii şi pregătire practică comună în format aliat şi multinational, activităţi pe care intenţionăm să le amplificăm. De asemenea cooperăm şi ne consultăm reciproc referitor la iniţiativele aliate şi multilaterale şi la problemele de securitate de la Marea Neagră şi din sud- estul Europei.

Summit-ul NATO din 2018 va reprezenta pentru noi o nouă oportunitate de a analiza progresele în implementarea prezenţei înaintate, şi de a identifica măsuri ce ar putea optimiza iniţiativele actuale.

Sursă MApN - Foto Petrică Mihalache.

Sursă MApN – Foto Petrică Mihalache.

Care sunt măsurile pe care le consideraţi oportune pentru menţinerea stabilităţii şi securităţii în zona Mării Negre?

Poziţia României faţă de măsurile de menţinere a securităţii şi stabilităţii în regiunea Mării Negre este în deplină concordanţă cu cea a Alianţei. Sunt trei aspecte principale care sunt luate în consideraţie: dialogul, postura de descurajare şi cea de apărare. O atenţie deosebită trebuie acordată implementării proiectelor comune politico- militare, convenite deja. În implementarea  proiectelor trebuie ţinut cont de caracterul pur defensiv şi echilibrat al acestora, de menţinerea sprijinului, asistenţei şi cooperării cu partenerii NATO din regiune.

Pe de altă parte, în concordanţă cu perspectivele NATO şi UE în această privinţă, va trebui menţinută disponibilitatea de dialog cu Rusia, cu scopul de a asigura transparenţa şi a evita orice neînţelegere sau situaţie nedorită de ordin militar. În acest proces însă trebuie menţinută şi promovată respingerea  acţiunilor agresive, ilegale şi ilegitime ale Moscovei, dar şi reflectarea preocupărilor generate de consolidarea posturii militare ruse în regiune cu impact semnificativ asupra echilibrului şi stabilităţii regionale.

Analizând din perspectivă geostrategică, ţara noastră are un profil aparte : este situată la intersecţia a două regiuni, cea extinsă a Mării Negre şi Europa de Sud – Est, iar acesta este un aspect esenţial în gândirea profilului nostru strategic. Este responsabilitatea noastră să contribuim la stabilitatea şi securitatea ţărilor din regiune, ele fiind condiţii esenţiale pentru o dezvoltare durabilă.  Aceasta este şi raţiunea pentru care România pe de o parte promovează interesele acestor ţări la nivel NATO şi UE şi în acelaşi timp contribuie la consolidarea profilului regiunii prin intermediul cooperării şi al inclusivităţii. De aceea consider importantă promovarea unei abordări comune a acestui aspect, în paralel cu susţinerea creşterii prezenţei aliate şi europene în aceste regiuni.

Care sunt perpsectivele conturate în urma lucrărilor Comisiei de Apărare şi Securitate a Adunării Parlamentare a NATO, care a avut loc la Bucureşti, pe 7 octombrie 2017?

Adunarea Parlamentară NATO joacă un rol extrem de important în asigurarea unui cadru legislativ adecvat cu privire la aspectele ce ţin de securitatea euro – atlantică. Prezenţa oficialilor NATO la principalele reuniuni ale formatului îi ajută pe parlamentari să înţeleagă acţiunile şi priorităţile Alianţei, să exprime perspectivele mediului parlamentar asupra evoluţiilor de securitate dar şi asupra opţiunilor de abordare. Acest eveniment este practic un indicator al opiniilor legislative colective asupra necesităţilor Alianţei dar şi asupra priorităţilor guvernelor pe linia securităţii şi apărării.

Sesiunea desfăşurată la Bucureşti la începutul lunii octombrie a evidenţiat importanţa acordată regiunii Mării Negre ca element de importanţă strategică pentru securitatea şi stabilitatea spaţiului euro – atlantic. Privind acum, retrospectiv, pot spune că unul dintre momentele foarte importante a fost cel al dezbaterilor, urmat de adoptarea în unanimitate a rezoluţiei privind ,, securitatea şi stabilitatea în Marea Neagră,,. Au fost confirmate perspectivele susţinute de parlamentarii şi înalţii oficiali români privind importanţa regiunii în ansamblul de securitate NATO, provocările de securitate cu care se confruntă aliaţii din regiune şi impactul acestora asupra stabilităţii şi securităţii Alianţei. La nivelul comunităţilor legislative a fost astfel întărit consensul aliat, în special în privinţa preocupărilor generate de anexarea ilegală a Crimeei, militarizarea excesivă a acesteia şi sprijinul oferit de Moscova pentru acţiunile ilegitime şi ilegale din Estul Ucrainei.

Pe linia securităţii şi apărării, lucrările Adunării Parlamentare NATO de la Bucureşti au certificat astfel deciziile şi iniţiativele aliate care vizează adaptarea şi consolidarea posturii NATO de apărare şi descurajare pe flancul de est al Alianţei, inclusiv pe componenta dedicată regiunii Mării Negre.

 

Tags: , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu